AC/DC we salute you!

Un singur regret legat de mega-concertul de duminica seara. Acela ca am lasat acasa aparatul foto, urmand indicatiile gasite pe internet. De unde eram, dintre muritorii de rand, nu as fi reusit oricum sa ii fotografiez pe cei de pe scena insa as fi vrut sa incerc sa surprind ceva din atmosfera de dinainte de concert si din timpul concertului. De fapt de dinainte fiindca din clipa in care fenomenalii au aparut pe scena am uitat de orice.
Pana atunci, am privit lung in jur spunandu-mi: asta ar fi fost o fotografie interesanta, si asta, si asta…
Stiam ca va fi un concert deosebit, nu avea cum sa fie altfel avand in vedere protagonistii. Nu credeam insa ca va fi atat de bun, atat de spectaculos si de bine organizat din toate punctele de vedere.
Profesionalism inainte de toate, talent extraordinar si o daruire dublata de o energie fantastica.
Locatia poate nu a fost cea mai potrivita desi mai bine pe strada decat sa distrugem iarba dintr-un parc sau gazonul unui stadion. Mi-a fost destul de greu sa ajung cu privirea pana la scena de unde ma aflam desi mai tot timpul am sarit si am cantat.
Prestatia AC/DC a fost o surpriza din prisma faptului ca nu mi-i inchipuiam atat de energici la varsta lor( oamenii au creat trupa cu 10 ani inainte sa ma nasc si inca mai fac un show extraordinar oriunde se duc).
Publicul, educat si cu bun simt a fost inca o surpriza placuta (cu mici exceptii, evident).
Nu voi uita niciodata interpretarea fantastica a lui Angus Young ( nici chilotii lui cu AC/DC) si in nici un caz nu voi putea uita atomosfera din public, la care grupul nostru a contribuit din plin.
Nu voi uita multa vreme durerea de picioare care inca ma chinuie, si voi avea cel putin cateva zile, drept amintire, o teribila durere in gat de la cantat si de la berea rece.
Un concert adevarat la propriu si la figurat. O dovada de profesionalism si talent. Concertul a inceput fix la ora anuntata si s-a terminat dupa acelasi program exact.
Mai greu a fost cand a trebuit sa plecam spre casele noastre, parcurgand, de unde eram, in vreo jumatate de ora distanta pana la iesire. Cel mai si cel mai greu a fost insa drumul pana la masina lasata pe la Universitate fiindca cel putin pe mine ma dureau ingrozitor picioarele.
M-am numarat totusi printre norocosii care locuiau aproape, pe cand multi alti fani au plecat catre Craiova, Sibiu, Pitesti, Targoviste, Brasov ( asta dupa placutele de inmatriculare ale masinilor care se indreptau catre Militari odata cu noi).
Concluzia mare in urma spectacolului AC/DC ar fi: WE SALUTE YOU echivalent cu un Jos palaria neaos romanesc.
Voi reveni cu impresii la rece, sunt cateva lucruri care ar mai trebui mentionate dar, mai tarziu.
Ah, uitasem sa va arat tricoul meu de la concert 🙂
Advertisements

2 Responses

  1. Who’s that cool chick?

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: