Punct divers

Astazi, pe cand ma intorceam de la M cu deja faimoasa “naveta”, pomenita si alte posturi, am avut ocazia de a fi insarcinata cu directionarea unui coleg indian catre statia de metrou de la Pacii.

Odata urcata in infama naveta am fost abordata de un coleg roman, care avea la randul lui sarcina sa il depuna pe indian in masina cu indicatii suficiente cat sa ajunga la hotel, in Dristor.

Dupa ce m-a studiat un pic si m-a intrebat daca stiu engleza, romanasul m-a pus sa ii explic indianului cum sa ajunga la Dristor, i-am explicat si chiar m-am oferit sa ii dau harta cu metroul mostenita de la Ioan si inca tinuta cu grija in portofel, insa omul m-a refuzat politicos, fiindca avea si el o harta in rucsac.

Pe la jumatatea drumului spre  Bucuresti, ca aici vroiam de fapt sa ajung, indianul m-a abordat ca sa ma intrebe ceva.

In prima faza am ramas perplexa fiindca a inceput sa imi vorbeasca in hindi( presupun), dupa care a realizat dupa privirea mea expresiva ca nu avea succes si a trecut la engleza, vorbita repede si aproape la fel de greu de inteles.

Dupa vreo trei minute de explicatii am reusit sa inteleg ca el si colegii lui doreau sa ajunga la Brasov cu trenul si ar fi vrut sa stie ce demersuri exceptionale ar trebui sa faca pentru a obtine bilete “cu loc”.  A fost destul de greu sa ii explic faptul ca “this is Romania” si spre deosebire de India, oamenii nu prea calatoresc in tren in picioare si a avea un loc in tren este un lucru de la sine inteles si nu o exceptie sau un privilegiu.

Dupa ce am coborat in apropierea gurii de metrou Pacii, am mers sa ii arat intrarea la metrou si locul de unde urma sa fie luat, maine, catre M, de aceeasi faimoasa naveta.

Era in jur de ora 18:00 si la autogara Militari si la Pacii erau o aglomeratie si o nebunie greu de descris. In prima faza am vrut sa ii spun ca nu asa e Romania si ca nebunia pe care o vedea e o exceptie si nu o oglinda a realitatii insa mai apoi, l-am vazut cu cata indemanare se strecura printre zecile de pietoni nepasatori grabiti sau in pas de melc si am realizat ca multimea prin care eu abia reuseam sa inaintez ii amintea lui de “acasa”.

O experienta banala pe care am ales sa o povestesc fiindca a avut loc la timpul potrivit, cu putin inainte de un weekend din care o sa petrec 13 ore in tren.

Datorita colegului de la Mahindra voi aborda cu totul altfel noua calatorie,  savurand-o din perspectiva calatorului privilegiat, cu bilet “cu loc”  in trenul de noapte care cel putin o data pe an ma duce catre cei mai dragi copii.

Ah, da, bineinteles ca stiu ca CFR sucks dar am nevoie de aceasta parte plina si luminoasa a paharului ca sa trec peste oboseala si sa gasesc destula energie cat sa ma urc maine la 17h00 in tren…

Advertisements

3 Responses

  1. Claudia, bilete fara loc se dau si la noi, si cand lumea inca circula intens cu trenul era de multe ori greu sa poti rezerva unul. Acum nu se mai umplu trenurile in halul ala. Asta nu le impiedica pe cfr-iste sa vanda de 3 ori acelasi loc.

    Like

    • Stiu ca se dau si la noi dar sunt mai degraba exceptii, situatiile respective. Eu am calatorit destul de mult cu trenul si nu mi s-a intamplat niciodata sa nu gasesc loc, nici macar cand veneam la Iasi de sarbatori cand trenul era/parea plin.

      Like

  2. Eu am avut experiente foarte faine cam cu toti indienii pe care i-am intalnit, in sensul ca s-au dovedit a fi foarte de treaba (doi dintre ei erau hindusi, desi nu cred ca conteaza asta).

    O poza similara cu cea pe care ai pus-o tu aici, era cu niste pakistanezi ce se intorceau de la pelerinaj (Mecca?).

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: