Dor de duca

 

Mi-e dor de munte, de unul nou, de aparatul foto, chiar si de rucsac. Mi-e dor pana si de bocancii care ar trebui sa intre in programul rabla dupa ce am facut peste 150 de km cu ei intr-un an si un pic.

Sunt plecata de acasa, ca de obicei, in a doua sau nu mai stiu exact a cata saptamana de “exil” la Pitesti. Stau la hotel si ma mint ca daca as fi fost intr-un oras nou as fi catadicsit sa ies la plimbare dupa cursuri, insa, adevarul este altul…

Vreau sa plec si nu stiu unde…

Help!

 

Advertisements

10 Responses

  1. Parcul National Cozia e aproape.

    Like

    • Iasi-ul e mai departe dar e plin de prieteni buni, asa ca vineri o sa iau trenul de noapte si o sa dau o fuga pana acolo. Problema weekendului care vine s-a rezolvat, mai raman vreo doua trei de ocupat.

      Like

  2. Pai pe weekend parca era rezolvat. Sa-i zic lui tata ca vrei prin Piatra Neamt?

    Like

  3. Bine, ne plimbam prin gradina. 😀

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: