• Best Of:

  • Advertisements

Scarisoara, Poarta lui Ionele, Arieseni, Padis – 8 august 2010

A doua zi in Apuseni era dedicata ghetarului de la Scarisoara si pesterii Poarta lui Ionele (in Garda foarte aproape de sosea).

Recomandarea lui Gelu, de care nu am putut insa tine cont din cauza costrangerilor de program, a fost sa nu vizitam Scarisoara in timpul weekendului. Aveam sa aflam in curand de ce.

Ne-am trezit relativ de dimineata si,  dupa o noua etapa de reorganizare a bagajelor in masina, am pornit spre Garda.

Prima oprire, neprogramata, a fost la Manastirea Lupsa,

care ne-a facut cu ochii de dupa un zid fortificat. Am oprit si am ratacit cateva minute prin curtea frumoasei manastiri

in cautarea de cadre reusite si atenti sa nu deranjam localnicii veniti la slujba, dupa care am plecat spre Garda.

Duminica, in Garda, este targ, ceea ce inseamna ca negustorii si-au intins tarabele la marginea soselei si oamenii circula pe sosea fara sa se uite la masini si asteptand sa fie ocoliti. Soferii sunt nevoiti sa faca slalom printre localnici, carute, tarabe si sa se roage sa nu rateze intrarea catre Scarisoara, acoperita de o mare de oameni imuni la zgomotul motoarelor sau al claxoanelor.

Imediat ce am facut dreapta, soseaua pe care nu au loc doua masini simultan, era blocata pe o distanta de cateva zeci de metri de cativa soferi batuti in cap, care in loc sa dea inapoi si sa se retraga astfel incat sa le permita celor care veneau din fata sa treaca mai departe, se incapatanau sa stea exact in locul in care ramasesera blocati.

A fost nevoie de interventia unui politist ca sa se deblocheze drumul si sa ne continuam calatoria catre Scarisoara.

Din Garda se merge catre satul Garda Seaca si inainte de acesta, undeva pe dreapta, un drum cu aspect de drum forestier face stanga, catre satul Scarisoara.

Drumul este cosmarul oricarui sofer incepator sau posesor de masina joasa, fiindca pantele sunt abrupte, sunt bolovani si, in 90% din drum, acesta nu este destul de lat incat sa permita sa se circule simultan in urcare si coborare.

In plus, nu toata lumea respecta regula conforma careia masinile in urcare au prioritate, asa ca drumul destul de lung este greu, masinile sufera, pasagerii la fel dar cel mai tare soferii care viseaza sa isi cumpere SUV-uri.

Peisajul este spectaculos, daca ma refer la peisaje si nu la « turistele » de diferite varste care strabat traseul de jos in lenjerie intima. (oh, da, in piese de vestimentatie care se poarta de obicei pe sub haine).

In satul Scarisoara lasam masina si dam o fuga ( 10 – 15 minute) pana la Ghetar, unde prindem un grup care tocmai intra si nu mai trebuie sa asteptam inca 40 de minute.

In jos pe scarile metalice simtim temperatura scazand si ne luam hainele groase pe noi.

Am ales sa ramanem ultimii pentru a avea timp sa facem poze si la sfarsit, ghidul vazandu-ne interesati, ne-a povestit despre ghetar.

Les images :

La intoarcere am trecut pe la gogoserie 😀 , am stat putin la soare si am facut cale intoarsa, pe acelasi drum lung si greu dar, tare frumos.

Inainte de a reveni la valea Ariesului am facut o mica escala la pestera Poarta lui Ionele unde am zabovit cateva minute, destul cat sa il vedem pe un « papucar » dintr-un grup de galagiosi in papuci sau sandale cu talpa ortopedica, cazand in rau, de la vreo 3 metri inaltime.

Intamplarea, care m-a speriat fiindca respectivul a aterizat in raul rece ca gheata de unde a trebuit sa fie scos pe umeri de catre « prietenii » mai preocupati sa ii salveze papucul luat de apa, mi-a confirmat teoria conform careia majoritatea accidentelor la munte li se intampla celor care o cauta cu lumanarea.

Respectivul a avut noroc si s-a ales numai cu piciorul stang rupt, din cate am vazut, desi ar fi putut sa pateasca ceva mult mai rau, doar din cauza ca purta papuci si a vrut sa faca pe grozavul, pe fondul alcoolului si al prostiei cronice.

Dupa intamplare ne-a cam pierit cheful de « bantuit »  prin pestera si am plecat spre Padis, unde urma sa innoptam.

Am mai facut o pauza de masa imediat dupa Arieseni, apoi  am pornit catre Padis prin Stei si Pietroasa.

Am ajuns pe la 21:30 in Padis, mai exact la Popas Turistic Padis, unde am aflat cu stupoare ca aveam cazare, si nu la Cetatile Ponorului. (cum v-am informat, gresit si fara intentie, inainte de plecare).

Se pare ca nu mai erau camere la Cetatile Ponorului cand facuse Georgi rezervarea, asa ca am petrecut 4 nopti la sus-numitul popas, in Padis, la casuta cu 4 locuri, baie in camera si tot tacamul.

Am mers la somn la putin timp dupa ce am ajuns, fiindca a doua zi urma sa strabatem cel mai lung traseu, prin Cetatile Ponorului si Cheile Galbenei, pe la Ghetarul viu, cu Glavoi drept punct de plecare per-pedes, ceea ce insemna ca de dimineata trebuia sa ajungem cu masina din Padis la Glavoi (jumatate de ora).

Asa se face ca noi am avut somn lin in a doua noapte in Apuseni, ceea ce va doresc, acum, si voua!

Advertisements

One Response

  1. Buna urarea de la sfarsit…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: