To like or not to like

Am prins o idee, nici nu stiu precis cum sau de unde, ca nu se prea poarta like-urile. Din pacate sau poate din fericire nu prea sunt eu la curent cu ce se poarta, de la fashion la tv, blogosfera sau preaiubitul FB ( naiba stie de ce e atat de ridicata in slavi o chestie folosita pentru a afla care din colegii de scoala/ liceu/ facultate si-a ratat mai tare viata, cine cu cine umbla si pentru postarea fotografiilor de nunta).

Mie imi plac like-urile, si daca ar exista un like pentru idee in sine as apasa cu incredere pe butonul cu pricina si haide sa va spun si de ce.

In calitate de scriitoare de nimicuri imi sunt principal cititor dar hai sa fim seriosi, sa scrii doar de dragul exersarii limbii romane scrise, sau alta, dupa caz, nu-i suficent, asa ca vreau, evident, sa stiu daca mai citeste cineva ce insir eu pe hartie virtuala si daca da, apoi tare as vrea sa stiu si cine, si pe urma si daca ii place sau nu.

Probabil ca teoria din spatele valului defaimator la adresa like-urilor este aceea ca un cititor care il ia pe like in brate evita sa emita o idee, un comentariu pertinent sau o parere proprie, care s-ar mai dori a fi si originala.

Evident sunt oameni care isi ascund lipsa de idei in spatele unui like care poate fi retras, dupa caz. Sigur ca e cool sa dai like ca sa iti declari un gust comun cu o persoana pe care ai vrea sa o impresionezi, sigur ca e mai comod si e, poate, ocupatia favorita a multor oameni care populeaza ( era sa scriu polueaza) blogosfera.

Pe de alta parte mi se intampla si mie frecvent sa imi fac simtita prezenta cu un like decat cu un comentariu insipid. Sa fim sinceri, nu orice articol sau imagine ne face sa nastem o idee originala pe care sa o asternem sub forma de comentariu.

Sunt lucruri care ne plac datorita unei idei sau unei senzatii care nu poate fi redusa la un comentariu si limita lui de caractere.

Uneori nici nu avem timp sa incercam sa aflam ce se afla in spatele preferintei dar simtim pe de o parte nevoia sa o exprimam si pe de alta parte e frumos ca autorul ideii/ imaginii sa stie ca fara sa stim de ce si cum am fost atinsi de ceea ce am vazut.

Am gasit acum un an si ceva pe dA o fotografie care mi-a placut atat de tare incat am scris o poezie doar pornind de la imaginea respectiva, si inca o poezie buna, as zice. Ei, asta e poate un eveniment unic in viata, asa ca in restul timpului dau like fotografiilor care imi plac si evit sa pun insipidele comentarii referitoare la incadrare, contrast si alte detalii tehnice insignifiante( din punctul meu umil de parere).

Cand e vorba de texte lucrurile sunt si mai complicate. Un text, daca e bun trezeste emotii si idei, lasandu-te in acelasi timp fara cuvinte daca e, de exemplu, scris de catre Daimon.

Exista texte bune ramase fara comentarii din cauza ca nici un cititor nu a gasit ceva interesant de declarat sau a ramas cu gura cascata si mintea fixata pe o idee pe care a intors-o pe toate partile incercand sa-i gaseasca sensurile.

Autorul respectiv o sa creada ca scrie de doi bani daca nu va primi nici un fel de feedback fiindca ne e jena sa apasam pe un buton de like si sa ne declaram, astfel, muti in fara talentului de care da dovada.

Comparat cu un comentariu in care sa scriu ca am fost lasata fara cuvinte sau ca imi place, un like e o metoda mult mai eleganta de a declara ca am venit, citit, placut.

Ideea e ca orice forma de feedback e apreciata de o persoana care scrie si publica, indiferent despre ce scrie.

E clar ca dovezile de apreciere sunt de dorit dar uneori e suficient ca omul respectiv sa stie ca cineva a citit si poate i-a placut o idee sau poate cineva are ceva de adaugat la subiect, poate de criticat si demonstrat contrariul.

De exemplu, pe mine, numarul de vizitatori zilnici ma face sa cred ca sunt putin mai multe persoane decat credeam, care imi citesc in mod regulat elucubratiile. Pe unii ii banuiesc,  din cauza altora am cenzurat comentariile, pe voi, ceilalti, nu va cunosc dar vad ca reveniti periodic si m-as bucura tare sa va faceti simtita prezenta, macar ca sa imi trageti atentia ca am mancat litere sau am facut greseli de gramatica daca nimic din ceea ce scriu nu va face sa exprimati mai mult de atat.

In concluzie, ma declar in favoarea  like-urilor si a oricarei forme de feedback pe care o gasiti la indemana, doar sa o folositi.

Advertisements

8 Responses

  1. Am reusit sa imi dau singura like, si inca unul pe care nu il pot lua inapoi asa ca imi scriu singura si un comentariu.
    Am o fosta colega de facultate pe Fb care isi tot da like-uri la prostiile pe care le publica, acum ma simt si eu putin ca ea ( stupid, that is).
    Mi se pare ironic faptul ca dupa 10 vizionari ale unui articol menit sa incurajeze feedback-ul am primit doua rating-uri excelente pe care nu sunt sigura ca le merit si un like, daca nu il numar si pe al meu.

    Like

  2. Buna,
    Sunt una din cititoarele, pana acum, tacute si, recunosc, nu foarte constanta. Sunt de acord ca feedback-ul e important. Publicam ca sa ne facem cunoscute ideile, vrem sa le impartasim cu cei interesati de ele. Altfel am scrie pe hartii, in caiete si le-am tine intr-un sertar.
    Asa ca las si eu un semn ca am fost pe aici, ca mi-a placut, si promit ca ma mai intorc din cand in cand.

    Like

  3. Unele texte raman fara comentarii pentru ca cititorii au suficient simt estetic incat sa nu strice o postare buna cu un comentariu mult sub nivelul ei 🙂 Iar altii nu prea au obiceiul de a comenta, pur si simplu. Like-ul sau stelutzele ar putea rezolva problema, dar nici astea nu sunt de incredere. Dupa o vreme, cei care te simpatizeaza iti vor da ‘nota maxima’ din oficiu. Si iar n-am facut nimic. (Poate o sa protestezi, o sa spui ca tu ai prieteni care nu-s asa, care-ti pot spune fara probleme cand esti ‘sub nivel’ samd. Si se prea poate sa fie asa. Numai ca aia sunt putini si ti i-ai ales tu 🙂 Pe cei care te citesc nu-i alegi – vorbesc de cazul de fata, in care blogul e public -, asa cum si-ar fi dorit un distins critic de film sa (i) se intample) Deci fidbecul asta nu prea e de nadejde.

    Dar blogul e bun.

    🙂

    Like

  4. Eu nu am cont de Fakebook si nici nu doresc sa-mi fac, deci sa-si frece like-urile de-amiazi. Plus ca, daca ar fi sa fim corecti, ar trebui sa poti da feedback pozitiv sau negativ unei chestii! Cum e aia numai feedback pozitiv? Daca iti pui si tu pe blog buton FB like ca toti prostii, promit sa nu-ti dau niciun fel de feedback.

    Like

  5. (Alexandra vine sa dea cu bata in balta, dar nu se poate abtine.)

    Told ya you’re famous!!!

    Like

  6. Acuma serios, ma bucur ca a mai comentat lumea pe aici, mai descopar si eu bloguri de citit… 😀

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: