• Best Of:

  • Advertisements

13

Imi da moartea tarcoale

Ma priveste lung

Prin geamul aburit

Al trenului

*

Ma saluta moartea

Ca doar ne stim de-o viata

Advertisements

4 Responses

  1. ma… i remember the days when i used to find hope and optimism in your texts… those days… sucked!! :))) actually not. :)) I know… e efectul “babana”. Te distruge incet incet din interior, te roade si te macina pana cand iti intra in reflex sa inchizi caldura la calorifer si te face sa iti cumperi drujba… pt a taia copacii din fata blocului, care ii indica faptul ca bate vantul prea tare, caz in care, evident, e nevoie de “atentie mare”… Virusul “babana” e considerat al doilea cel mai distrugator dupa Ebola… Ebola fiind desigur bunica unui biet student la medicina, care, observand efectul distrugator al virusurilor de acest gen, s-a hotarat sa se sinucida, pentru a scapa de acest efect… distrugator. Sigur, poate mai eficient era sa gaseasca leacul pt alzhimer, dar nu prea il ducea capul, ce vrei. El ne-a scutit totusi de perioada goth ce il facea sa scrie versuri cu lama inmuiata in sange :))

    yeah yeah, i know, i know…

    Like

  2. Sa traiesti!
    (E buna urarea asta la poezia de mai sus? He he hi!)

    Mi-a placut mult poezia asta. Cand am citit-o prima data m-a dus cu gandul la o povestire chinezeasca, pe care o voi copia mai jos. (nu tot ce e chinezesc e lipsit de calitate in ziua de azi)

    “Într-o zi un tânăr s-a aşezat în genunchi pe malul unui râu. Şi-a cufundat braţele în apă pentru a-şi răcori faţa, şi a zărit deodată chipul morţii.
    S-a ridicat, cuprins de spaimă şi a întrebat:
    – Ce vrei de la mine? Sunt încă tânăr! De ce vii după mine fără să-mi dai mai întâi un semn?
    – Nu vin după tine, a răspuns glasul morţii. Linişteşe-te şi întoarce-te acasă, pentru că aştept pe altcineva. N-am să vin la tine fără să-ţi dau mai întâi un semn, îţi făgăduiesc.
    Tânărul s-a întors voios acasă. Au trecut anii, s-a însurat, a avut copii, a trăit o viaţă liniştită. Într-o zi de vară, aflându-se pe malul aceluiaşi râu, s-a oprit din nou să se răcorească. A zărit din nou chipul morţii. I-a dat bineţe şi a vrut să se ridice. Dar o putere grozavă îl ţinea îngenunchiat la marginea apei. S-a speriat şi a întrebat:
    – Ce vrei?
    – Pe tine, a răspuns glasul morţii. Am venit să te iau.
    – Dar mi-ai făgăduit că n-ai să vii după mine fără să-mi trimiţi mai întâi un semn. Nu ţi-ai ţinut făgăduiala!
    – Ba mi-am ţinut-o, a zis moartea.
    – Cum aşa?
    – În mii de chipuri. De fiecare dată când te uitai în oglindă, vedeai alte zbârcituri, tot mai multe şi mai adânci, şi vedeai cum îţi încărunţeşte părul. Simţeai că sufli din ce în ce mai greu şi că te mişti din ce în ce mai anevoie. Cum poţi spune că nu ţi-am dat nici un semn?
    Şi l-a tras la fundul apei”.

    (din “Cercul mincinosilor”, Humanitas, 1999)

    Iar romaneste e clasicul “Si indata ii trase Moartea o palma lui (Fat-Frumos)…..si cazu mort”. Parca asa era, nu?

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: