Povesti pentru Ale – Unu

In prima seara am desenat, in joaca, o floricica, pe geamul aburit. Avea o tulpina firava si sapte petale lunguiete. Am privit prin ea, noaptea, o vreme si am plans, nici nu mai stiu de ce.

A doua zi am gasit geamul plin de flori de gheata repetand acelasi desen stangaci. Ce model neobisnuit, am gandit atingand geamul de parca nu as fi stiut ca imitatia operei mele de seara se asternea la exterior.

Cateva zile mai tarziu am desenat o casuta din patru linii drepte, doua oblice si un dreptunghi mic, pentru usa. Nu i-am facut ferestre, nici nu imi doream sa stiu ce s-ar putea ascunde dincolo de ferestrele casutei usor strambe. O casa mica in ceata. Nici cat o palma pe suprafata incetosata a ferestrei, dincolo de care pandea orasul, si  cred ca nu numai el.

A doua zi, casuta mea avea in spate o padure impresionanta de gheata, un gard dantelat si…o fereastra, una asa cum imi imaginasem. Am tras storurile si nu m-am mai apropiat o vreme de fereastra.

Oricat de frig sau de cald ar fi in camera geamul e mereu aburit. Perdele flutura de parca mi-ar arata panza mereu curata a ferestrei invitandu-ma sa o incerc. Schitez desene cu degetele in intuneric dar nu ma apropii de fereastra, cel putin nu o vreme.

Intr-o seara am desenat un chip. Ar fi putut fi al meu daca nu ar fi zambit. Am schitat umerii si mai apoi silueta cuiva care privea pe fereastra si se intorsese pentru o clipa sa priveasca inauntru.

M-am trezit cand era inca intuneric si am gasit, schitat pana la cel mai fin detaliu, un chip strain

Nu am mai dormit de atunci. Au trecut trei nopti si trei zile lungi in care am stat si am privit fereastra, asteptand un semn. Un semn ca ceea ce se intampla nu era real, un impuls care sa ma trezeasca din cel mai lung vis.

Nu e un vis ori cel putin, nu e visul meu asta. Eu sunt in casuta de papusi si cineva i-a desenat ferestre pentru a privi inauntru.

Vreau sa aflu cine, asa ca ma apropii de fereastra si scriu cu litere mai si strambe, fiindca degetele imi tremura: ANA.

Acum stau in pat si ascult. Se aude vantul afara si unul din vecini plimbandu-se prin camera. In curand va adormi si vom fi eu si vantul. Daca ar inceta sa tipe, as auzi, poate, degete invizibile pictand cu flori de gheata un nume, pe fereastra.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: