Istanbul, a love story

Ma incearca sentimente amestecate legate de Istanbul, atat de amestecate ca mi-e greu sa incep sa povestesc.

I-am dedicat 4 zile, aproape, de pe 3 decembrie pana pe 6, la 16:30 cand a trebuit sa plecam spre aeroport.

Am ajuns in Istanbul cu trenul de noapte, de la Eskisehir, dupa o calatorie de aproape 6 ore in vagonul cu prea putin loc pentru picioare.

Daca la venire incapusem 4 persoane + cate doua bagaje de fiecare intr-un singur taxi, acum a fost nevoie de doua masini, ambele cu soferi bucurosi sa ne duca din Asia tocmai pana in Europa dar care habar nu aveau unde in Sultanahmet se gasea hotelul nostru.

Asa se face ca de la maxim 25 de Tl cat ar fi costat in mod normal cursa de la Haydarpasa la hotel, am platit cate 50, am facut nenumarate zig-zag-uri si am gasit hotelul aproape cand pierdusem orice speranta si am uitat un rucsac cu acte si bani in masina.

Am avut mare noroc cu aglomeratia de pe stradutele si cu un nou record mondial la 100 de metri viteza, am reusit sa evitam sa ne petrecem vacanta pe la ambasada Romaniei in Turcia si in rest, sub cerul liber.

Ne-am putut caza imediat desi era in jur de 10 dimineata, am facut un dus si ne-am schimbat dupa care am plecat in oras, ca doar nu era sa dormim, desi nu dormisem deloc in seara precedenta.

Cu harta intr-o mana, ghidul de calatorie in cealalta si aparatul foto de gat am plecat in sus, spre strada principala, cu marea in spate, si am nimerit drept langa marele Bazar.

Fiindca aveam in plan sa ajungem ls Sf Sofia si la Topkapi, am deschis harta, am incercat sa ne dam seama cum am facut sa ajungem tocmai la Bazar, ne-am lamurit si am luat directia corecta, catre Aya Sofia.

Nu stiu cum se face ca intotdeauna cand e vorba de orase, distantele imi par mai mari pe harta si se dovedesc a fi foarte mici, iar la munte e exact invers.

La o plimbare scurta de Marele Bazar am gasit in stanga Sf Sofia si in dreapta Moscheea Albastra. Era tocmai ora pranzului si nu puteam vizita Moschea Albastra

asa ca am hotarat sa mergem la Topkapi.

Ce sa va spun despre Topkapi decat ca e o minune care gazduieste adevarate comori,

iar vremea superba a facut vizita sa fie una perfecta. Cu vedere spre aglomeratul Bosfor din multe puncte,

cu sali pline de expozitii de bijuterii valoroase nu numai pentru pietrele pretioase cat si pentru valoarea istorica, cu mozaicuri splendide, un palat demn de sultani si de povestile din o mie si una de nopti.

Am colindat nenumaratele sali si labirintul haremului cateva ore bune si am facut sute de poze, dupa cum veti descoperi in albumul de pe picasa.

Era 3 decembrie si afara erau 27 de grade si turisti in tricou si papuci. La orice colt de strada se vindeau castane coapte, porumb copt sau fiert si suc proaspat de rodii.

Detalii « tehnice » despre Topkapi gasiti aici.

Aya Sofia ne-a impresionat prin dimensiuni si aspectul exterior.

Interiorul e impresionant insa nu este conservat cum s-ar fi cuvenit.

Poate ca schelele si picturile in ruina au fost cele care ne-au impiedicat sa o apreciem la adevarata valoare, poate ca de vina a fost si oboseala care incepea sa isi spuna cuvantul.

Privind la putinele imagini surprinse in interiorul Ayei Sofia cred ca totusi oboseala a fost cea care m-a facut sa nu realizez cat de frumoasa era, cu lustrele uriase, cu mozaicurile splendide si urmele vremurilor in care servise drept bastion al crestinismului.

*

Pe urma am mers la somn pentru vreo 3 ore si pe seara la o plimbare scurta pe malul Bosforului, pe stradute inguste, dubioase si foarte murdare, pana la piata de peste care arata interesant.

La intoarcere am nimerit pe o straduta blocata de terase. Scaunele si mesele erau lipite de cele ale restaurantelor alaturate dar aproape si de cele ale restaurantelor de cealalta parte a strazii. Una din doua terase avea si formatie, care canta/ tipa la urechea si masa clientilor.

A fost cea mai traumatizanta experienta pentru urechile mele dar si pentru simturile ametite de toate mirosurile mancarurilor delicioase de pe mesel si de fumul de narghilea.

Putin mai sus, am revenit la stradutele intunecate si pline de gunoaie, cu magazine saracacioase la demisolul cladirilor, cu copii murdari si golasi privindu-ne de la ferestre cu zabrele.

Dupa o ora si un pic eram inapoi in camera si urma noaptea cu cel mai lin somn din toata calatoria.

A doua zi ne-a intampinat soarele care sigur era confuz si credea ca e vara, altfel nu se explica de ce stralucea cu atata entuziasm, daca nu cumva hotarase ca e cazul sa faca un efort in cinstea vizitei noastre in orasul contrastelor.

In timp record ne-a echipat, am mancat si am plecat la colindat. Gasisem in seara precedenta Mormantul lui Sinan Pasa dar era inchis si asa l-am gasit si de dimineata, asa ca am plecat spre Moschea Albastra cu nenumarate opriri pe la diversele tarabe cu nimicuri gen magneti, semne de carte, insigne, etc etc etc.

La moschee am stat la coada sa intram, ne-am pus incaltarile in pungute si le-am luat cu noi si am intrat in minunea albastra a Istanbulului.

Nu stiu exact cate zeci de mii de placute de ceramica albastra au fost necesare pentru decorarea interiorului moscheii insa stiu ca pe toata durata contructiei, sultanul a interzis onorarea altor comenzi, de catre producatori.

Interiorul arata cam asa:

Dupa ce am iesit din moschee, ne-am indreptat spre Aya Sofia si am cautat indelung pe harta Bazilica Cisterna. Normal ca ne-a fost greu sa o gasim, fiind o cisterna, nu era foarte vizibila de la nivelul solului.

Am cerut indicatii si am coborat in, cred, cel mai spectaculos loc din Istanbul.

Bazilica cisterna e o dovada a geniului bizantin si a faptului ca stramosii noastri erau mai destepti sau poate mai inspirati decat noi cand e vorba de arhitectura.

Pana si o cisterna, o constructie utila in primul rand, era decorata cu zeci de coloane spectaculoase, ce-i drept, furate de prin alte constructii antice.

Csterna in sine e interesenta, modul in care este amenajata pentru turisti este admirabil. Pasarele de-a lungul si de-a latul incaperii, totul luminat suficient cat sa intretina umbra de mister si sa puna in valoare splendida constructie, apa de o jumatate de metru adancime populata cu pesti, toate au contribuit la incantarea noastra.

A urmat Muzeul de Arheologie plin de comori din lumea larga, atat de frumoase incat nu stiam ce sa admiram mai intai.

Nu am reusit sa gasim in multitudinea de comori obiectul care ne manase pasii catre muzeu, sabia lui Stefan cel Mare dar am gasit atatea alte minuni incat nu am regretat nici o secunda  din orele petrecute acolo.

*

*

*

Au urmat o incursiune prelungita in Marele Bazar in cautare de suveniruri, cina si o plimbare scurta, pe inserat, la vanat de imagini cu moscheile luminate feeric.

Am adormit imediat ce am aterizat in pat, dupa o veritabila zi turceasca de primavara si ne-am trezit duminica in plina iarna.

Maxim 5 grade, ploaie si vant puternic, un oras gri cu lumina murdara care facea si mai mult gunoiul sa iasa in evidenta. Pe canalul agitat prea putine vapoare se incumetau sa treaca iar noi ne gandeam cu groaza ca era ziua programata pentru turul de 8 ore pe Bosfor, tur pentru care platisem deja 65 €/ persoana.

Daca sambata o croaziera prelungita ar fi fost perfecta, pe ploaie ar fi fost mai degraba o corvoada. Din fericire, am putut anula rezervarile cu o jumatate de ora inainte de plecare si desi vremea nu era buna, am hotarat sa plecam la plimbare.

Era frig ingrozitor, din cand in cand ploua si ne numaram printre putinii curajosi plecati la plimbare dar am pornit catre turnul Galata. In drum am trecut pe langa portile inchise ale Marelui Bazar, am mers pe stradute laturalnice si am ajuns la bazarul Egiptean.

Dupa mine, Bazarul Egiptean, desi mult mai mic, este mult mai frumos decat cel mare. Impresia mi-a fost intarita demuntii de mirodenii si ceaiuri, imagine intarita de toate acele mirosuri fantastice, amestecate intr-o combinatie irezistibila.

Aici, vanzatorii nu pareau dispusi sa negocieze asa ca nu am insistat si ne-am cumparat mirodenii, ceaiuri si cadouri pentru prieteni.

Am trecut printre sutele de porumbei, peste podul Galata, plin de pescari, si ne-am continuat drumul catre turnul care trona peste o colina, pe cealalta parte a Bosforului.

Turnul e o alta minune de pus in topul locurilor de neuitat din Istanbul, si asta in ciuda vremii neprielnice statului pe terasa sau pentru fotografierea orasului multicolor. Cred ca ar trebui vizitat in prima zi de vacanta in Istanbul fiindca privelistea de sus si o harta il pot ajuta pe turistul cu putina orientare in spatiu, sa stie cum sa ajunga usor la orice obiectiv turistic major din zona.

Am baut cafea turceasca la restaurantul din turn, ne-am dezghetat si am mancat prajiturele in forma de turn. Drumul catre hotel a fost la fel de placut, punctat cu descoperiri placute.

Dupa o scurta repriza de odihna am iesit iar la plimbare dupa ce am aflat ca trebuie neaparat sa vedem si Podul Bosfor luminat noaptea.

Am ales drumul cel mai lung pana in locul unde se vedea podul, aproape de gara veche din Istanbul ( cea care face legatura cu Europa). In drum am descoperit magazine de covoare extraordinar de frumoase si cel mai original creator de genti din piele din Istanbul.

Lunga noastra plimbare s-a sfarsit pe malul Bosforului, de unde am urmarit, in ciuda frigului, jocul spectaculos de lumini al podului Bosfor.

Am revenit la hotel pe alt traseu si am facut bagajele cu regret si cu teama ca vom depasi greutatea admisa la bagaje, lucru care s-a si intamplat.

In ultima jumatate de zi am alergat dupa ultimele cumparaturi in acelasi enervant si obositor bazar,

am dus lupte crancene cu bagajele pline de dulciuri, mirodenii, saluri si numeroasele carti primite cadou de la prietenii din Eskisehir.

A fost o vacanta nesperat de frumoasa, in care Istanbul-ul a fost doar o mica parte, una de neuitat si de revizitat.

Data viitoare as alege o calatorie cu masina, fiindca e doar la 700 de km departare si as putea sa cumpar o multime de lucruri prea grele sau prea fragile pentru a fi transportate par avion.

Croaziera pe Bosfor e o experienta care nu ar trebui ratata, in conditii atmosferice adecvate,  iar locuri de vizitat, mai sunt o multime, mai ales intr-un anotimp mai prietenos, cum ar fi primavara sau toamna.

Cam asta a fos, pe cat de scurt am putut sa o povestesc, vacanta noastra in Istanbul. Sper ca informatiile oferite v-au fost utile si sper ca v-am deschis apetitul pentru calatorii.

Un singur lucru va mai recomand si este valabil indiferent unde alegeti sa calatoriti: curatati-va mintea de idei preconcepute si asteptari, fie pozitive fie negative.

Nu porniti la drum incarcati de ideile si parerile culese de la prieteni sau cunoscuti, nici plini de temeri. Impactul oricarui loc, indiferent cat de frumos sau din contra, cat de banal, e cauzat de catre propria stare de spirit si deschiderea catre nou, de capacitatea noastra de a cauta frumosul sau poate extraordinarul in ceea ce se asterne in fata propriilor ochi.

Gasiti aici intreaga poveste,  in imagini, a celor trei zile in Istanbul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: