Ghid de supravietuire in Iezer Papusa- versiunea “Asa NU”

De catva timp imi fac de lucru pe carpati.org, loc in care gasesc stiri interesante, jurnale cu indicatii pretioase pentru ture viitoare, etc.

Nu mare mi-a fost mirarea cand am descoperit, saptamana trecuta, jurnalul uneia dintre “victimele” avalansei super mediatizate din Iezer.

http://www.carpati.org/jurnal/drumul_cel_batut_drumul_cel_mai_scurt_avalansa_in_iezer-papusa_/2244/

I-am citit relatarea, am ras, m-am crucit si am fost de-a dreptul socata cand am vazut ca in comentarii, mai nimeni nu i-a spus verde in fata adevarul ci toti s-au grabit sa o felicite ca a supravietuit, de cum s-a descurcat, etc.

Cel mai de ras pasaj e urmatorul: “Mergem in Iezer-Papusa, munti de care nu stiu mai nimic dar numele are rezonanta misterioasa pentru mine. Iezer – gheata, ascutit, rece, Papusa – papusa Chuckie”

Asa cum bine a precizat cineva intr-un comentariu, Iezer inseamna si a insemnat de cand lumea, lac, motiv pentru care mai fiecare masiv respectabil are un lac cu acest nume. (un fel de lacul lacul, daca stam sa ne gandim)

De papusa Chuckie, nu comentez, ca ma bufneste rasul prea tare si nu e frumos, nu sunt in rezonanta cu drama supravietuitoarei povestitoare.

 Sa luam faptele: 5 vajnici muntomani, parca o fata si 4 baieti urca in Iezer Papusa in februarie pe traseu punct albastru. Da, este cel interzis iarna, pe care am avut si eu o coborare pe intuneric, faimoasa de altfel.

 Zis si facut, urca la refugiu, il gasesc aproape plin( ca si noi, in vara), dorm acolo si a doua zi pleaca spre creasta. Urca pe vf Iezer si continua spre Batrana unde, in loc sa mearga pe creasta, pe urmele de coltari ale unui grup mai matinal si mai responsabil, batuti de vant si obositi, decid sa mearga pe sub creasta.

Zapada este, evident, inghetata la suprafata  dar nu-i bai, baietii sapa trepte/ pasi in zapada tocmai bine cat sa dizloce o bucata zdravana si sa plece la vale cu ea mai bine de 300 de metri.

Eroina crede ca-i gluma, un fel de dat pe derdelus, ba chiar isi face griji sa nu piarda betele de trecking imprumutate, si sfarseste ingropata in zapada pe fundul caldarii, cu capul afara din troianul de zapada.

Din cei 5, 4 au fost prinsi de avalansa, doi au fost ingropati in zapada, insa nu de tot. Ultimul nu a fost luat de placa in alunecare asa ca si-a continuat drumul catre Cabana Voina unde a anuntat autoritatile si i-a asteptat pe eroi.

Care eroi s-au eliberat de zapada si au ratacit drumul pana la Voina unde au ajuns in jurul orei 21:00 dupa numeroase traversari ale raului in care am plonjat si eu in iunie. (avalansa s-a produs pe la 15:00).

 De ras, de plans? Voi ce spuneti? Greseli flagrante, ca sa nu spun stupide, inconstienta. Lasitatea celui care nu a coborat sa ii ajute. Cum se face ca nu au revenit la traseu si au bajbait prin padure atatea ore? Nu pomenesc nimic de harta, muntele, asa cum afirmau, era nou.

Motivul faptului ca au mers pe unde nu trebuia e acela ca nu le-a spus nimeni la refugiu ca e pericol de avalansa. Asta fiindca nu i-a ghicit nimeni ca sunt inconstienti. Tratandu-i ca pe niste oameni maturi, cei din refugiu nu le-au spus ca daca merg pe sub creasta vor isca o avalansa. E ca si cum am spune ca nu ne-a spus nimeni sa nu bagam o furcutila in priza si de aia am bagat-o. Scuza asta e valabila doar daca avem pana in 2 ani.

 Munte nou sau nu, se aplica regulile dictate de bunul simt si simtul masurii. Oamenii aia nu aveau ce cauta in Iezer in weekendul respectiv si nu au invatat nimic din experienta, cum reiese din text si din comentariile participantilor.

Sincera sa fiu, mie mi-ar fi fost cam rusine sa povestesc o asemenea experienta, bine, sa o traiesc mi-ar fi fost si mai rusine, ca sa nu mai amintesc de datul ochilor cu toti cei care au pierdut timpul cautandu-i pe munte ore intregi.

 Ma asteptam ca cei din comunitatea carpati.org sa fie putin mai indignati de jurnalul asta si sa nu ii trateze pe respectivii, ca pe niste eroi ci ca pe niste oameni inconstienti, cum s-au dovedit a fi.

 Cred ca ar trebui facuta o distinctie clara intre accidentele pe munte si cauzele lor. Exista accidente din cauza muntelui si accidente din cauza oamenilor. In cazul celor din urma, presupusele victime ar trebui sa plateasca integral costurile pricinuite de cautari, interventia salvamontului a SMURD-ului si mai stiu eu ce. Poate ca asta le-ar fi invatatura de minte, macar unora.

 De exemplu, tocmai citesc povestea in episoade e unor alpinisti romani. Povestitorul tocmai a facut edem pulmonar in Pamir si asteapta sa poata fi transportat la o altitudine mai joasa, cu elicopterul. Asa e clar un caz in care nu personajul accidentat este responsabil pentru ceea ce i se intampla. Nu avea de unde sa stie ca va fi atat de afectat de raul de inaltime, asa cum singur afirma, nu credea niciodata ca va fi prin randul celor carora li se intampla asa ceva.

 Pe de alta parte, aventurierii din Iezer sunt, din punctul meu de vedere, singurii vinovati de ceea ce li s-a intalmplat.

 Evident, cele doua locatii si cele doua echipe nu sunt de comparat. Prima locatie e una extrem de periculoasa dar si echipa e una bine pregatita(Pamir), a doua echipa( Iezer) nu e efectiv o echipa ci un grup de oameni care habar nu au pe ce lume sunt, nu cunosc muntele pe care se aventureaza, nu au echipamentul adecvat, etc.

 Am privit ne nenumarate ori, iarna asta, Iezerul acoperit de zapada, si mi-am dorit sa urc pe culmile inzapezite si atat de frumoase. Nu am facut-o nu numai datorita intamplarii din vara de acolo ci fiindca nu avem coltari si nici nu mi s-a parut o idee prea buna sa cunoastem un munte nu tocmai prietenos intr-un asemenea anotimp.

 Intre timp, exista destinatii mai prietenoase, si pe masura propriilor puteri. Nu spun ca nu mi s-ar putea intampla niciodata ceva atat de penibil, fiecare om are momentele lui de inconstienta si nu cred ca eu as fi scutita de ele.

 Cu toate acestea, voi continua sa urc pe muntii pentru care ma simt pregatita, chiar daca unii dintre ei sunt numiti “dealuri”, de catre comentatori anonimi.

Advertisements

12 Responses

  1. Au fost si pe Carpati multi care au fost indignati si au avut aceeasi reactie – dar s-au abtinut probabil ca sa nu mai puna sare pe rana bietei fete, care de altfel macar a fost sincera cu ce s-a intamplat si nu si-a cautat scuze zadarnice si idioate.

    Despre cel care nu a fost prins de avalansa si a plecat spre Voina n-as zice neaparat ceva de rau, nu cred ca ar fi fost usor sa coboare in caldarea aia, si ar fi existat riscul sa mai apara o avalansa si-n urma lui. Oricum daca ceilalti erau ingropati nu ar prea fi avut ce sa faca, fara sonda si lopata cam greu. Macar sa chemi ajutoare.

    Oricum, asa cum a spus toata lumea, au avut mare, mare noroc. Pe cata inconstienta tot atata noroc – si sunt sigur ca si ei dar si altii au invatat ceva din povestea asta.

    Coincidenta sau nu, eu in ziua in care am vazut stirea tocmai pregateam rucsacul sa plec pe varful Papusa – in acelasi masiv. M-a dat putin peste cap, dar dupa ce am analizat mai bine ce se intamplase cu tipii aia mi-am dat seama ca n-am de ce sa-mi fac griji. Cert e ca pe traseu am analizat super atent toate pantele si limbile de zapada, asa cum faceam de obicei.

    Patania lor e un fel de… coboratul in pestera Scarisoara in maieut de vara – pentru ca nu exista o rotita care sa se invarta si sa-ti spuna ”bai, vezi ca in pestera sunt sub 0 grade, ca de-aia rezista ghetarul ala acolo!”

    Like

  2. Poate ghid de cum să te dai cu avalanşa.

    Este la comentarii un link la un alt articol despre un alt grup pe care i-a luat avalanşa şi i-a băgat în pădure în Baiului. Una dintre cele trei persoane, o fată, a crăpat imediat după ce a lovit-o avalanşa de un copac.

    http://hartimontane.ro/bin/articole/blog.php?lng=ro&id=3200&userid=0
    http://hartimontane.ro/bin/articole/blog.php?lng=ro&id=2211&userid=0

    Informatii despre avalanşe + alte accidente montane găsiţi aici:
    http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/10-avalanse

    Nu sunt de la orcine, ci de de la un montaniard în vârstă, fost salvamontist, care ştie să respecte muntele.

    Like

    • Nu cred ca o sa citesc articolele respective si cred ca si termenul de “crapat” a contribuit la decizia asta. Daca incidentul din Iezer ar fi sfarsit tragic pentru cineva nu l-as mai fi amintit, faptul ca au scapat e un miracol, dar si ocazia sa le dea cineva cate o palma dupa ceafa si sa spere ca au invatat ceva din toata intamplarea.
      Acum, ma tem ca toata discutia noastra o sa ii sperie si mai tare pe cei care ar trebui sa iasa din casa mai des, dar poate si sa ii incurajeze pe altii sa fie, la randul lor, teribilisti, pe principiul: “eu sunt mai grozav decat respectivii”. E greu de spus ce e bine si ce nu, ce trebuie facut si ce trebuie evitat, depinde si de context, nu numai de reguli. Statul acasa nu e solutia recomandata de mine, nici pe departe.

      Like

  3. Nu cunosc Iezer-Papusa dar imi doresc din ce in ce mai mult sa il vad. Dupa mine, cuminte ar fi sa il descopar vara si abia apoi iarna. De fapt cam dupa principiul asta ma ghidez si in ceea ce priveste alti munti, mai ales daca aflu ca nu sunt niste masive tocmai usoare de strabatut.
    Cat despre toata povestea grupului din Iezer, numai ei cred ca stiu exact ce s-a intamplat atunci si e clar o experienta din care vor trage invataminte. Stii cum e, pana nu dai tu cu capul nu te astamperi.
    Ce m-a deranjat insa pe mine cel mai tare a fost reactia mass-media!! Sa anunti ca au murit sau e posibil sa fi murit oameni si sa induci panica din dorinta unor ratinguri cat mai mari! O mare bulina neagra din partea mea pt aceasta mass-media romaneasca, ce pare ca incalca niste limite ale bunului simt parca din ce in ce mai des. Si cand ma gandesc ca odinioara mi-as fi dorit sa devin jurnalist ) as fi luptat prea mult impotriva valului …
    Uneori cand cineva greseste poate pentru moment nu e bine sa ii mai tragi si tu una ca oricum e saracul amarat…. dar asta nu inseamana ca cel care greseste sa si-o ia in cap si sa creada ca reactia celorlalti e de fapt o lauda.
    In fine, cred ca e destul de delicata situatia. Ce mi se pare amuzant e ca sunt altii inconstienti care isi doresc sa treaca prin ce au trecut altii, cum ar fi acest grup! Oh, da, asta mi se pare o foooarte mare doza de inconstienta. Nu inteleg nici oamenii care urca pe Jepii Mici in slapi si cu casetofonul la subsuoara. Cand acea zona a devenit un adevarat cimitir. Si acum chiar suntem informati, avem atatea mijloace. Dar cred ca dorinta de teribilism si de a arata cat mai “cool” in fata celorlalti primeaza.
    La cat mai putine incidente neplacute pe munte! 🙂

    Like

  4. A aparut intre timp si lamurirea cu privire la conditii, in forma unui jurnal. Din ce inteleg eu de-acolo, situatia era inca si mai grea decat s-a spus- negura si nevoie de a folosi harta pentru a urmari creasta in cateva zone, chestie cel putin riscanta dpdv al corniselor, fara cunoasterea pe-ndelete a locurilor, si fara ca echipa sa fie legata in coarda asa ca optiunile lor(rational vorbind) erau doar 2: sa se tina de urmele celor din fata(cu incredere orbeasca) atata vreme cat le vedeau sau sa se intoarca…
    E delicat de comentat pe-acolo si a devenit si mai delicat dupa ce a scris si cineva cu dureri sufletesti mult mai puternice…
    Din pacate, jurnalul cel nou e mai sarac in descrieri si cuvinte dar na, e bine ca autorul si-a facut acolo 5-10 minute pentru a-l pune. Pretentii asupra jurnalului lui nu se pot emite, controversat sau nu, omul care l-a scris, statea si isi bea ceaiul in varful Matterhornului acum vreo 6 ani…

    Like

    • O sa citesc noul jurnal insa imi mentin parerea legata de superficialitatea abordarii si consecintele superficialitatii in general, la intalnirea omului cu muntele.
      Legat de palmaresul oamenilor care sunt prinsi in situatii riscante nu stiu ce sa cred atata timp cat, eu, acum, cu o conditie fizica foarte slaba, as putea sa ajung pe Everest daca as avea destui bani pentru serpasi, oxigen, etc. (Am vazut de curand un episod in seria Discovery pe Everest in care alpinistii adevarati se impiedicau in drum spre varf de toti miliardarii chinezi si nu numai, care urcau cu zeci de serpasi, tot pentru palmares).

      Like

      • Cele 2 grupuri n-au nicio legatura. Primul grup n-a riscat cu nimic, (plecat suficient de devreme, cunoscut bine zona, cunoscut bine regulile muntelui, echipament) ei fiind aia cu experienta (si palmaresul) pe umeri.

        Like

        • Am vazut acum. Am citit si povestea celor cu experienta. Din comentariul tau intelesesem ca a aparut relatarea altcuiva prins in avalansa, nu a celor pe urmele carora a mers grupul buclucas. Se vede dupa traseul facut ca oamenii din al doilea jurnal sunt seriosi si stiau foarte bine ce faceau, cunosteau traseul si aveau si echipamentul adecvat.

          Like

  5. in afara de asta, la relatarea intiala, au mai aparut o gramada de comentarii ale cuiva care a scapat dintr-o avalansa anul trecut dar a pierdut pe cineva in ea… de-aici delicatetea situatiei.

    scuze, am scris prea pe fuga.

    Like

  6. Comentez si eu … ca acum am dat de articol 🙂
    Am fost in Iezer in ziua aia, dar am fost acolo doar pentru o tura foto pe Valea Batrana. Nu are nici un rost sa mai spun cat de inconstienti au fost, in schimb pot spune clar ca au avut mare noroc.

    Pe la ora 4 eram aproape de Cabana Voina, vedem o masina de SMURD care urca pe langa noi. Apoi o masina de politie locala, cu un agent in ea. Pana sa ajungem la cabana masinile trec inapoi (spre cabana).
    La cabana agitatie … 2 salvari, 2 masini SMURD, mai multi jandarmi. Intreb pe cineva ce s-a intamplat – un grup de 4-5 turisti au anuntat ca au fost prinsi de avalansa. A mai durat cel putin jumatate de ora sa plece pe munte.
    In conditiile astea e clar ca nu ai nici cea mai mica sansa in cazul in care esti acoperit de avalansa. Apelul a fost dat in jurul orei 2, din ce tin minte, daca ajungi sub zapada nu ai mai mult de 15-30 min., si astea in cazul in care inca mai esti intreg. In plus, cei implicati in cautare trebuie stie cel putin cat de cat ce au de facut…

    De aici avem de invatat toti. Pe munte esti in primul rand “pe cont propriu”, si cu atat mai mult zonele greu accesibile, cum e in Iezer. Salvamontul sau smurd-ul nu au cum sa te ajute daca nu pot ajunge la timp, si nu cred ca e vina lor daca nu ai reusit sa evaluezi corect situatiile in care este posibil sa ajungi.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: