A treia zi in Apuseni- Poveste despre un urs

Relatarea zilei anterioare se gaseste AICI

A fost odata un urs, imaginar sau poate nu. Ursul cu pricina “bantuia” pe 23 august pe la 6 dimineata prin muntii Trascaului aproape de Huda lui Papara pe langa cortul a 5 prieteni somnorosi.

Ursul, trebuie ca era unul tare neobisnuit fiindca mergea pe drum, la 20 de metri de pensiuni zgomotoase si desi nu facea decat sa paseasca zgomotos, intinzandu-si oasele batrane ca inainte de marea hibernare, a speriat-o teribil pe Irina.

Care, Irina, l-a strigat pe Ioan ca e ursul afara. Care, Ioan a intrebat retoric: Care esti ma? s-a inarmat cu cutitul rambo (hi hi) si a scos capul din cort, la urs.

Care, urs, disparuse.

Un mic moment de isterie a cuprins personajele feminine din cort, mai putin pe noroc 13, aici de fata, care vroia sa doarma, si se simtea norocoasa, desi dormea pe partea cu ursul, riscand ca acesta sa o muste prin panza subtire a cortului, direct de nas.

Bineinteles ca nu a mai dormit nimeni, urs sau nu, si pana la urma daca o poteca imaginara ne coborase din Muntele Mare si un urs imaginar putea sa ne dea trezirea in locul melodiilor de pe telefonul lui Ioan.

Ba parca imi amintesc totusi ca pe la 7 si un pic, pastrand frumosul obicei s-a auzit o melodie, cu un vis frumos si un baiat si-o fata.

Gimnastica de dimineata, constand in intinderea oaselor la iesirea din cort, strans cort in mare viteza, mic dejun la masina (sunca presata, oh cat o urasc), echipat si pornit spre Huda.

Ce-o fi aceea o huda? Ei bine, dragi prieteni, inca nu avem idee ce ar fi aceea o huda, exact. Despre opiniile vehiculate, nu o sa pomenesc…

Nici 10 minute de mers de la cort pana la intrarea in pestera imensa. Trecem pe o punte care se legana, pe langa o casuta locuita de vajnici exploratori de pesteri si ne apropiem de intrare atat cat ne permite puntea cu balustrada.

huda2

Apa care iese din pestera trece de genunchi. Se vad urmele podetului din sine de cale ferata care ducea in pestera insa pare ca s-a rupt de zeci de ani. Fara cizme inalte de pescar sau curajul de a intra in apa rece ca gheata, la 8 dimineata, in pestera nu se poate ajunge.

Am avut impresia ca exista o cale de acces din lateral, mai sus putin asa ca am inceput sa urcam pe poteca marcata, prin padure. Dupa 15 minute am realizat ca drumul nu putea duce la pestera fiindca mergea in dreapta iar pestera era in stanga, deja mai jos de unde ajunsesem.

DSC03060

Fiindca lasasem harta la masina sunam la salvamont Bihor si un domn dragut ne spune sa continuam drumul fiiindca urcusul merita. Dupa 20 de minute aveam sa ajungem la o cascada si un balcon cu vedere catre ea, balcon amenajat chiar de grupul Salvamont Bihor.

A meritat intr-adevar. Odata iesiti din padure o priveliste grozava ne intampina. In spate, in vale, manastirea si Huda lui Papara, mult in zare Muntele mare si Masivul Bihor, in fata Trascaului.

Fotografie facuta de Ioan, noi si privelistea spre Masivul Bihor si Piatra Mare:

1 by Ioan

Foto by me, catre cealalta parte a crestei, inspre cascada:

DSC03063

Senin, munti si pajisti verzi cat vezi cu ochii. Darmina a zarit, departe, la orizont varful Muntele Mare, pe care l-a recunoscut dupa statia de emisie receptie a unitatii  militare. O bila alba pe un varf rotunjit de munte. Cu o zi inainte privisem catre unde ne aflam acum, intrebandu-ne ce alte minuni aveam sa intalnim.

Coboram o panta lina, zarim o laguna albastra, cu siguanta mai rece decat cea “faimoasa” si ajungem la balcon.

DSC03073

Grozava initiativa a baietilor de la Salvamont Bihor, balconul oferta o priveliste grozava asupra cascadei. Apa cade cativa metri, se opreste intr-un prag de stanca transformat in laculet si cade iar, 10 metri sau mai mult.

Putin dupa ce atinge pamantul dispare in stanca si traverseaza pestera, iesind chiar pe unde am inceput noi urcusul.

Stam 10 minute, facem poze, mancam pufuleti si hotaram sa ne intoarcem la masina.

Foto by Ioan:

2 by Ioan

Pas alergator prin padurea verde pana la masina, reorganizarea bagajelor si pornim la drum.

Inaintam vreo 20 de metri pana  cand realizam ca avem pana in dreapta spate.

Asa am invatat cum se schimba o roata, mai ca as incerca si eu data viitoare.

Dupa 20 de minute plecam mai departe, fara roata de rezerva functionala.

Destinatie: Rosia Montana ca sa aflam ce, cum si de ce, direct de la sursa.

Versiune pe scurt a escalei de la Rosia Montana, ca sa nu dau ocazie iscarii de noi discutii.

DSC03078

Mers, vazut, discutat intai cu sustinatorii salvarii Rosiei Montane finantati de Fundatia Soros, apoi cu reprezentantii Gabriel, apoi certat intre noi vreo ora, ca unii sunt baietii buni ca altii sunt baietii rai, ca pe Ioan l-a convins domnisoara cea draguta de la Gabriel ca e ok sa rada de pe suprafata pamantului 4 munti, sute de case si galerii romane unice in lume, ca Irina e subiectiva si nu vrea sa ia canadienii aurul (am uitat cate miliarde).

Ca e ecosistemul mai important, ca sunt oamenii mutati la oras, unde au caldura si apa, si spitale si nu mai mananca doar rosii, fie ele si montane.

Si ne-am tot contrazis pe ton tot mai ridicat si am tipat la Ioan sa nu mai tipe la mine care a tipat inapoi ca nu tipa si sa nu ii mai spun asta ca se enerveaza si tipa..

Ne-am calmat cu greu si ne-am propus sa studiem problema la intoarcere, ceea ce niciunul dintre noi nu a facut.(sa ma contrazica cineva, va rog…)

In jumatate de ora am reusit chiar sa radem pe seama febrei aurului, care ne facuse sa ne certam ca…desteptii.

Am ratat vizita in galeriile romane ultimul grup de vizitatori intrand la 16, cu 5 minute inainte sa ajungem noi. Dar e ok, daca se aproba proiectul si Gabriel rade Rosia Montana de pe harta or sa reconstituie galeriile romane 3D si o sa le putem vizita oricand, din confortul propriilor sufragerii. 😉

Am pornit iar la drum catre Garda si eventual Scarisoara.

DSC03081

Ne-am aprovizionat cu suc si rosii(sechele de la rosia montana), am intrebat pana unde putem ajunge cu masina si niste doamne precupete ne-au privit socate cand le-am spus ca vrem sa stam cu cortul si nu ne-au dat nici o informatie concreta.

Studiind harta am decis sa amanam Scarisoara pentru intoarcere si sa incercam sa ajungem cu masina cat mai aproape de zona Padis, adica sa urcam din Garda de Sus/ Jos, catre Garda Seaca si Casa de Piatra.

La doua sute de metri de soseaua principala, care merge paralel cu Ariesul, un drum in dreapta duce la Pestera lui Ionele, in care se intra usor

DSC03090

insa devine apoi destul de greu de explorat.

3 by Ioan

E un loc de vizitat, plin de verdeata in jur, un raulet lin care a transformat intrarea in pestera intr-o mini gradina japoneza marginita de copaci verzi.

Living

Ne-am urcat pe stanci la lumina frontalelor, am facut poze si dupa un mars de 10 minute pana la masina am plecat spre Casa de Piatra.

Scurta escala in Garda Seaca unde un domn cu probleme de echilibru si coerenta (doar era duminica dupa amiaza), ne-a explicat ca de acolo pornea cel mai scurt drum catre Scarisoara, o jumatate de ceas peste deal, dar deja v-am explicat in partea I cum e cu localnicii si “ceasurile” lor.

Ah, si a ras de noi cand l-am intrebat de ursi, ca toti localnicii de altfel, zecile de localnici intrebati obsesiv, cum e cu ursii.

Inainte de Casa de Piatra, cat pe ce sa treaca neobservat, un indicator ne indruma catre Izbucul Tauzului. Coboram spre raulet si inaintam prin padure. E aproape seara si aburi se ridica usurel din apa care se strecoara fara zgomot printre stanci.

DSC03117

Ajungem la capatul potecii si gasim lacul verde albastru de la marginea peretelui de stanca. Izbucul e oglinda unui lac subteran, verde fiindca e adanc de cateva sute de metri, o pestera de fapt.

DSC03122

Aflam de pe o placuta pusa pe stanca de nefericitul scufundator care si-a gasit sfarsitul la 60 de metri adancime in izbuc si orice gand de a face baie in laguna verde ne dispare.

DSC03112

De parca linistea mormantala si aburii ridicandu-se din padure nu ar fi facut locul un pic….inspaimantator mai trebuia sa ne gandim si la sarmanul temerar cu prieteni iubitori dar cu slabe cunostinte de limba romana.

Drumul cate Casa de Piatra, satul cu 14 gospodarii e tare frumos, desi era innorat si se apropia seara.

DSC03123

Abia trei zile mai tarziu aveam sa gasim Casa de Piatra scaldata in lumina soarelui indragostindu-ne putin dar ramanand loiali primei si marii iubiri, Sagagea (vezi day 1)

Lasam in urma Casa de Piatra si inaintam cu noaptea pe urmele noastre. Raul curge lin in stanga si la vreo doi kilometri gasim o bancuta si aceeasi pancarda stupida cu: Loc de odihna si de fumat.

Cum asa? Pai noi suntem nefumatori, putem oare doar sa ne odihnim aici? Se dau tigari gratis, celor care nu au? Man, you have an obsession…

Seara se apropie cu pasi repezi si unii dintre noi au ramas cu sechele din cauza ursului de dimineata. Oh, asta s-a intamplat tot azi? Acum o mie de ceasuri de la munte…

Pe deal, dincolo de rau si cativa copaci se intinde un deal plin de grajduri si case aparent abandonate.

apuseni in agfa colors

O astfel de casa parasita ar fi perfecta pentru somn si mult mai sigura asa ca mergem sa exploram. Majoritatea fostelor grajduri sunt murdare, unele prea mici, casa abandonata e incuiata si dupa ce gasim un pod care arata cat de cat confortabil decidem totusi sa punem cortul langa masina si raulet.

Ne prinde noaptea pana punem cortul, izoprenele si sacii de dormit si e intuneric si frig pana reusim sa strangem cateva lemne de foc si sa punem masa.

Ioan face focul, se scot conservele (paste cu carne care bineinteles ca nu mi-au placut), rosiile, sucul, si mancam la lumina frontalei agatata de panoul care ne instiga la fumat.

Foto by Ioan:

4 by Ioan

Ne-am afumat la foc, Ioan a fiert apa de ceai si am baut Twinings cu gust de Craciun (i.e scortisoara), fara zahar, ca il uitasem acasa.

Am compensat lipsa de zahar cu mult finetti. Stiam eu ca trebuia sa luam o galetusa, si nu o cutie…

Apoi focul s-a stins si am incercat sa dormim. Unii au reusit, altii au pandit ursul in timp ce altii au ascultat povestea cu zapada din savana.

Dar despre povestea cu zapada din savana si eroii aflati la varsta la care se descopera alte varfuri aveam sa aflu abia a doua zi fiindca eu deja ma incadram in prima categorie…

A fost odata un cort albastru langa un rau limpede si o masina mica dar de prieteni plina. A fost un cort care a zburat pe aripi de vise sase nopti in Apuseni.

Noapte Buna!

Relatarea zilei anterioare se gaseste AICI

Advertisements

14 Responses

  1. Se chema MUNTELE MARE, si nu PIATRA MARE, asa cum de doua ori ai pomenit pana si in acest text!!! :))))))))) MUNTELE MARE, repeta dupa noi, M-U-N-T-E-L-E Mare… :)))

    Si construirea unei autostrazi afecteaza mediul, muta oamenii din casele lor etc. De fapt cam tot ce face omul afecteaza mediul, dar unele lucruri inseamna evolutie. Altele doar distrugere si trebuie cautate alternative. Dar intai trebuie analizate toate variantele si optiunile. Si pe urma fugit cu aurul in Canada. :))

    Like

  2. Ei, am repetat eu sase zile si degeaba, ca tot le incurc. Ce stii tu, verificam daca citesti atent. Mea culpa…
    ….iar discutia despre Rosia Montana nu se continua aici, nu nu nu…

    Like

  3. Despre opiniile vehiculate, nu o sa pomenesc…

    aoleu, io nu le mai stiu:D pomeneste-mi-le :))

    Like

  4. Daaaaaa, cat adoram lagunuta aia.. Si am zis ca ce tare ar fi sa faci baie dezbracat in ea, dimineata, ca sa te trezesti :X

    A, si in pozele alea, Darmina semana cu [guaieth peltrou] :))
    (sper ca merge sa unesti comentariile, ca mi-e mai usor asa:D sau lasa-le cum o fi:) )

    Like

  5. Irina e subiectiva si nu vrea sa ia canadienii aurul (am uitat cate miliarde). =)))))))))))))) deci mor de ras!!!!!!!!!! si maria nu poate sa doarma :D:D:))))))))) =))) doamne

    Like

  6. :X:X trebuie scoase la imprimanta:D impreuna cu o copie xerox dupa ce ai scris atunci in carnetel ;)) si dupa topurile noastre 😀

    Noapte buna..

    Like

  7. […] Sursă foto Rate this: Like this:LikeBe the first to like this post. […]

    Like

  8. “sustinatorii salvarii Rosiei Montane finantati de Fundatia Soros” – corect
    deci recapitulam: Soros a cumparat actiuni la o companie care are 20 % din Gabriel Resources (cel mai mare procent); in acelasi timp finanteaza o fundatie care lupta importiva proiectului rosia montana ? nu pare ciudat ? isi baga banii intr-o firma care va scoate bani exploatand aurul de acolo (si celelate metale rare care valoreaza mult mai mut decat aurul de acolo ) si simultan lupta importiva realizarii proectului printr-o fundatie. ideea e ca: luptand importiva realizarii proiectului scade pretul la bursa, de unde poate cumpara actiuni si mai multe dar la un pret mult mai mic. dupa ce cumpara suficient o sa le spuna celor de la salvati rosia montana ” ok guys. v-ati indeplitit menirea. stop” si atunci se demareaza proiectul. la o adunare publica sau ce a fost in piata universitatii (ca in care “la pupitru” era aceasta organinzatie, plus liviu mihaiu , dan nicusor, etc. cineva din audienta a pus aceasta intrebare (cine e in spatele organizatiei salvati rosia montana” iar o d-na de la ac. organizatie a raspus ca este funatia Soros. cum mai putem sa credem atunci ca lupta real importiva proiectului ? oricum se cunoaste faptul ca “they fight both sides”.

    Like

    • Asa ca propui sa nu mai lupte nimeni ca sa aiba doamna “foarte saraca” din reclamele RMGC sa isi mai cumpere un aragaz fiindca cele doua pe care le are deja sunt invechite?
      Eu sustin salvarea Rosiei Montane fara sa fiu sustinuta de nimeni, decat de propria constiinta si sigur ca mine sunt mii sau zeci de mii de oameni.
      Incurajez orice forma de rezistenta impotriva RMGC fiindca orice actiune, indiferent de motivatia ei sau cine o finanteaza, face tot mai multi oameni sa realizeze ce se intampla si sa decida de ce parte sunt fiindca este clar o problema care imparte tara in doua mari tabere.
      Atitudinea de critic axat pe gasirea de hibe si erori in orice teorie, tabara sau coalitie nu va schimba niciodata lumea.
      Oamenii resemnati nu vad niciodata lumea altcumva decat la tv sau de pe balcon asa ca hai sa nu fim ca ei.

      Like

      • nu cred ca m-ai inteles: aceasta organizatie nu lupta importiva proiectului. ea nu cred ca este o forma reala de rezistenta reala impotriva acestui proiect ! mai degraba o marioneta

        Like

        • Se platesc bine cometariile pro RMGC /contra Alburnus Maior? Am fost acum 5 zile la Rosia Montana asa ca stiu prea bine cine de ce parte a baricadei se afla. La Rosia Montana lumea se imparte foarte simplu in verzii majiti cu banii GC si oamenii cu coloana verticala pentru care nu vor fi niciodata mai importanti banii castigati lejer acum, comparativ cu dezastrul natural pentru care militeaza cei ca tine. Nu este nevoie sa imi spui ca nu am inteles ce ai vrut sa spui, atata timp cat vii cu critici si teorii ale conspiratiei in defavoarea singurei organizatii care se opune celei mai mari magarii ecologice din istoria Romaniei inseamna ca esti unul/ una din ei si comentezi doar ca sa iti faci norma si sa iti iei salariul cu cianura. Daca sustii chestii de genul asta fara a fi platit(a) lucrurile sunt si mai triste pentru tine.

          Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: