Acolo

Si-acolo am stat tacuti

cu viitorul strans in brate

straini si singuri,

unul langa altul.

 

*

La marginea clipei aceleia

De-mprumut

batand in violet

in liniste

si-n noi

 

*

Pe malul acela inalt

am tacut insetati

si ne-am privit moartea

in zbuciumul valurilor

imbratisand gleznele

verzi-amarui ale stancii

*

Acolo ne-am spus tot.

pana tacerea din lucruri s-a facut zid

si plansul din voci s-a facut nor

si noi ne-am facut zmei

cu panze si sfori,

(daruiti furtunii)

*

Furtuna aceea s-a nascut pentru noi

sa ne spele de sine,

si de umbre

intr-un ritm

amintind de inimi

alungand secunde

si de herghelii imaginare de valuri

inecandu-ne

corabiile.

 

 

 

Photo by: JozefM

 

Advertisements

5 Responses

  1. bai esti bunaaaa 😀 trairile tale…visarile….nice 🙂

    Like

  2. Mai, nu imi mai spune ca mi se urca la cap. Aici e poza de vina. Am scris textul pentru eu si de la ea fiindca stiam cine sta pe scaunul alb si stiam cine ar trebui sa stea pe scaunul negru. Si cunosc lumina aceea tragica de parca toata speranta din lume a murit…

    Like

  3. Poza asta imi aduce aminte de povestea mea…cand cele doua personaje stau la un ceai si privesc marea…si ma apuca asa nostalgia…

    Like

  4. imi amintesc cuvintele astea, dar asa cum sunt scrise sa stii ca sunt greu de urmarit…cand o sa se apuce iar poezia de tine, te rog in primul rand sa ma anunti, second, sa le treci pe “curat” normal, nu frante

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: