Sinteza zilei, pe unde am mai umblat si alte planuri

Ma specializez, fara voia mea, in ture pe munte scurte si extra-scurte. Nu stiu ce se intampla cu timpul dar pare sa fie tot mai putin, mai ales cel dedicat lucrurilor care ne plac, munte, fotografie, bicicleta, plimbari, etc.
Plan batut in cuie ramane drumetia din Apuseni fixata pentru 7-15 august dar intre timp am mai vorbit de Iezer Papusa, Cheile Nerei, Retezat, Ciucas, Fagaras…
21 de zile de concediu pe an si planuri pentru mult mai multe. 
Pana acum, in 2010 am ajuns o data in Piatra Craiului, de doua ori la 7 Scari in Piatra Mare, de doua ori in Bucegi( Babele si Sfinxul prima data, Valea Alba duminica trecuta).
 
Planul de a petrece patru zile in Cheile Nerei intre 22 si 25 mai s-a transformat in plan de doua zile in Iezer Papusa cu urcare din Satic. Ieri s-a transformat in posibilitatea de a merge o zi, pe 22, de la Garofita Pietrei Craiului in Iezer sau in Piatra Craiului pe “La Om”. 
Sunt foarte greu de gasit trasee destul de scurte cat sa incapa in programul nostru extra-incarcat si blocat cu nunti, botezuri si alte activitati obligatorii.
Ah, tocmai am primit un telefon care mutat planul de pe 22 pe 28, 29, 30 asa ca incep iar sa calculez rute si trasee si timpi pe traseu indicati pe harta + 20% ( timp de poze si extra odihna) si sa caut cazare si pareri pro si contra pe site-uri de specialitate si sa il sacai pe Ioan sa imi spuna pe unde a mers el si cat timp a facut desi nu e relevant timpul facut de el pentru viteza noastra de deplasare.
Ah, si ma rog de Cristi sa imi aprobe inca o cerere de concediu…
Dupa cum v-am spus in treacat, duminica am facut o tura extra scurta in Bucegi, pana pe Valea Alba. Distanta parcursa a fost mica insa a doua parte a traseului a fost spectaculoasa. Pot spune ca traseul adevarat pe Valea Alba incepea acolo unde noi am decis sa ne oprim privind lung dupa doi temerarari ca urcau cu o viteza incredibila pe zapada si care au disparut in ceata in jumatate de ora.
Am facut cale intoarsa cu ploaia pe urmele noastre si cu gandul de a reface traseul mai spre vara, desi ghidul care ii insotise pe cei doi temerari pana la marginea vaii ne spusese ca in perioada asta e urcusul cel mai usor fiindca nu mai e risc de avalansa si zapada acopera tocmai bine bolovanii imensi care vara devin obstacole dificile.
Am mai facut cateva poze cu ceata rostogolindu-se pe vale asemenea unei avalanse in slow motion si am plecat spre Busteni ca sa prindem autobuzul de 15:30 spre Targoviste.
Am ajuns in Busteni tocmai bine cat sa mancam ceva dulce si sa prindem si autobuzul inainte sa inceapa ploaia corect previzionata de freemeteo.ro
Ca niciodata pana acum, pe fondul ploii de ora 15 si al turei extra scurte si extra placute( datorata mai ales companiei) am reusit sa ajung acasa la o ora decenta.
 
Concluzii la cald:
 
1.Este foarte interesant sa mergi pe munte cu geografi pasionati, te ajuta sa descoperi muntele din cu totul alta perspectiva si iti atrag atentia asupra unor detalii pe care altfel le-ai ignora. Vei afla, astfel, ca notiunea de platou este specifica gastronomiei si nu geografiei, fiindca in geografie exista “suprafete structurale”.
Promit ca data viitoare o sa iau notite si o sa va povestesc mai multe.
 
2. Este si mai interesant sa mergi pe munte cu oameni care au facut traseul respectiv ultima data in 1982. Cel mai amuzant este cand exclami, cum am facut eu: “Vai, nici nu eram nascuta atunci”
 
3. Nici nu banuiesti ca ai putea fi rasist pana nu mergi “cu rata” de la Busteni la Moroeni imediat dupa ploaie.( prietenii stiu de ce si cunosc solutia impachetarii in saci urmata de vidarea acestora, ca la supermarket…)
 
4. In urma unei negocieri dure, am sfarsit prin a  fi posesoarea unei minunate perechi de bete de trecking vezi pe care am dat la schimb fostele bete de trecking rosii si doua bonuri de masa.
 
Weekendul urmator abandonam muntele in favoarea concertului (trebuie sa va arat noul meu tricou cu AC/DC), pe 22 si 23 am ramas fara echipa( atat echipa unu cat si echipa doi  sunt “ocupate”) asa ca poate merg cu echipa “Ioan plus fetele” daca promit ca nu ma alearga prea tare, iar pentru 28 ar trebui sa incep sa fac trasee si cererea de CO.
 
Trebuia totusi sa ii dau cumva lui Ioan de inteles ca am putea, weekendul viitor, sa mergem undeva unde nu am mai fost niciodata sau undeva unde nu am mai fost de mult desi asta ar putea insemna sa merg “pe-acasa pe la bunici”.
 
Pana la urmatoarea relatare gasiti cateva din pozele de duminica aici.
Advertisements

5 Responses

    • Am fost si eu cu Ioan si trupa de fete la Rosia Montana anul trecut in timpul turei in Apuseni si am plecat cu regretul ca nu am apucat sa vizitam galeriile romane inainte sa le distruga Gabriel. Nu le-am vazut nici in albumul vostru.

      Like

  1. Din câte ne-a spus ghidul nostru, Galeriile Romane nu sunt deschise pentru public. Gabriel n-o să distrugă nicio galerie romană, o să se care naibii de unde a venit and be gone forever. Au distrus deja destule în Roşia, în special oameni.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: