Cronica de pe sarma

Doamnelor si domnilor, in direct si in exclusivitate un nou numar pe sarma.
Saltimbancul molie, evadatul esuat, saritorul in gol va saluta din nou. Tot de pe sarma, dupa ce am incercat sa evadez fara succes.
Imi faceam bagajele cand am realizat ca tot ce am am cu mine, si neavand buzunare inventarul era usor de facut. Cand tot ce ai e o sarma atarnata deasupra unui manej e cam greu sa iti iei lumea in cap. Adica e usor, daca directia plecarii e in jos, dar atunci iti iei tarana manejului in cap si e ceva vreme de cand spectatorii au pierdut gustul salturilor mortale.
Altii au testat metoda, eu doar am constatat ca nu e prea usor sa impaturesti sarma de sub picioare si ca mersul pe sol poate fi mai periculos decat cel pe sarma, mai ales fiindca acolo jos sunt oamenii.
Va intrebati poate ce am facut cat am lipsit din lumina reflectoarelor, pe ce sarma am desenat din temeri si umbre istorii aparent palpitante, in esenta banale.
Adevarul este ca am fost captiv. Saltimbanc exclusiv, de sufragerie cu un singur spectacol pe saptamana, acelasi salt “mortal” doar fiindca plictiseala poate ucide.
Nu pot sa ma plang, a fi saltimbanc de colectie poate fi o slujba cu reale avantaje, de exemplu ai numai spectacole cu casa inchisa ani intregi.
Cine altcineva si-ar cumpara saptamanal bilete la acelasi spectacol trist al unui saltimbanc in sosete, unul uituc si usor impiedicat, unul care confunda sarma cu scena, costumul de acrobat cu pijamalele, spectacolul cu viata.
V-am spus de cate ori mi-am lasat salariul la casierie doar fiindca simteam ca eu ar trebui sa platesc pentru ocazia extraordinara de a-mi observa privitorii asemenea unui paianjen auriu care sta in cap si isi priveste plasa meticulos croita in care se zbat, captive fara a o sti, muste multicolore.
Singurul care invata ceva dintr-un numar de echilibristica e acrobatul. Spectacol dupa spectacol el colectioneaza imagini cu lumea cu susul in jos, cu zambete de copii pacaliti de lumini si culori, cu ochi mariti de emotie, cu dezamagirea celor care in sinea lor stiu ca doar salturile ratate isi merita banii.
Nu ma pricep la salturi si aflu asta la sfarsitul unei cariere spectaculoase de saltimbanc. Mi-e mai usor sa fac oamenii sa planga si totusi sunt platit sa ii fac sa rada.
Sunt saltimbancul paradox. Mi-am schimbat costumul cu paiete pe o pereche mare de pantaloni de pijama si un tricou vechi de-al tau, cu Nirvana.
Ti-am executat atatea salturi mortale ca am desacralizat cuvantul.
Cred ca fripturile mele erau mai mortale decat salturile, tacerile mai melodioase decat toate cantecele, sarma de rufe mai usor de umplut decat cea de acrobat.
Ce pacat ca in garsoniera ta nu aveam loc pentru un trapez, as fi reusit poate sa iti demonstrez ca desi am fost o pereche ingrozitoare fusesem un saltimbanc asa cum nu exista altul.

_MG_1092

Advertisements

One Response

  1. Mi-a fost dor de saltimbanc. Ma bucur ca s-a gandit la inca un spectacol pentru muritorii de rand…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: