17 iulie – Ciucas – Dragoste la prima intalnire

Am plecat vineri imediat dupa program catre Cheia, prin Ploiesti si Valenii de Munte si am ajuns inca pe lumina  la pensiune unde ne astepta restul grupului. Pensiunea se numeste 4Friends si desi este destul de greu de gasit se afla intr-o zona linistita a statiunii, are camere frumoase si curate si toate dotarile necesare (inclusiv wireless pe care un l-am folosit fiindca laptopul era acasa).

Sambata aproape de ora 9 am plecat catre Muntele Rosu.

Traseul era urmatorul: Cheia – Muntele Rosu (banda galbena)- Vf Gropsoarele – Vf Zaganu – Cheia (durata estimata: 5h – 5h30)

Noi l-am parcurs in 10 ore (3 ore pauze si in restul timpului mers mai mult sau mai putin voinicesc si 500 de fotografii facute de mine doar in timpul mersului).

Cheia – Muntele Rosu: banda galbena

Muntele Rosu – Vf Gropsoarele (triunghi rosu pana la jumatatea drumului si apoi cruce rosie catre Gropsoarele)

Vf Gropsoarele – Vf Zaganu – Cheia (cruce rosie) dar noi am gasit o scurtatura la ultima stana de pe traseu, scurtatura care ne-a purtat prin padure pe un drum de carute, printr-o poiana magica si ne-a scos in DN1 si de acolo in celalalt capat al statiunii fata de unde eram cazati.

In albastru traseul parcurs:

A fost un traseu extraordinar de frumos, parere pe care restul grupului un prea a impartasit-o, contand mai mult in aprecierile lor lungimea si gradul de dificultate decat peisajele.

Eu am fost incantata de peisaje, de vremea buna si de milioanele de flori si gaze pe care am vrut sa le iau cu mine si cred ca am reusit, dupa cum o sa vedeti probabil pe Picasa, one of these days.

Am gasit garofite salbatice, zeci de flori de colt, fluturi multicolori si chiar puiuti de pasari si un cuib de corbi.

De plouat a plouat in Ciucas insa pe cealalta creasta, asa ca de pe Zaganu, de sub cortina groasa de nori care ne-au sacait vreo ora si mai bine, am stat si am privit cum pe valea Berii ploua cu galeata.

Daca ar fi fost dupa mine, traseul ar fi durat si mai mult, fiindca era atat de frumos acolo sus incat as fi vrut sa ma asez pe iarba si sa stau cateva ore bune se privesc in jur si sa pandesc fluturii sau sa ii pacalesc sa mi se aseze pe palarie.

Ca in orice tura, prima parte a traseului, imediat dupa Muntele Rosu, mi s-a parut crunta. Era cald si am abordat pieptis o panta care m-a lasat fara suflare din zece in zece pasi, cat ma chinuiam sa parcurg de fiecare data cand hotaram sa inaintez. Am profitat totusi de pauze ca sa pacalesc si sa surprind cativa fluturi mai lenesi si sa descopar noi floricele ale caror nume ar trebui sa le aflu.

Am realizat din nou cat de important este sa pornesti la drum cu oameni cu un stil de deplasare asemanator.

Faptul ca eram singura care facea nenumarate fotografii m-a facut de multe ori sa raman in urma in timp ce alti membri ai echipei erau « manati in lupta » de dorinta de a ajunge acasa.

Pe luuungul drum spre casa, pe creasta, ne-am petrecut de nenumarate ori cu un grup de 6 pensionari care ne tot depaseau doar pentru a se opri putin mai departe si a se lasa depasiti pe masura ce grupul nostru (tot de 6) prindea putin elan, manat de aparitia norilor negri si de ploaia care parea ca vrea sa ne prinda din urma.

Tot intalnindu-ne si dandu-ne binete, politicosi, de fiecare data, am inceput sa schimbam impresii si sa glumim, sfarsind prin a face un ultim, bine, penultim popas impreuna, inainte de a intra in padure.

Am sfarsit prin a face poze impreuna si a face schimb de numere de telefon si promisiuni de a ne intalni la un suc la Sinaia, de unde erau domnii si doamnele.

In momentul popasului din grupul nostru lipsea un baiat si din grupul pensionarilor lipsea o doamna. Doamna, patroana unui hotel de fitze din Sinaia plecase prin padure si Gabi la fel.

Prietenii doamnei au presupus ca doamna ar avea probleme stomacale moment in care din grupul nostru s-a auzit remarca: Sigur este din cauza preturilor de la hotel.

S-a ras copios in ambele grupuri, motiv sa consideram remarca rautacioasa, intarita de prietenii doamnei patroane, adevarata.  😉

A urmat coborarea monotona prin padure, coborare in timpul careia ne-am depasit noii prieteni iar la urmatorul popas au trecut pe langa noi. Ne apropiasem de stana si cea mai draguta dintre doamne, depasindu-ne, ne-a spus ca acum mult multi ani fusese ceruta in casatorie de ciobanul de la stana.

Stana asta ar fi putut fi a mea daca ma maritam cu ciobanul ala, a declarat dumneaei.

Dar un v-ati maritat cu el ci cu altul, s-a auzit o voce infundata, cu referire directa la sotul doamnei, profesor de matematica dupa cum aflasem, domn cu care facusem schimb de numere de telefon mai sus, si ma admonestase fiindca dansul spunea 4 si eu auzeam 6, 2 si eu auzem 3, fiindca aveam palaria peste urechi. 😀

Imediat dupa ce ne-au depasit, domnii si doamnele au facut popas in dreptul indicatorului pe care scria: Atentie Caini Rai si ne-au lasat pe noi sa mergem inainte pe traseul care trecea direct prin stana plina de caini rai si urati.

Din fericire, ciobanii au iesit si i-au strunit si mai mult de atat, ne-au indicat o scurtatura care ne-a scos in DN1 si mai apoi in Cheia mult mai repede decat daca am fi urmat traseul cruce rosie.

Am traversat apoi Cheia plictisiti si obositi, am facut escala cat sa cumparam cola si sa mancam o inghetata si am intrat in curtea pensiunii in clipa in care a inceput sa ploua.

V-am spus eu ca vremea e dupa sufletul omului. J

Nu prea mai e spatiu aici asa ca va arat doar doua poze care se numara printre preferatele mele. Pe restul o sa le gasiti pe dA sau pe picasa.

 

Advertisements

8 Responses

  1. Frumos traseul. Si daca sunteti asa cuminti la drum (10 h in loc de 3), s-ar putea sa am si eu curaj.

    Like

    • Hei, nici chiar asa, 10 ore in loc de 5 jumatate. Oricum, traseele astea au fost calculate pe vremea cand oamenii nu aveau aparate foto si se opreau sa pozeze orice floare si stanca, si sunt calculate pentru un ritm de mers care mie nu imi ofera nici o satisfactie.
      Ti-am tot spus sa mergi cu noi in Apuseni unde toata saptamana va fi despre plimbari la pas marunt si leneveala in toate poienile pline de afine, zmeura si mure.

      Like

      • Scuze ca am scris 3, se invartea pe langa mine cineva si am uitat ce vreau sa zic.

        Suna tentant Apuseni, dar s-ar putea sa raman la vatra vara asta (ca niciodata), sa ma plimb cu masina prin oras (yeeey, fun!! not…)

        Like

  2. Eu n-am gasit flori de colt, si parca nici fluturi nu erau asa multi – dar asta e un alt aspect care sa aminteasca faptul ca, pe munte, niciodata nu e la fel! De fiecare data gasesti ceva diferit, ceva nou, ceva mai frumos.

    Intr-adevar de la stana e o scurtatura mare aceea pe care ati mers voi. Traseul marcat, desi foarte frumos, e foarte lung. Nu se mai termina. Sa-l tot faci si la urcus! :))

    Ramane sa revii in Ciucas pe partea cealalta – din pasul Bratocea spre varful Ciucas si coborare in Cheia. E traseul mai putin abrupt, si cred ca gasesti mai multe flori acolo, pt ca are aspect de poiana/pajiste mai tot timpul (pana aproape de varf).

    Like

    • Am gasit zeci de flori de colt, destul de aproape de traseu. Chiar ne-am facut griji ca “turisti” ocazionali ar putea sa le rupa ca sa le ia acasa dar nu cred ca era cazul, toti oamenii intalniti pe traseu fiind ok.
      De fluturi nu mai spun, erau cu miile, cam cate muste erau ultima data cand ai fost tu in Ciucas.
      Incercam sa-mi imaginez cum arata traseul iarna si cred ca e o experienta care merita incercata neaparat desi traseul este cam lung pentru noi.

      Like

  3. Atentie! E vorba de DN1A, nu DN1. Acela trece prin Sinaia. Cat despre faptul ca “eram manati in lupta de dorinta de a ajunge acasa”… Pe mine ai reusit sa ma intristezi. Unii prefera poate imaginile facute cu ochii sufletului. Oricum, felicitari pentru poze! Sunt minunate, pe masura talentului tau.

    Like

    • Vai, departe de mine gandul de a intrista pe cineva, cu atat mai mult pe tine cu cat nu te numarai printre cei care erau manati in lupta de telul sus-amintit.
      Stiu ca exista si alte metode de a “conserva” amintiri, decat cele folosite de catre mine, dar nu am vrut decat sa arat diferenta in abordari, nu sa critic o atitudine sau alta. Si eu am fost, probabil, enervanta, cu zecile de pauze pentru fotografii insa tin sa va anunt ca asa voi proceda si data viitoare. 🙂
      Multumesc pentru aprecieri, mi se intampla foarte rar sa primesc feedback legat de fotografii.

      Like

  4. […] Cele mai frumoase flori au fost in Ciucas […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: