• Best Of:

  • Advertisements

Bookfrenzy de Cambridge – sfarsit de editie

Mi-a placut, nu mi-a placut, inca nu am decis si e destul de greu, avand in vedere ca incep deja sa uit detalii asa ca mai bine imi notez impresiile si va las pe voi sa trageti propriile concluzii.

Inteleg de ce a fost recomandata de catre oamenii de la Cambridge, e o carte despre un pasionat de matematica, un adevarat geniu, unul cu alte “defecte”, o carte in care capitolele sunt numerotate cu numere prime, ba chiar una care are o anexa cu explicatia unei probleme, explicatie pe care nici nu am incercat sa o parcurg.

O carte despre un copil/ adolescent deosebit, povestita de el insusi. Perspectiva eroului narator are darul de a minimiza efectele unor imagini dureroase sau greu de digerat. Cristopher povesteste lucrurile asa cum le vede, ca un robot care nu intelege decat sensul propriu al cuvintelor, care nu intelege emotiile si nici felul in care oamenii le exprima, prin grimase sau limbaj cu dublu inteles.

Cristopher porneste in mai multe aventuri deodata, prima este aceea de a descoperi ce s-a intamplat cu Wellington, cainele vecinei, a doua este aceea de a scrie un roman politist despre ancheta menita sa scoata la lumina adevarul.

C povesteste evenimentele cu o sinceritate si franchete de care oamenii “normali” nu dau dovada.

Ciudata intamplare cu un caine este declansatoarea unei mari schimbari in viata plina de rutina a lui Cristopher. Din momentul in care descopera cainele pana la sfarsitul cartii, el trebuie sa se confrunte cu situatii noi, cauzatoare de crize de panica violente, imblanzite prin faptul ca sunt povestite chiar de catre cel care le traieste fara a le banui impactul asupra semenilor.

Cartea pare a fi una pasnica si la efectul asta contribuie alegerea lui Cristopher drept narator, insa, in esenta, cartea nu este una frumoasa sau despre lucruri frumoase.

Cum avem sa descoperim pana la sfarsit, cartea este despre parinti incapabili sa isi sustina copiii cu probleme, despre o mama care prefera sa plece in lume cu un vecin decat sa mai suporte chinul de a avea grija de un copil cu nevoi speciale, de a se confrunta cu privirile oamenilor cand acesta face crize in public sau de a avea de-a face cu violenta lui involuntara.

Asa cum simte Cristopher ca oamenii nu sunt niciodata ceea ce par, ajungem sa simtim si noi cand aflam ca desi pare a fi personajul negativ fiindca a ucis, la nervi, un caine, tatal sau este cel care i-a stat alaturi si l-a ingrijit pe cand mama dezertoare isi reconstruia viata la Londra.

Dupa o calatorie epica ( cu trenul si cu metroul) din micul lor orasel pana la Londra, Cristopher isi regaseste mama, despre care tatal ii spusese ca murise si o face sa se desparta de amant, sotul vecinei al carei caine fusese ucis.

Mama revine acasa cu baiatul, nu din dragoste sau remuscare pentru fuga, ci fiindca relatia ei cu omul respectiv se apropia oricum de sfarsit.

Cristopher nu poate sa treaca peste faptul ca tatal sau a ucis un caine, fapt care, in lumea precisa din mintea lui, intra la categoria lucrurilor rele, de neiertat, desi pentru noi, ceilalti, exista circumstante atenuante.

Am mult mai multa simpatie fata de tatal ucigas decat fata de mama dezertoare, dar asta poate doar din cauza ca m-am regasit unele detalii, si eu crescand cu tata si fara mama.

Cristopher nu intelege  sentimente sau notiuni elementare cum ar fi iertarea. Pentru el, parintii sunt cei care trebuie sa il ingrijeasca, sa se mute cu el cand va merge la colegiu fiindca nu se va putea descurca singur, sa ii separe mancarea sa nu se atinga in farfurie, sa il spele cand este nevoie, sa il fereasca de toti factorii stresanti, etc.

In final, Cristopher incepe sa se reobisnuiasca cu prezenta tatalul ucigas( de caini), mama a revenit acasa si lucrurile sunt asa cum il fac pe el sa se simta bine. ( in ordinea pe care a invatat-o si pe care o accepta).

Singura schimbare pare a fi la el realizarea ca nu va fi niciodata un astronaut, asa cum visa, ca nu va ajunge niciodata in spatiu dar sunt multe alte lucruri pe care va putea sa le faca, datorita intelectului extrem de dezvoltat de care da dovada, si in ciuda celorlalte probleme si limitari ale conditiile sale.

O carte asemenea situatiei pe care o descrie. Despre copii condamnati la o viata in afara societatii, despre parinti incapabili sa accepte ca vor trebui sa se dedice trup si suflet propriilor copii cand acestia sufera de boli incurabile.

Un subiect delicat expus fara a crea senzatia ca se cauta scuze sau circumstante atenuante. O poveste adevarata, din genul celor pe care alegem sa nu le vedem cand trecem pe strada pe langa o mama care isi tine de mana copilul care mormaie absent, prins intr-o lume complet diferita de a noastra, una despre care nu stim si nu vrem sa stim nimic.

Nu e genul de carte pe care as vrea sa o citesc dar Bookfrenzy de Cambridge mi-a adus-o in fata si m-am achitat de sarcina, ba chiar cu zambete la anumite parti cum ar fi citatul asta:

“Eu cred ca numerele prime sunt ca viata. Sunt foarte logice, dar nu poti sa le determini toate regulile, chiar daca ti-ai petrece tot timpul gandindu-te la ele.”

P.S Ar vrea ca la urmatoarea editie Bookfrenzy sa propun eu lista, daca sunteti de acord, si as vrea sa fie o editie Fantasy si SF, ce parere aveti?

Advertisements

2 Responses

  1. Daca e si copilul de acord, alegem un SF. Eu inca n-am scris textul si acum am uitat cartea in camera, cu tot cu notite. Sunt prea lenesa in seara asta. 😀

    Like

  2. Eu am terminat-o de mult. Dar eu lucrez luni – sambata, de la 8 dimineata la 9 seara. Deci POATE duminica. 🙂

    Si da, sunt de acord cu toate listele care le vreti, o sa si citesc, nu ma puneti pe mine doar sa o fac 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: