Plimbari de o zi

Am tot uitat sa va povestesc despre obiectivele vizitate duminica, in weekendurile petrecute la munte. Partial am omis fiindca am scris texte prea lungi despre aventurile de sambata si nu mai aveam loc sa scriu si despre lungul drum spre casa, de duminica.

Astfel, nu imi amintesc sa va fi povestit de duminica turistica in dulcele stil clasic, de dupa tura in Iezer, nici despre vizita la Slanic, la salina, de dupa tura din Ciucas.

Recuperez povestindu-va de duminica trecuta, in Satic, dupa incursiunea in Piatra, de sambata.

Trezit tarzior, lenevit prin iarba, trecut peste o intamplare extrem de penibila, supravietuit, facut gratar, plecat spre casa.

Spre casa ok, dar nu atat de repede, ca doar aveam in drum o pestera a ursilor si, cu un mic ocol, papanasi.

Pestera Ursilor, una din zecile de pesteri din Romania cu acest nume, se gaseste in Satic, in drumul nostru de la Cabana Padurarului la “Culuarul” Rucar Bran.

E o pestera draguta, pe care ar trebui sa o exploram intr-o buna zi. Forma intrarii ei, privita din interior spre exterior este extrem de interesanta si usor de recunoscut. Intr-o vreme, aveam la avatar o poza cu silueta mea in gura pesterii, contre-jour.

Ioan a vazut-o si a recunoscut-o fiindca tatal lui pictase un tablou cu exact aceeasi intrare in pestera, cu forma care aminteste de conturul Romaniei.

La pestera se ajunge urcand cateva trepte abrupte, cauzatoare de senzatii tari. Dupa cativa metri accesul mai departe era blocat de un grilaj care era inchis acum 3 – 4 ani cand vizitasem pestera insa acum poarta era deschisa si se putea inainta.

Pestera putea fi explorata cu ajutorul frontalelor, dar ale noastre erau la masina asa ca ne-am mai jucat putin de-a oamenii cavernelor si am redevenit oamenii masinilor la vanatoare de papanasi.

Daca spun culoarul Rucar Bran si papanasi spun in mod automat Coliba Vanatorului, desi asta presupunea un mic ocol pentru drumetii care aveau drept destinatie finala Targoviste, prin Campulung.

Zis si facut, am pornit catre Bran, am ajuns la restaurant, ne-am asezat la masa si am comandat papanasi.

–          Nu avem.

–          Poftim?? ( sad, sad, sad, puppy face that gets me everything I want) Dar noi pentru papanasi am venit…

–          Toata lumea vrea papanasi?

–          Da…. ( sad sad sad, you know the routine)

–          Gata, va facem papanasi, dar va dura putin.

Si asa am asteptat vreo ora pentru minunatiile de mai jos cu gandul la care coborasem din piatra cu o zi inainte (pierdusem la pariu trei portii de papanasi cand spusesem ca o sa ajungem in doua ore la masina, inca mai sunt de parere ca a fost o conspiratie la mijloc).

Pe urma am ales drumul cel lung catre casa, pe la Paraul Rece, Sinaia, Targoviste, Bucuresti unde am ajuns abia pe la 22:30 pe principiul ca cel mai bun drum spre casa e cel mai lung si ar fi si pacat sa ajung luni la serviciu altfel decat obosita si adormita, cum s-au obisnuit colegii sa fiu.

Cam atat despre inca o duminica reusita. Ce a urmat, va voi povesti peste ceva vreme, cand lucrurile se vor mai linisti.

Advertisements

3 Responses

  1. “Coliba Vanatorului” sucks. Long live “Taverna Sarbului”.

    Like

  2. Si mie imi plac amandoua:tu si “Taverna”. Sau “Taverna” si tu? Sau tu in “taverna”? Ma mai gandesc…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: