Plans change and I can’t deal with it

Daca m-ai fi intrebat acum cateva zile cum va fi concediul de anul asta ti-as fi raspuns plina de entuziasm ca va fi haotic si extrem de bine planificat( da, stiu, se bat cap in cap dar asta era adevarul).

Doua saptamani fara o zi de odihna, rezervari deja facute, program deja stabilit doar cu minime variatii posibile, mii de kilometri, locuri fantastice.

O saptamana in Apuseni si inca o saptamana departe, tare departe..

Ieri am facut o criza de nervi realizand ca partea a doua a vacantei a devenit improbabila spre imposibila.

Daca stau sa analizez motivele, reactia nu imi este justificata fiindca lucrurile sunt asa cum sunt, si evenimente neprevazute au intervenit, dandu-ne planurile peste cap.

Pe de alta parte, am facut cateva sacrificii pentru vacanta asta si mi-am facut atatea planuri ca un pot sa nu reactionez ca un copil caruia i s-a luat cea mai draga jucarie.

Stiti deja ca viata mea e o cursa continua , ca nu am stare si plec mai mereu undeva, ca vreau tot timpul sa descopar locuri noi si m-am facut din asta o ocupatie de weekend si de vacanta mai solicitanta decat jobul, destul de stresant, de altfel.

Anul asta am dus lucrurile la extrem planificand fiecare zi de concediu din cele 22 de care beneficiez.

O zi in ianuarie pentru la munte, o zi in mai pentru Bulgaria, inca o zi pentru o alta iesire, 10 zile in august pentru Concediul cel mare, o zi in octombrie pentru L si inca 5 pentru S( sper)…

Mi-am luat o zi de concediu pentru o iesire planificata in Iezer dar era vreme proasta si m-am dus la birou ca sa nu o irosesc stand acasa. Am planificat-o din nou pentru o tura in Bucegi dar cineva a facut pojar si nu am mai plecat si iar mi-am luat pretioasa zi libera inapoi si am mers cuminte la serviciu pastrand ziua pentru data viitoare..

Pe 7 plec in Apuseni, pana pe 14, asta e un plan batut in cuie de anul trecut cand le-am promis Georgianei si lui Robert ca o sa mergem. Pe urma un stiu ce va fi si sunt poate rezervari de anulat si trebuie sa ma conving ca nu era atat de important sa ajung acolo desi era cam tot ce asteptam in ultimele doua luni.

Mi-e greu sa explic de ce e atat de importanta o vacanta cand nu sunt unul din oamenii care se pot plange ca nu prea ies din casa dar m-a izbit atat de tare vestea ca s-ar putea sa un se intample asa cum imi doream incat am ramas fara cuvinte.

Acum scriu ca sa explic, din nou, iesirea de ieri, si motivul pentru care un mai zambesc azi si tac mai mult decat de obicei si un prea mai am curaj sa imi fac planuri sau sa sper, nici macar atunci cand planurile par batute in cuie si imposibil de deturnat.

Adevarul e ca sunt obsedata de control si trebuie sa am totul planificat cu grija, ca nu suport sa traiesc improvizand si bucurandu-ma de ce iese cand stiu prea bine ca ceea ce planific si organizez nu are cum sa dea gres.

Sunt obligata acum sa traiesc o viata guvernata mai mult de haos si hazard decat de spiritul meu organizatoric si nu prea stiu sa fac fata situatiei cu gratie…

In plus, imi voi petrece ziua de nastere la Pitesti, la curs in prima parte a zilei si apoi la hotel, prima vara in care nu voi avea concediu de ziua mea.

Sunt tare trista si trebuia sa ma plang cuiva asa ca iata, un post pe care probabil nimeni nu il va citi pana la capat.

Advertisements

10 Responses

  1. Eu l-am citit. Si imi pare rau. Si inteleg. Hugz.

    Like

  2. If you work for a living, why do you kill yourself working?

    Like

    • Nu trebuie sa se inteleaga ca ma omor cu munca. Fac ceea ce trebuie si mai nimic in plus. Faptul ca am ales sa nu “pierd timpul liber” si sa merg la munca, pastrand zilele de concediu pentru alte ocazii, nu a fost generat de loialitate excesiva sau de zel ci pur si simplu de dorinta de a profita de fiecare clipa libera pentru a desfasura activitati care imi plac. Stiu ca multi apreciaza odihna si somnul si asociaza activitatile astea cu ideea de vacanta si concediu insa eu am o abordare usor diferita…

      Like

  3. Lasa, chiar daca nu ai concediu pe 25, stiu ca vei fi inconjurata de prieteni si va fi bine. Hugz, sis!

    Like

  4. Ioan nu o sa se supere, ca la cat cutreiera el muntii e mai tot timpul in categoria prietenilor de departe. 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: