To DSLR or not to DSLR

I have one preciouss Sony H7 DSC that I have come to love and know as if it was part of my body, and which takes amazing photos (my humble and not so objective oppinion).

I got the camera in May 2008 and it has served me admirably and it is still doing its job. Now, everyone seems to have DSLR, especially guys/ girls who do not travel as much as I do or are not so interested in photography.

It seems that people buy DSLRs just because they are big and look impressive but most of the owners do not quite know how to use them.

I have seen, during the trips this summer, a lot of such proud owners displaying great cameras used on the Auto mode. I think it is a shame having such a camera and using it on auto mode, and going home to discover that you took actually crappy photos, dusty and gray, not centered, blurred, etc.

What is the point of getting a credit in order to buy a camera that makes a big hole in your budget and use it to take photos from you balcony or in a trip you take once a year ?

You can take photos of your cat or your wife with a DSC also and since they are designed for such a thing probably they will be better than those taken with your expensive, big objective (Freud would have a thing to say about this, I bet) DSLR.

I am a sort of a photo addict, forever in a beginner level that I do not mind, but people seem to think that I should get a DSLR and move on. I think not, al least not until my precious will start to fail me (hope it will never happen).

My precious is a great camera, light and easy to carry, it has enough zoom and enough pixels, it is not that expensive that I need to protect it and not use it when it rains, snows, the wind blows, etc.

A DSLR is bigger and harder to carry while on trecking trips, it is much more expensive and hard to use, it takes time to get to know it and use it at full capacity.

So, my answer to the « to Dslr or not to DSLR » question is not now, not very soon if my DSC continues being that good. If or when it will fail me I will probably be forced to get a DSLR (most surely a CANON) and then I will try my best to get to know it as well as I know and use my current wonder camera.

In the end I would like to show you two photos of the same tiny lake, one taken with my camera, one with a new NIKON DSLR.

I must, however, state the fact that the DSLR is new and its owner was at his first contact with the camera and maybe this is why the difference is so big.

I will let you guess which photo is mine and which is the one taken with the DSLR.

Advertisements

10 Responses

  1. Whaaat? adica poza din stanga vrei sa spui ca e a ta, si aia din dreapta cu nikon dslr? eu as fi zis invers, analizand culorile si claritatea, dar daca zici ca proprietarul de nikon era incepator si poate l-a tinut pe auto… si avand in vedere floarea galbena pe care doar tu ai fi putut sa o incadrezi asa frumos… now i dont know what to belive!!

    dar mi-a placut concluzia ta la to dslr or not to dslr – e ce ti-as fi zis si eu! (sau ti-am zis deja?)

    bine punctate aspectele legate de aceasta chestiune, de modul auto pe dslr, de pozele cu pisica etc :))

    eu uneori parca duc dorul aparatului meu vechi HP, cat usor era el si ce usor facea pozele fara sa stau sa reglez (cu doua maini!) o multime de chestii…

    Dar nu ma plang… I mean… http://www.ioanstoenica.wordpress.com !

    Like

    • Da, cea din stanga e a mea. DSLR-ul era in a doua zi de folosire si am mentionat faptul asta pentru ca e relevant in cazul de fata iar posesorul lui nu mai folosise pana acum un DSLR. Nu era, totusi, pe Auto, din cate stiu. Oricum, in saptamana in Apuseni s-a vazut progresul in utilizare dar raman la concluzia mea pana cand va trebui sa trec la nex level si sa ma apuc de teste intensive cu un DSLR.
      Ah, evident, pozele nu au fost procesate deloc. Doar le-am pus impreuna. Se vede si in restul posturilor despre Apuseni ca unele poze sunt facute cu aparatul meu si cele mai sterse cu DSLR-ul.

      Like

    • Vaaaai, ce draguuut ai fost la faza cu floarea… Ce draguuut e cand imi spui lucruri atat de draguuute… Normal ca trebuia sa apara o floare galbena in cadru, doar era vorba de Izbucul Galbenei. 😉

      Like

  2. Sincer, si eu m-am obisnuit cu sapuniera mea si daca ar fi sa imi cumpar acum o camera cred ca ar fi un Canon G-something. Ma joc si cu DSLR-ul dar e mai capricios si culorile sunt mai greu de setat. Nu reusesc tot timpul sa obtin rezultatul pe care mi-l doresc. Asta poate si pentru ca nu prea am exersat.

    In orice caz, daca faci pasul la DSLR ai grija sa fie un pas suficient de mare, pentru ca apoi vei ofta cand simti limitele camerei.

    Like

  3. Don’t forget: ce scoate un DSLR _trebuie_ procesat – rezultatul default are mult potential, dar nu e entuziasmant. Iar daca tragi RAW (raison d’être unde DSLRiste) e ca si cum ai obtine film nedevelopat – in mod sigur trebuie sa-i mai faci ceva.

    Lookie here:
    http://www.luminous-landscape.com/techniques/process.shtml

    Like

    • Sunt constienta de faptul ca atunci cand o sa am un DSLR o sa ma indragostesc de el si de potentialul lui. Nu sunt de acord, totusi, cu utilizarea RAW-ului. De ce sa fac o poza crappy la fata locului si sa stau apoi sa o procesez in Photoshop cand pot sa fac o poza buna ( Ioan de ex, face poze excelente) chiar acolo, pe loc. Stiu ca mai toti fotografii mari fac lucrul asta dar tehnica asta imi da senzatia ca oamenii cam triseaza si “imbunatatesc” prea mult realitatea atunci cand sunt luati de valul prelucrarii.
      Fotografia ar trebui sa fie o arta care sa reflecte realitatea, nu una care sa arate lucrurile asa cum nu sunt. Pentru a doua parte exista pictura, arta digitala, etc.
      Nu pot compara RAW-ul cu un film nedevelopat. Filmul ce urmeaza sa fie developat contine, ca un cocon, o imagine deja surprinsa, fidela, a realitatii. Un RAW manipulat poate sa arate un cer sau un peisaj in culori care nu au existat niciodata sau nu au fost niciodata percepute ca atare de ochiul privitorului, and that’s some elaborate form of cheating.

      Like

  4. Hmm… conceptual mi se par aproape identice: a lucra cu un point-and-shoot e ca si cum ai lucra cu un Polaroid: iti face el developarea din raw in jpeg – you get the pretty pics.

    Daca faci pozele RAW si le convertesti pe desktop doar amani procesul si beneficiezi de un procesor / algoritm mai bun – de cele mai multe ori il lasi in mod batch / full auto. Dar fara un levels / USM e pacat uneori (btw: si baietii de la procesare foto se jucau cu pozele de pe film – de asta developarea nu era aceeasi de fiecare data).

    Bine… says me care din lene foloseste Picasa ;>

    Like

  5. Developarea filmului se face o singura data. Poate doar la printarea fotografiilor sa mai fi umblat un pic.

    Evident, exista post-procesare in orice amarat de point&shoot, dar diferenta esentiala dintre camera si photoshop e ca prima incearca din rasputeri sa redea realitatea, pe cand cea din urma nu face decat sa o distorsioneze ca sa para mai frumoasa.

    Raman la ideea Claudiei, inregistrarea subiectului cu acuratete e o provocare mult mai mare.

    Like

  6. Din cate am inteles, in format RAW camera inregistreaza mult mai multe detalii (reale, care exista in scena pozata), pe care formatul jpeg le pierde, nu le vede. De exemplu o scena in care cerul iese prea ”ars”, norii nu sunt bine conturati – poate din cauza unei expuneri prea lungi – in jpeg nu mai ai ce sa faci ca sa aduci imaginea mai aproape de realitate, dar in raw poti salva detalii care altfel ar fi pierdute. Eu inca n-am lucrat Raw pt ca laptopul meu nu citeste acest format (trebuie sa-mi instalez ceva pt asta), dar as incerca tocmai pentru aceste beneficii – de a scoate in evidenta detalii naturale, reale, dar pe care jpeg-ul nu e in stare sa le evidentieze.

    Si ideea mea e de a incerca de a aduce pozele cat mai aproape de realitatea vazuta pe teren – si ideal e sa o poti face direct din camera, direct la fata locului. Dar daca la fata locului n-ai avut decat o fractiune de secunda sa faci poza, si setarea era gresita, poate acasa poti schimba ceva umbland putin la contrast sau luminozitate – astfel incat sa nu para ca la fata locului era noapte, desi era zi… 😀

    Like

  7. Eu am si dSLR si o sapuniera digitala (aia ce o aveam la mine cand am venit cu voi). Cu sapuniera am rata de succes mai mare decat cu dSLR-ul, desi e mai proasta calitatea tehnica. Adica daca nu e lumina ca lumea, pa. Nu zic ca nu e bun dSLR-ul dar mi-e lene sa-l car prin muntii tarii si sa am si grija sa nu dau cu el de stanci. Cand umblii pe stanci si pe lanturi ultima chestie pe care vrei s-o ai atarnand de gat e un aparat mare, greu, care se balangane si pe care ai dat multi bani. Daca il ai in rucsac oricum n-ai sa-l scoti prea des de acolo. De mergi in ceva oras, peunde e drept asfaltul, ok, dar chiar si acolo am surprins niste cadre foarte faine cu sapuniera din simplu motiv ca e mica, nu trebuie s-o duci la ochi si nu te baga aproape nimeni in seama.

    Tocmai a aparut un articol despre Romania Salbatica, un proiect de-al lui Dan Dinu de a documenta parcurile nationale si rezervatiile din Romania:

    http://www.foto-magazin.ro/fotolocation_open.php?art=ftm20/archives/2010/09/muntii_rodnei_r.html

    Incepe un text despre carat aparatura (pietre de moara) prin muntii patriei.

    Inafara de asta, anul trecut au niste aparate hibride, intre bridge si dSLR (Panasonic si Olympus au fost primii pe piata cu astfel de aparate). Au obiective interschimbabile ca si dSLR-ul dar nu mai au oglinda, de unde decurg niste avantaje in sensul reducerii dimensiunilor. costa cat un dSLR. Inca nu e destul de matura tehnologia (in sensul ca nu fac autofocus la fel de rapid ca un dSLR) insa practic au dimensiuni reduse (ca si un bridge) si calitate a imaginii foarte apropiata sau echivalenta cu un dSLR. Asa ca foloseste-ti aparatul pe care-l ai pana crapa si vezi tu mai incolo. Exista si sapuniere high (ex: Canon G, Panasonic LX) end care au calitate a imaginii foarte decenta, dimensiuni reduse si ceva obiectiv cu zoom neinterschimbabil.

    RAW-ul e bun (ofera flexibilitate mult mai mare) daca ai nervi sa faci tu toate ajustarile pe care le fac algoritmii aparatului. Nu Photoshop in sensul de modificat continutul ci reglaj de curbe, contrast si alte detalii. Normal, arata cum vrei tu daca te pricepi, insa lucrezi mult pe ele. Daca faci sute de declansari, nu prea are sens pentru ca ai de lucru pe ele de-ti ies ochii, iar algoritmii aparatului se descurca foarte bine in 95% din cazuri. Eu fac de obicei RAW pentru ca fiind obisnuit cu fotografia pe film nu trag exagerat de multe cadre, iar dintre astea aleg foarte putine. Am facut recent la ceva concurs de monociclu fotografiile RAW si am lucrat pe ele vreo doua ore ca sa fac ce facea singur aparatul daca le faceam JPG. Nici nu ma prea interesau fotografiile respective ci trebuia doar sa le dau oamenilor. Deci e bun si RAW-ul acolo unde-i bun, iar JPEG-ul e bun pentru aia ce prefera sa-si petreaca timpul facand fotografii in loc sa faca postprocesare de imagine. Daca ai un proiect mare si important ca si Dan Dinu, ok, atunci faci RAW, alegi cateva fotografii mai rasarite si le postprocesezi numai pe alea.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: