The Dark Tower – The Gunslinger

Sa nu crezi ca daca nu am mai scris despre carti inseamna ca nu am mai citit sau cumparat carti.
In privinta cumparatului, recunosc, am luat o mica pauza dupa ultima achizitie fiindca nu mai reuseam sa citesc tot ce cumparam si am decis ca e timpul sa recuperez.
Ultima achizitie, ca tot am amintit-o, este setul cu primele patru volume din The Dark Tower, saga lui Stephen King.
Citisem Pistolarul anul trecut, fiindca Robert ma anuntase ca a aparut un nou volum de King in librarii si seria Dark Tower era de ceva vreme pe lista mea cu “must read”.
Asa cum ma asteptam, dupa lectura volumului in limba romana am decis ca pentru a aprecia la adevarata-i valoare saga lui King trebuia sa o citesc in engleza.
A durat ceva vreme pana am descoperit la bookstation primele patru volume in set si mi le-am cumparat imediat.
Nu am sarit peste primul volum stiind ca impresia in urma lecturii va fi cu totul alta acum si nu m-am inselat. In ciuda putinului timp pe care il pot dedica lecturii zilnic, povestea calatoriei lui Roland in cautarea turnului intunecat m-a prins in mreje.
Stiind deja cand a inceput King sa scrie The Gunslinger   mi-e mult mai usor sa ii observ evolutia ca scriitor si sa surprind toate ideile din seria dark tower care au dat nastere, in timp altor si altor istorii care m-au captivat.
Pana acum, The Gunslinger e o combinatie reusita de western cu The Stand, Talismanul, Salem’s Lot,  legenda regelui Arthur si alte carti care impletesc fantasticul si legendarul cu elemente ale horrorului à la King, acel stil extrem de abil de a infiltra in sufletul cititorului nu banala spaima ci un fel de teroare de care cititorul nu se poate debara niciodata cu desavarsire.
Roland cutreiera lumea pe urmele omului  in  negru. Nu exista o plasare exacta in timp a actiunii,  iar Roland este un cowboy care si-a trait copilaria intr-un loc amintind de curtea unui rege, una in care gunslingerii ( cowboy cavaleri)  poarta  jeansi .
Lumea copilariei lui Roland m-a dus cu gandul la  un  viitor indepartat dupa o catastrofa nucleara sau ecologica, timp in care oamenii au revenit la organizarea medievala pastrand ramasite de instrumente si masinarii inca functionale. ( pompe de benzina, statii de metrou, arme moderne) 
Roland isi deapana amintirile pentru ascultatorii ocazionali si astfel istoria urmaririi omului  in negru prin desert se impleteste cu fragmente din copilaria si tineretea sa.
Tatal, gunslinger la randul sau si regent il are ca mana dreapta si consilier pe omul in negru. Sotia lui, mama lui Roland are o aventura, voit sau nu cu Marten.  
 Roland vede lucruri pe care inca nu le intelege ( mama sa pare subjugata de Marten)  insa stie cand a sosit momentul sa se desprinda de copilarie, cu mult inainte de termen si isi provoaca la lupta maestrul.  
 Castiga sacrificandu-si prietenul, soimul dresat ani de zile. Se pare ca drumul sacrificiului este cel ales de Roland fiindca incepand cu David, soimul, eroul sfarseste inevitabil prin a ramane singur, cei dragi lui sfarsind mereu sacrificati pentru telul cel mare, gasirea turnului intunecat.
In primul volum Roland este in cel de-al 12-lea an pe urmele omului negru. Tatal i-a murit, se mentioneaza sumar ca el si-a ucis mama, si este ultimul gunslinger din lume.
Pe urmele omului negru Roland intalneste doua personaje. Primul este un fermier de la marginea desertului care il gazduieste o noapte si care are un corb, Zoltan, care in aminteste de corbul lui Poe, desi Zoltan e mai putin profetic decat corbul lui Poe si mult mai vulgar.
Fermierului ii povesteste Roland ce s-a intamplat in oraselul Tull, de la marginea desertului, unde ajunsese la putin timp dupa ce omul negru trecuse pe acolo.
Acolo o cunoscuse pe Allie, cu care avusese o aventura si care era, partial, motivul pentru care a ramas o perioada in orasel. Celalalt motiv era acela de a descoperi capcana lasata de omul in negru si de a afla ce se afla dincolo de desertul in care acesta se aventurase.
In final afla ca dincolo de desert sunt munti si este fortat ca in momentul in care paraseste orasul sa ii ucida pe toti locuitorii acestuia, inclusiv pe Allie. La trecerea prin oras omul negru inviase un batran mort de curand si ii spusese lui Allie ca daca dorea sa afle ce e dincolo de moarte sa ii spuna celui inviat numarul 19, urmand sa afle apoi adevarul.
Allie ii povestise lui Roland intamplarea si stia ca mai devreme sau mai tarziu dorinta de a sti urma sa o faca sa rosteasca numarul fatidic, adevarul urmand sa o distruga.
In clipa in care Roland o ucide, vede in ochii ei ca aflase ceea ce se temea. In urma lui Roland ramane pustiu orasul Tull, chiar si batranul inviat de omul in negru revenind la somnul vesnic.
Roland isi incheie povestirea si adorme, gandindu-se daca nu ar fi mai bine sa il ucida pe fermier pentru a putea dormi fara griji peste noapte desi il placea pe om. Alege sa nu il ucida, doarme linistit si a doua zi isi continua drumul in desert.
 
Urmatorul personaj era un rol mult mai important, si aduce putina lumina si o alta perspectiva in istoria lui Roland. Pe Jake, baietelul de 12 ani Roland il gaseste intr-o asezare pustiita, din desert, la care ajunge epuizat.
Il hipnotizeaza pe baiat pentru a afla cum ajunsese acolo fiindca acesta nu isi mai amintea. Astfel aflam ca Jake era un baietel dn New York din zilele noastre ucis de omul in negru pe strada si adus apoi in lumea lui Roland. Ultima amintire a baiatului este cea a propriei morti si cand, la sfarsit, Roland il intreaba daca vrea sa isi aminteasca la trezire ce i-a povestit, Jake ii spune ca nu.
Roland afla ca omul in negru trecuse pe acolo, desi Jake nu are notiunea timpului si nu stie sa ii spuna in urma cu cat timp. A doua zi Roland si Jake pleca mai departe prin desert desi Roland stie ca baiatul este o capcana a omului negru, poate cea mai periculoasa dintre toate, fiindca baiatul ii este drag.
Cei doi calatoresc prin desert pana la limita epuizarii si intr-un final ajung la marginea desertului si inceputul zonei muntoase. In prima noapte, in timpul somnului Jake este atras in zona unui altar stravechi bantuit de o succubus si este salvat tot de Roland care revine a doua zi pentru a afla mai multe despre omul in negru de la aceasta, evident, cu un pret..
Cei doi isi continua apoi calatoria urcand tot mai sus pe munte si la un moment dat, in timpul catararii il vad pe omul in negru care ii spune lui Roland ca vor discuta de partea cealalta a muntelui doar ei doi, semn ca Jake va fi sacrificat mai devreme sau mai tarziu.
Cand Roland trage in omul in negru acesta il intreaba daca este dispus sa ucida atat de usor singura sursa a raspunsurilor la intrebarile care il motiveaza.
Omul negru dispare si Roland cu Jake il urmeaza in sus pe munte si mai apoi printr-o pestera, de-a lungul a multor zile. La un moment dat intalnesc sine de cale ferata si o masinarie inca functionala cu care pornesc mai departe prin intuneric. Sunt atacati de mutanti si Jake se teme din nou ca va fi abandonat de Roland careia ii spusese deja: “I know what I am for you, only a poker chip”.
Cei doi se salveaza si isi continua fuga in intuneric pana intalnesc o zona cu poteci suspendate pe care trebuie sa se deplaseze pe jos.
Cand se apropie de o zona sigura apare din nou omul in negru care ii atrage atentia lui Roland. Trebuind sa aleaga intre omul negru si a-l ajuta pe Jake care se dezechilibrase si risca sa se prabuseasca, Roland fuge dupa omul in negru.
Jake ii spune profetic: “Mergi inainte. Mai sunt si alte lumi in afara de acestea” si se prabuseste in gol.
Omul in negru il duce pe Roland de cealalta parte a muntelui, pe un deal-cimitir, caruia Roland ii spune “a golgotha” si acolo cei doi discuta.
Omul in negru e intr-adevar Marten, mana dreapta a tatalui lui Roland insa este la randul lui doar un pion in saga acestuia. Exista un alt personaj catre care Roland trebuie sa isi indrepte cautarea pentru a ajunge la Turnul Intunecat.
Omul in negru ii ghiceste in carti lui Roland fiindca asa este ka, sau destinul, ii arata universul si nasterea lui si pentru o secunda Roland intrevede ceea ce pare a fi un fir de iarba rosie care “cuprinde totul”.
De la omul in negru afla Roland ca exista nenumarate lumi si planuri temporale, ca la baza tuturor lucrurilor si a tuturor acestor lumi sta Turnul Intunecat. Tot el ii expune teoria conform careia tot ceea ce Roland cunoaste, toata lumea asa cum o stie ar putea fi doar unul din atomii cuprinsi intr-un fir de iarba si isi pune intrebarea: ce s-ar intampla cu atomul/ lumea aceea daca cineva ar veni cu o coasa si ar reteza firul respectiv. S-ar intampla ce se intamplase cu lumea lui Roland care “mersese mai departe” acest mers mai departe semnificand continuarea intr-o directie gresita, desprinsa de firul temporal normal si de ordinea fireasca a lucrurilor?
Cei doi continua sa vorbeasca si noaptea nu ia sfarsit pana cand omul in negru nu termina tot ce avea de spus. Cand soarele rasare Roland e mai batran cu zece ani iar din omul negru a ramas doar o mumie marcata de timp, gata sa se confunde cu restul ramasitelor din cimitirul animalelor.
Eroul isi continua singur drumul gandindu-se la Jake, fiul pe care nu il avuse si nu il va avea niciodata, inca un sacrificiu datorat obsesiei pentru Turnul Intunecat.
Aici ia sfarsit primul volum, cu Roland continuandu-si calatoria si cu prea putine mistere elucidate, si mai multe teorii referitoare la lumea eroului si ce s-a intamplat cu ea.
Imi place cartea fiindca exprima perfect stilul lui King si preia ce e mai bun din stilul altor scriitori de gen. Astfel, King insusi recunoaste ca a fost marcat si inspirat de Tolkien si al lui Lord of the rings si de filmele americane cu cowboy pe care le-a suprapus intr-o istorie care se construieste pe structura unui bildungsroman si care surprinde constant prin amestecul de elemente SF, fantasy, horror, mitice si de folclor.
Un prim volum si o poveste relativ simpla, asa cum v-am povestit-o eu, limitandu-ma la firul narativ din dorinta de a va lasa sa descoperiti singuri ce altceva transmite Stephen King.
Aseara am terminat primul volum si l-am inceput pe al doilea, pe care vi-l voi povesti, probabil mai pe scurt daca va veti arata interesati.
Va pot spune doar ca incepe surprinzator si continua intr-o lume diferita de cea din primul volum si asemanatoare cu cea in care traim noi.
To be continued…
Advertisements

4 Responses

  1. Mai vreau povesti, ca de citit cartile…sunt adepta lui “never say never”, dar sansele sunt infime oricum.

    Like

  2. […]   Povestea incepe cu Pistolarul alergand in urma omului negru prin desert dar despre inceputuri v-am povestit deja aici. Al doilea pas si volum al povestirii se deschide cu imaginea lui Roland zacand pe o plaja, la […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: