A sasea zi in Apuseni, pentru fani

Povestea zilei anterioare se gaseste AICI si AICI

Cum care fani? Ai Mariucai. (i-am vazut statusul cu “no soooooy” si mi-am amintit ca ii sunt datoare cu o poveste din Apuseni)

Ne-am trezit pe dealul fermecat de la Padis.

DSC03348

Cel mai frumos loc de cort, desi nu m-am bucurat prea mult de el, preocupata fiind cu o “quarter age crisis”..

Mi-am gasit portia de ciocolata pe rucsac (seara lipsisem la impartire si privit de stele de motivul sus amintitei crize existentiale).

Eram inca destul de nervoasa pe Ioan asa ca jumatate de zi nu prea am comunicat. Ne-am strans cortul si sacii de dormit si am plecat spre Casa de Piatra, unde lasasem masina.

DSC03350

Pe drum ne-am intalnit cu caii cei frumosi (si mai multi de sase) si cu vreo doua grupuri de turisti care ne-au informat gresit, fara intentie. Am realizat putin mai tarziu ca ei vorbeau de un alt traseu de la Scarisoara spre Padis, decat cel pe care intentionam sa mergem noi.

Planul era sa coboram din Padis la Casa de Piatra, sa recuperam masina si sa coboram in Garda Seaca de unde incepea cel mai scurt traseu spre Scarisoara, si asa am si facut.

2

Pe drum spre masina am mers destul de distantati, de data asta eu inainte, fiindca iubesc coborarile si aveam si mp3-ul in urechi si muzica imi da intotdeauna extra-elan, chiar si pe stepperul pe care a venit ieri Ioan sa verifice daca s-a depus praful.(Imagine that…)

3

Mi-au placut pe drum stanele, pesterile, rauletul pe langa care ne-a purtat traseul, fluturii si florile si cel mai mult intalnirea emotionanta cu masina (pe care Maria a pupat-o pe retrovizoare).

Masina era plina cu dulciuri, sa va fie clar.

Am mancat de pranz (un domn simpatic ne-a facut cinste cu slana) si am pornit la drum, de data asta in masina. (uraaa)

Eu imi propusesem sa nu urc la Scarisoara, ci sa raman la masina cat urca trupa, o prostie, evident dar am sfarsit prin a urca si bine am facut.

Dar inainte de asta, inainte si de Casa de Piatra am fost in Coiba Mare unde am facut unele dintre cele mai frumoase poze dupa cum o sa vedeti mai jos.

DSC03409

*

DSC03425

*

DSC03427*

window to the other side*

DSC03432

Tot acolo ne-am intalnit cu excursia de profesori care au simtit nevoia sa se amuze pe seama lui Ioan care era cu gradinitia pe munte. Ioan a punctat la obiect, ca de obicei, spunandu-le ca nu au vazut “oameni mari” muntii pe care i-au vazut copiii de gradinita respectivi.

Dupa tura  prin Coiba ne-am continuat drumul catre Garda Seaca

DSC03448

unde am lasat masina si am inceput sa urcam spre Scarisoara, printre case, apoi pe deal,

DSC03456

prin padure, o zona plina cu fanete,

DSC03462

capite de fan

DSC03458

si un aer de poveste.. Ne-am grabit pe ultima suta de metri incercand sa prindem grupul care se pregatea sa coboare la ghetar dar nu am reusit.

Uitasem sa precizez ca la Scarisoara se intra cu ghid si trebuie sa te incadrezi in program (din 45 in 45 de min, ultimul grup la 16, cred, nu sunt sigura, am cam inceput sa uit).

pe poarta

Ne-am cam invartit pe la intrare minunandu-ne de cat de naivi si pregatiti sunt majoritatea turistilor. Fazele vazute la Scarisoara si mai apoi la Pestera Ursilor m-au facut sa ajung din nou la concluzia lui Pratchett (Tourist, decided Rincewind, meant Idiot).

Ca sa imi argumentez afirmatia. Noi am urcat pe o caldura sufocanta, o ora prin padure cu geci, frontale, caciuli in rucsaci, de bocanci nu mai pomenesc.

“Turistii” s-au prezentat la pestera cu copii sugari, slapi, tricouri si fuste care de care mai “adecvate” temperaturii cu destule grade sub 0 din pestera Ghetar Scarisoara.

Scria de doua schioape cat de frig e jos si ca se sta o ora asa ca jumatatile nefericite au ramas afara cu pruncii (motiv de discordie in familie) in timp ce “norocosii” au inchiriat haine de la doamnele care vindeau clatite si sirop de afine in zona.

In cele 45 de minute grupul a ajuns la vreo 40 de persoane. Noi eram asezati, strategic, langa poarta ca sa intram primii, ceea ce am si facut.

Se coboara pe scari abrupte de fier in pestera-aven-ghetar, motiv de imbulzeala si strigate disperate ale impacientatilor de toate varstele surprinsi de schimbarea brusca de temperatura. Se pare ca nu ne miscam destul de repede.

trupa

Dupa-amiaza ghidul este probabil deja plictisit asa ca turul e scurt si presupune ocolirea pesterii pe podetul special amenajat, o oprire de cateva secunde in fata salii sugestiv numite: Biserica si continuarea drumului spre iesire.

cuminti la coada

Mai repede, fiindca majoritatea turistilor au inghetat si isi blesteama zilele si ideea de a vedea ghetarul urias pe care nu prea il vad, ca stau pe el.

homo sapiens

Ocazie de poze interesante, desi vazandu-se adunati intr-un sir ordonat amintind de cozile comuniste, “turistii” au gasit motiv de strigate sa ne miscam odata, desi ghidul spusese altceva.

Ne-am  amuzat, am fost singurii care nu au inghetat si am fost printre primii sa parasim incinta si sa coboram dealul pana la masina, prin padurea plina cu afine.

spre scari

Inca putin si ajungeam la sosea, de unde ne-am continuat drumul, pe masura ce Ariesul devenea tot mai mic.

iar la drum2

Destinatia, Pestera Ursilor in apropierea careia am ajuns noaptea si am pus cortul intr-o poienita, din nou la lumina frontalelor.

A urmat o masa delicioasa si un somn linistit.

(ultimul paragraf e scris in graba, si fara chef, asa ca astept echipa sa vina cu detalii ajutatoare)

Dedic, in orice caz, acest post Mariucai si fanilor ei de pretutindeni.

fanii ei

« Va iubesc fanii mei »

Advertisements

7 Responses

  1. Ce de pitici are Mariuca asta. Rad si ma minunez de una singura aicea. =))

    Like

  2. Poza cu Maria si fanii ei, facuta de Ioan, fanul ei, sa se stie! :)) Dar ca sa se inteleaga mai bine faza cu fanii, Maria are impresia ca pe ea o claxoneaza toti camionagii cand sta pe marginea strazii (in pauzele cu masina), ceea ce e si adevarat! Si ea le trimite pupicuri si le spune “va iubesc fanii mei” :))

    Uitasem de turma de profesori de la Coiba Mare, dar intr-adevar replica aia suna a ceva ce le-as fi spus eu… :)) (mandru de mine si de fanii mei… adica de copiii mei… adica de grupul cu care eram vreau sa zic)

    Locul de cort din ultima noapte a fost dragut si el, mai ales a doua zi dimineata, cand am putut sa il si vad. Am mancat pepeneeeee!! Oaa, ce bun a fost! Si l-am taiat cu al meu cutit tip Rambo! Si am aprins si o chestie din aia anti tantari, altfel nu am fi putut manca linistiti (eu cel putin, ca pe mine ma cam iubesc).

    Like

  3. Vaii, coiba mare era cea unde mirosea a tamaie sau a.. moashte 🙂

    Like

  4. ” “Turistii” s-au prezentat la pestera cu copii sugari ” =)))))))))))

    Like

  5. Completez si eu:D :

    Dupa ce-am plecat iar cu masina, Irina era disperata ca nu a apucat in toate cele 6 zile sa faca baie in rau :(((( nici macar sub cascade romantice (:)) ) =((. Totusi, macar ne-am bagat picioarele in ea de apa si am dat cu sapun, ca sa nu o falimentam pe Claudia de premii pt nespalati.

    Si da, ultimul loc a fost suuper. Ales pe intuneric, nimerind chiar unde fusesera si “Alex si fumatorul” cu zile in urma (parca mai simteam eu niste fum..), dimineata s-a descoperit a fi chiar minunat :X cu apa cam nepotabila, dar cu nucii aia incredibili, inconjurati de raze..
    Tufele de vizavi de rau peste care trebuia sa sari din piatra in piatra, mai ca ne ducea cu gandu la “padurea de c****”, de la glavoi, evident.
    Si in pestera ursilor, cel mai tare ghid si cele mai multe interventii din sangele stoenicesc:D . Apoi castelul huniazilor si drumul spre home.. Cred ca ii duceam nevoia cel putin cativa dintre noi:D
    A fost o saptamana lunga si plina de frumuseturi (cum ar zice codanaca, salut-o din partea mea:D pe mamaie ma:D dar sigur stii;)) )

    Multumim pentru texte, in sfarsit le-am citit pe toate, adica mi le-ai dat afina-ngura! 😀

    Like

  6. nu puteam sa nu te laud, mi-au placut si pozele, dar mult mai mult textele. ai talent. voi face si eu o tura vara aceasta in apuseni.

    Like

    • Multumesc pentru apreciere, ma bucur intotdeauna cand cei care citesc lasa un semn al trecerii lor, asa cum ai facut tu. Si eu merg din nou in Apuseni la vara intre 7 si 14 august si voi reveni cu noi imagini si povestiri. 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: