Mici intamplari deloc intamplatoare

 
Dupa ce ieri am coborat din metrou la Preciziei simtindu-ma ultimul om din lume (pe fondul a doua volume de Stephen King devorate in timpul weekendului si a faptului ca eram printre putinii romani care au muncit de Rusalii) azi m-am intalnit in lift cu Steve Buscemi in rolul din Con Air.( Garland Green?)
Acelasi par “greesy” si un pic lung, aceeasi privire de serial killer, pantofi negri impecabili, pantaloni bej, camasa alba si cravata bleumarin, un sacou de blugi prespalati care imita stilul unui sacou de costum, o pereche imensa de casti albe, Pleomax la care asculta probabil Mahler.
E un drum lung de la parter la etajul trei cand esti in lift cu un fost cosmar al copilariei, si inca unul revizionat de mult prea multe ori.
Am coborat la acelasi etaj, si am mers eu in stanga, el in dreapta, bucurandu-ma ca totusi nu lucram in aceeasi firma si badge-ul lui nu e valabil la usa noastra si invers. Nu ca ar fi eu material de serial killer, nefiind nici blonda, nici confuza, nici fugita de acasa si neavand macar acces in parcarea subterana a cladirii (fiindca bicicletele se lasa afara 🙂
***
Ajuns la birou, scos laptop din sertar, conectat laptop ( new and shiny and actually working, people), plecat dupa cafea la automatul de pe hol.
Intors la birou cu o doza consistenta de chimicale cu gust vag de cafea doar pentru a gasi pe birou un pahar cu cafea proaspata de la filtru. Hm, uneori e bine sa fii singura fata din birou.
***
Toata drumurile duc la Ljubjana?
Dupa ce o mare parte din anul trecut am fost “bantuita” de acest oras, acum s-ar putea ca Alexandra sa ajunga acolo pentru un an iar eu sa o vizitez, evident. Un oras plin de amintiri, desi nu l-am vizitat niciodata..
 
***
 
Late edit:
simulare de incendiu in WG. Am fost anuntati ca intre 10 si 12 avem simulare de incendiu, sa lasam tot si sa evacuam cand vom auzi alarma( aveam 4 minute la dispozitie). Unii colegi se gandeau ca ar fi bine sa isi ia totusi laptopurile, “ca sa nu piarda datele”.
Pe la 10:30 a inceput sa sune alarma si m-am indreptat cuminte spre usa de evacuare unde am dat nas in nas cu….
Da, cu el, Buscemi. Am evacuat in mai putin de 4 minute.
 
***
Telefon de la Vodafone acum 5 minute:
– Alo, buna ziua, de la VDF va sunasem in legatura cu plata facturii insa vad ca ati platit-o de duminica…
– Aha, now what?
– Va dorim o zi buna!
– La fel (poate ca era mai bine sa verificati totusi inainte sa ma sunati..)
Advertisements

3 Responses

  1. La noi e mai usor. Pentru ca lucram cu altii, cum mai nimeni nu munceste de Rusalii, chair daca am vrea sa muncim, nu avem cu cine. Eventual putem sa ne facem de lucru asa aiurea, aia da.

    Apropo de simulari. Stii ce fac francezii cand nu au chef de munca? Simulare de incendiu. In fiecare firma mare exista un responsabil cu aceste simulari. Fac parca prin rotatie. Nu sunt neaparat obligati sa dea alarma de incendiu, insa responsabilii pot s-o faca. Si o fac exact in zilele acelea toride in care nimeni nu are chef de munca.

    Like

    • Ce tare, eu lucrez la o firma franceza si seful de departament era responsabil de noi, ne-a dat punct de intalnire la coltul cladirii. Oricum, evacuarea s-a facut in tot complexul de cladiri de birouri asa ca au fost si baieti de la Siemens, si cei de la WNS, Accenture etc. Am fost putin invidiosi fiindca baietii de la WNS avea stegulete cu Fire Squad sau ceva de genul asta..

      Like

  2. Ljubljana…nici nu stiam unde e pe harta…si acum ma gandesc cu jind. De-abia astept sa ma intorc. Poate primavara urmatoare, macar o vizita ar merita. Sau poate mai mult…aflam luni seara.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: