• Best Of:

  • Advertisements

Tristete

Cand, acum multi multi ani, participam, pe meleaguri argesene la concursuri de poezii si spuneam ca printre poetii mei preferati se numara Adrian Paunescu, erau privita cu amuzament atat de organizatori cat si de catre partenerii de concurs.

Pe vremea aceea, din motive politice, sau poate personale, nu era la moda sa iti placa poeziile lui Adrian Paunescu.

Ce stiam eu ce e bine si ce nu, eu gasisem in biblioteca tatei volumele negre despre care crezusem ca sunt biblii si le rasfoisem descoperind versuri memorabile pe care le stiam pe atunci pe de rost.

Pe langa ce am invatat la scoala stiam volume intregi din Cosbuc, Paunescu, si mai tarziu Sorescu si Caraion.

Acum imi mai amintesc din poezia lui Adrian Paunescu doar idei, senzatii si o anume poezie pe care am postat-o mai demult si din care reiau o strofa, cu aceasta ocazie trista:

Si ca sa-mi fie bine eu cred ca mi-e mai lesne

Sa fiu copac in lume, sa port pamant pe glezne

Si inca de cu toamna, prin toamna ce-o sa vina

Sa pot intra sub iarba sa capat radacina.

Lemn de foc, Adrian Paunescu

Adrian Paunescu va merge sub iarba, radacinile lui raman in inimile noastre, in dragostea familiei lui si partial, in biblioteca bunicilor mei, in niste volume cu coperti negre pe care nu le-am mai rasfoit de prea mult timp.

Advertisements

2 Responses

  1. Naşpa. Realizezi că acum folkiştii îşi vor scrie singuri versule?

    http://utopiabalcanica.net/2010/11/07/episodul-126-mita-il-invie-pe-paunescu/

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: