23 Iunie, Noaptea de Sanziene

In noaptea de Sanziene se deschid cerurile si totul e posibil( nu orice, Totul). Valul subtire dintre realitate si “mister” flutura in vantul caldut de vara si ii lasa pe alesii dintr-o parte sau alta sa vada “dincolo”.

Trebuie doar sa stii sa privesti si vei descoperi misterul acolo unde inainte vedeai concretul.

In jurul zilei si mai ales al noptii de sanziene stramosii nostri au tesut legende si au creat obiceiuri respectate inca in unele zone.

Sarbatoarea pagana a fost asimilata cu ziua de nastere a Sfantului Ioan ajungand sa figureze in calendarul Crestin Ortodox.

Dragaica, sau noaptea de Sanziene este o sarbatoare a dragostei si fertilitatii, a naturii si a puterilor sale tamaduitoare . Plantele tamaduitoare culese in noaptea si ziua de Sanziene au puteri sporite, la fel si roua, nevazuta de soare, culeasa in dimineata de 24.

Se spune ca in aceeasi noapte iti poti intrezari sau ghici viitorul, in special cel legat de evenimente de natura sentimentala, fie in vis, fie prin executarea unor mici ritualuri despre care puteti afla mult mai multe lucruri direct de la sursa.

In jurul aceleiasi fantastice nopti de Sanziene a tesut autorul meu preferat, Mircea Eliade, cea mai frumoasa poveste de dragoste, ce a lui Stefan si a Ilenei.

Despre carte v-am povestit de fiecare data cand am redeschis-o in cautare de citate sau scene pe care nu mi le mai aminteam in detaliu.

La ea revin cautand acea stare de incantare in fata frumusetii atat de mari ca te face sa plangi, acel amestec sublim de fericire, nostalgie, dragoste, tristete care doar impreuna pot fi traite la intensitate maxima.

De trei patru ori pe an vreau sa recitesc Noaptea de Sanziene insa ezit, fiindca nu am timp si sunt atatea alte carti necitite insa pierd o zi, doua, frunzarind-o si recitind pagini intregi, incercand sa imi amintesc nu atat textul cat ocazia cu care l-am parcurs la prima lectura, unde eram, de cine mai eram indragostita, era vara sau iarna, ce melodie ma obseda, etc.

Poate ca si astazi se vor deschide cerurile, pana acum a plouat torential, parca pentru a curata orasul asta gri, purificandu-l in asteptarea aparitiei unui miracol de zarit cu ochii potriviti, cu deschiderea potrivita catre sacrul care stie sa se ascunda atat de bine in profan.

O noapte in care se spune ca fetele isi viseaza ursitul, o noapte in care Ileana si-a intalnit destinul, pe Stefan, care din greseala fusese prins intr-o alta urzeala, a unui destin care nu ii apartinea.

Povestea lor incepe si se termina in aceeasi noapte speciala, a Sanzienelor, lasand in urma un strop de tristete insa si convingerea ca pretutindeni, in jurul nostru se intampla mai mult decat putem percepe, ca pana si cele mai simple povesti sunt mult mai complexe, ca exista un destin de pe al carui fagas putem deraia, dar sa fim atenti incotro ne poarta.

La noapte se deschid cerurile iar eu voi fi acolo sa le privesc.

Am încercat totul ca să-l uit. Şi poate, totuşi, până la urmă l-aş fi uitat, dacă nu reapărea pe neaşteptate în viaţa mea. Pe neaşteptate, venea să mă vadă sau îmi telefona, şi atunci înţelegeam că nu-l uitasem încă, dar nu voiam să recunosc.

***

Eşti neschimbat, adăugă după o clipă.

– Am îmbătrânit, spuse Ştefan.

– Nu-mi dau seama. Pentru mine, în orice caz…

– Da, înţeleg, o întrerupse Ştefan zâmbind. Ştiu ce vrei să spui. Pentru tine am rămas acelaşi, pentru că am murit de mult.

– Da, spuse Ileana.

– Trebuia să-mi închipui. De aceea am plecat pe front, pentru că ştiam că altminteri, dacă nu mor acolo, va fi mult mai grav, voi afla într-o zi, chiar din gura ta, că, pentru tine, am murit de mult…

***

Ştefan, şopti ea privindu-l în ochi, silindu-se să zâmbească, dacă ai să mă mai iubeşti vreodată, dacă ai să mai iubeşti vreodată, să nu mai faci aşa. E groaznic. în doisprezece ani, am trăit din amintirea câtorva ceasuri. Dacă aş aduna toate orele şi minutele pe care mi le-ai dat, poate s-ar face o zi şi o noapte. Am trăit din ele, aşa cum trăiesc umbrele din amintirea unei vieţi întregi şi pline… Mi-ai dat să beau o otravă, Ştefan. N-ai ştiut nici tu ce faci…

Ce frumos trebuie sa fie sa fii nascut intr-o zi atat de speciala. La Multi Ani Andreea!

Advertisements

9 Responses

  1. Unul din cele mai frumoase cadouri este acea ultima trimitere catre ziua mea. Desi nu-i atat de extraordinar..

    e o noapte magica,intr-adevar,dar nu neaparat mereu intr-un sens bun. Eu sunt mai degraba fan al variantei slave a acestei sarbatori,Kupala, insa stiu sigur ca maine merg si-mi iau imediat varianta de la Jurnalul National a Noptilor de Sanziene si am sa o citesc cat de repede am sa pot.

    multumesc! >:D<

    Like

  2. E cer acoperit (cu Stratocumulus).

    Like

  3. chiar e frumos sa te nashti intr-o zi ca asta…eu m-am nascut pe 23.06 la 23.45. si culmea ma cheama andreea..asa k mi-am permis sa adaug un coment si sa spun..multumesc pt urare!

    Like

  4. ce a aparut? 🙂 chiar l-ai vazut?

    Like

  5. eu snt nascuta de sanziene pe 24 iunie

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: