Cea mai frumoasa zi in Apuseni – Cetatile Ponorului si Cheile Galbenei

Si-atunci te-ntreb, mai stii ?

Cea mai frumoasa zi in Apuseni a fost ziua dedicata Cheilor Galbenei, desi traseul nu ne-a iesit asa cum il planificasem.

In urma experientei de anul trecut hotarasem sa traversam Cetatile Ponorului si sa ne continuam drumul pe circuitul Galbenei, prin chei, cu retur prin Poiana Florilor si pe la Focul Viu.

Cazarea in Padis schimba putin datele problemei, findca punctul de plecare din traseu era din Glavoi, si,  daca plecam din Padis, trebuia sa facem cel putin o ora la dus si una jumatate la intors. Cum suntem destul de comozi am decis sa mergem cu masina pana in Glavoi si sa pornim de acolo pe traseu.

La 7 eram in « Glavoi fara gunoi » pregatiti de marea aventura, si porneam pe traseu, spre Cetatile Ponorului.

Dupa o portiune destul de incomoda, aproape de intrarea in Cetati (lanturi umede, teren alunecos, o membra inconstienta a echipei, etc etc) am ajuns la intrarea in pestera si mi-am lasat rucsacul afara pentru a ma strecura inauntru. Era evident ca volumul apei era mult mai mare decat anul trecut si eram curioasa daca vom reusi sa trecem prin pestera.

Imediat ce am coborat in pestera am realizat ca nu aveam nicio sansa de a trece fara sa intram pana la brau in apa. Cu Gabi in echipa si cu un intreg traseul inainte, 12 ore cu apa in bocanci si nu numai, nu pareau a fi o idee prea buna. Robert a coborat si el in urma mea si a inaintat atat cat se putea pentru a vedea daca situatia se imbunatatea insa concuzia a fost clara : nu prin cetati anul acesta.

Am rasuflat usurata, fiindca traseul prin pestera cu Gabi nu putea fi decat o bomba cu ceas care avea si asa sa imi macine nervii, desi am reusit sa o ducem acasa, dupa o saptamana, doar cu o banala raceala si cu toate oasele intregi.

La aprox 20 de metri de gura pesterii,  in stanga, se gasesc scarile metalice care duc deasupra pesterii, inspre balcoane. Cand am ajuns la balcon si am facut prima pauza adevarata, am vazut venind din urma multimile de « turisti » care plecasera mai tarziu pe traseu.

Am pornit mai departe catre avenul Bortig, convinsi ca ne vor prinde din urma, insa nu a fost asa.

Am gasit avenul asa cum il stiam, that is scary si rece, am facut poze, am implorat-o pe Gabi sa fie prudenta si am pornit catre Izbucul si Cheile Galbenei pe punctul la fel de galben.

Nu cred ca imi aminteam corect cat de greu este traseul Galbenei, insa anul asta m-am convins ca e greu, extrem de frumos dar solicitant si nu pentru oricine, adica nu pentru copii si nu pentru aparent adulti iresponsabili, cum am avut noi…

Va las cu cateva poze, ca sa va imaginati sau reamintiti traseul de la izbucul Galbenei pana aproape de Cascada Evantai.

Ei, sper ca v-au placut imaginile, acum sa revenim la poveste.

Cascada Evantai si mai spectaculoasa, traseul imediat de dupa ea, ud si rece, daca nu te incumetai sa il imiti pe spiderman.

Cu alte cuvinte, apa era atat de mare incat nu se putea trece, ca anul trecut, pe pietre, fara a ajunge cu gheata sub nivelul apei.

Au fost si portiuni in care am putut sa ne dam jos de pe stanci si sa ne odihnim inainte sa abordam o noua portiune dificila, au fost si portiuni « aglomerate » in care a trebuit sa lasam diversi turisti grabiti si nepoliticosi sa ne depaseasca.

Robert chiar a incercat sa urmeze exemplul unui domn inconstient, care si-a pus sotia( in camasa alba) si copiii sa se descalte si sa treaca prin apa rece ca gheata, dar a reevaluat situatia repede si s-a incaltat la loc, alegand sa escaladeze peretele, asa cum facusem si noi.

Iata-l pe Robert , in rolul cocostarcului intr-un picior, pe cand incerca sa isi puna la loc soseta si bocancul.

Ultima portiune, chiar la iesire din chei, se incheie cu un scurt traseu pe lanturi.

Fiindca nu sunt prize suficiente in perete, au fost puse lanturi, atat pentru maini cat si pentru picioare. Lanturile sunt utile, dar vin tocmai la sfarsitul unui traseu care solicita toti muschii bratelor si ai picioarelor astfel incat, in momentul in care te sui pe lanturi, fluturi mai ceva ca un drapel si te rogi sa ai puterea de a parcurge cei 5 metri fara sa cazi cu fundul in apa reeeceee.

Inainte de lanturi l-am gasit si pe Zdreanta, ramas probabil pe acolo de dinainte sa creasca nivelul apei. Zdreanta parea a fi un alpinist de soi insa nu avea cum sa treaca de portiunea compusa exclusiv din lanturi, asa ca se uita rugator catre noi, sa il ajutam, ceea ce, din pacate, nu am putut face.

Cheile se termina brusc si surprinzator, torentul vijelios transformandu-se intr-un raulet care intra sub un pod,  iar noi iesim intr-un drum pe care poti sa treci de o mie de ori, fara sa banuiesti ce minuni se ascund la doar cativa pasi.

Mai departe, trebuia sa mergem pe drum in sus o perioada pana in poiana Florilor si de acolo spre Ghetarul Focul Viu, insa imediat in dreapta traseului  de pe care iesisem ( cu spatele la chei), aparea din nou punctul galben, tradator de data asta, fiindca ne-a scos, fara sa realizam, in traseul facut la coborare, imediat  deasupra intrarii in chei.

In concluzie, am urcat prin padure, in stanga cheilor, pana am ajuns la intersectia din care am recunoscut traseul.

Gabi deja avea o criza de personalitate si pornise inainte avand totusi grija sa se asigure ca o urmam si nu ne scapa din vedere si abia cateva ore mai tarziu, la avenul Bortig, a binevoit sa ne astepte fiindca nu mai stia incotro era traseul. Daca tot gresisem traseul, aveam de gand sa revenim la masina de un traseu nou, nu pe scarile de la Cetatile Ponorului fiindca eram deja destul de obositi si era preferabil sa evitam zona cu lanturi.

Dupa ce am ajuns la intersectia care ducea catre balconul vizitat la urcare, am mers mai departe pe un alt traseul care ocolea portiunea prapastioasa pe care o abordasem la coborarea la Cetatile Ponorului.

Se insera usor cand am ajuns la Glavoi si era aproape noapte cand am ajuns, «acasa » in Padis, unde am decis ca a doua zi sa nu ne aventuram in Cetatile Radesei, ci sa facem ceva mult mai simplu, respectiv circuitul Lumii Pierdute si, daca mai era timp, circuitul ghetarului de la Barsa.

Nu-i asa ca a fost frumos ?

Wink

Advertisements

14 Responses

  1. Intotdeauna muntele a fost pentru mine un loc privilegiat. Nicaieri nu mi s-a parut mai stridenta prezenta unora (papucari, inconstienti sau cum le mai spui tu). Asta poate ca muntele e o zona speciala(pentru mine, repet). Nu trebuie sa fii campion mondial la bun simt sau altletism ca sa ai acces. Trebuie sa indeplinesti conditii cu mult mai simple. Sa-ti placa linistea, sa ai sufletul deschis pentru visare si, mai ales, sa nu te grabesti (pour les connaisseurs).

    Like

  2. Ce fain. Eu n-am fost niciodată pe Galbenei şi se pare ca palnul cu excursia din septembrie a.c. în Padiş va pica din cauza vremii nefavorabile. Vreau să merg şi eu acolo, dar preferabil când nu sunt turişti. Dacă prinzi în septembrie cu vreme bună, e numai bine.

    Au fost la sfărşitul lui mai nişte belgieni pe care i-am ajutat să-ţi planifice o tură în Apuseni. Au făcut Galbenei invers (de pe valea Sighiştel înspre Padiş?), pe ploaie. La sfărşitul traseului mi-au zis că au văzut ceva tabliţă cu “Traseu dificil, doar pentru excursionişti experimentaţi. Interzis pe timp de ploaie”. Dar l-au trecut cu bine. În fine, concluzia lor a fost că nu mai trebuie să meargă în Columbia pentru o aventură pe cinste. Pot veni în Apuseni.

    Like

  3. Aham, si tu voiai sa ma tarai prin locurile alea? Stii ca nu ma impac cu lanturile…si nici nu cred ca ajungeam sa ma prind cu mainile de coarda de deasupra.

    Like

  4. Aha, deci sa inteleg ca ai simti pe propria piele ce inseamna sa fii cel cu mai multa experienta care vede cum se comporta unii cu mai putina? :)) A trebuit sa fii tu cu ochii pe ceas si cu gandul la ce e mai bine de facut, si sa iei niste decizii? si uneori cineva nu te asculta si facea pe rebelul? oh noooo! :)) that seems so funny to me, dar stiu cat de naspa poate sa fie. de-aia uneori trebuie sa fii mai autoritar i guess, chiar daca asta ii poate face pe unii sa te placa mai putin.

    safety first!

    pacat ca n-ati putut trece insa prin cetati, e genial pe-acolo! bine macar ca tu stii ce spun 😀

    Like

    • Nu ai idee cat de nasol a putut fi. O sa iti dai seama din restul relatarilor cat s-au agravat lucrurile. Degeaba te plangi tu de fete ( de mine nu, ca sunt prea lenta sa iti pun probleme) ele sunt tare cuminti fata de cum pot fi altii. Oricum, am decis sa ma las de organizat astfel de chestii dupa ce am vazut cata bataie de cap implica. Prefer sa ma simt responsabila pentru mine si atat, mai ales nu pentru oameni pe care nu ii cunosc suficient, cum a fost cazul prietenei Georgianei care ne-a insotit in Apuseni.

      Like

  5. Fain la Cetatile Ponorului si la Cheile Galbenei. E totusi destul de obositor sa cuprinzi ambele obiective turistice in aceasi zi.

    Like

  6. Salut, unde e facuta mai exact utima poza? (aia care se vede ca si din pestera) Mersi!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: