Punct nedumerit

Dimineata pe strada Ametistului (sau orice alt nume de strada pretios si fals). Straduta e una destul de lata, lunga de doar 20 de metri si marginita de casute mici, dobrogene, dupa aprecierea mea de nestiutoare intr-ale arhitecturii. Casute mici si joase, cu camerele insirate mai ceva ca margelele pe ata, cu multi pomi si flori in curtile inguste, pline de gaini si masini mai putin.

Gardurile saracacioase sunt pline de afise cu « Nu parcati, garaj ». Ce ma surprinde e prezenta excesiva a respectivelor anunturi mai ales pe gardurile  de dupa care se intind curti mici si complet lipsite de garaj sau vreo urma de roata de masina.

De cand a venit primavara drumul pe strada cu pricina e punctat de prezenta cate unei babute agitate si revoltate care tipa cat poate ca va chema politia daca incearca sa parcheze cineva in fata vastei sale proprietati.

Pe mine batranicile cu pricina ma sperie mai rau decat SF-urile lui GRR Martin sau clovnii malefici ai lui Stephen King atat sunt de incrancenate si incovoiate asupra bastoanelor si la adresa bietilor soferi in cautarea unui loc de parcare.

Sa nu ma intelegeti gresit. Nu sunt in niciun caz sustinatoarea celor care parcheaza pe trotuar si ma obliga sa merg pe strada insa vorbesc de o straduta care este mai degraba o fundatura, cu trafic zero, si de oameni care nu au alte solutii de parcare dar au destula decenta incat sa nu ocupe intregul trotuar si sa lase loc si pentru pietoni.

E o chestie tipic romaneasca sau una de simt al proprietatii exagerat apucatura asta de a alunga cu scandal si tam tam cat cuprinde soferul grabit al unei masini care nu ne incurca cu absolut nimic daca sta pe trotuar cateva ore? De ce niciodata scandalagii nu pot justifica dorinta de a indeparta masina straina?

Scuza cu garajul e stupida in exemplul prezentat de mine ( ca sa nu spun ca e o minciuna) si in plus, majoritatea soferilor au decenta de a nu parca in fata unui garaj sau a unei porti.

Bucurestiul e deficitar la capitolul parcari si majoritatea soferilor trebuie sa se descurce cum pot. Pana la situatia ideala in care vor fi suficiente parcari si jumatate din populatie va merge la serviciu cu bicicleta cred ca nu ar strica, totusi, sa fim ceva mai toleranti.

Sa ma astept la asa ceva din partea locuitorilor strazii cu nume pretios si cu un bogat istoric la securitate (dupa dragostea cu care invoca numele organelor legii) e la fel de absurd cum e sa ma astept sa apuc sa vad cu ochii mei Bucurestiul descris in fraza precedenta.

Nu pot, totusi, sa nu ma intreb ce fel de viata crunta ne-a transformat posibilii bunici zambitori in batrani rai si incrancenati pe fetele carora orice tentativa de zambet e un rictus si care raspund in fata a tot ce nu pot sau nu vor sa inteleaga si sa accepte, cu amenintari si tipete.

Advertisements

5 Responses

  1. Pe mine ma amuza situatia de la blocul meu. In spatele blocului sunt atat de multe masini, incat singurul mod de a parca e blocandu-le pe celelalte. Adica unele parcheaza normal perpendicular pe trotuar, si mai vine apoi un sir de masini parcate paralel cu trotuarul, perpendicular pe celelalte masini – in fata lor. Blocandu-le astfel iesirea.

    Totusi lumea s-a invatat cu situatia asta, asa ca masinile parcate orizonatal, cele care blocheaza alte masini, sunt lasate la punctul mort cu frana de mana netrasa. Astfel incat sa poata fi impinse mai in fata sau mai in spate ca sa poata omu sa-si scoata masina blocata.

    E tare interesant sa vezi cate-o tanti care opreste masina in mijlocul strazii, se da jos si incepe sa impinga de masinile de langa ea pentru a-si elibera locul de parcare platit, la care altfel nu ar putea ajunge. Parca ar fi un puzzle din ala in care trebuie sa muti piesele pana cand se aranjeaza toate la locul lor.

    hmm, as mai zice, dar poate era mai bine sa scriu un text pe blogul meu despre asta. Scuze :))

    Mi-a placut concluzia textului tau – si eu ma intreb de multe ori cand vad in ce fel au ajuns sa fie si sa simta (/gandeasca) unii oameni… oare ce rautati, ce nedreptati, ce greutati i-au adus acolo? Sunt sigur ca pentru toate relele se poate gasi o justificare sau o scuza, dar asta nu va schimba nimic in bine. In general cred ca ar trebui cautate solutii si nu scuze, dar in cazuri din astea, cand nu prea ai sanse de castig, poate e mai potrivit sa „count your loses and move on”… Uneori e un castig mai mare asta decat sa incerci sa schimbi ceva. Ceea ce e desigur foarte trist.

    Like

    • Pe mine ma deranjeaza atitudinea lor si faptul ca nu vor sa inteleaga ca uneori ai nevoie sa opresti 5 minute si se cramponeaza de masina si ridica tonul si ameninta cu politia desi nici nu stiu exact ce drepturi au asupra trotuarului. Faptul ca majoritatea s-ar astepta sa primeasca bani pentru a te lasa sa parchezi e la fel de aiurea.
      Oamenii sunt rai fiindca pot si fiindca nu au fost invatati mai bine de atat, uneori fiindca viata cruda i-a facut asa. Daca pe ei nu putem sa ii tratam poate ca putem macar sa avem grija sa nu ajungem ca ei.

      Like

  2. Locurile de parcare. Unul din motivele pentru care nu iti mai vine sa pleci cu masina de acasa 😀 (pe langa traficul uneori infernal si nu din cauza ca sunt multe masini, ci din cauza claxoanelor isterice ale soferilor “perfecti”…nu degeaba ziceam o data ca mi-as monta o goarna in spatele masinii care sa se declanseze in secunda 2 in care ar claxona un disperat si disperant de astfel de sofer, desi ar insemna sa fiu mai rea decat el asa ca nu are sens nici varianta asta …. asa ca, o alta varianta la mersul pe bicicleta (e periculos uneori, un coleg tocmai a fost muscat de cainii comunitari – un alt subiect zic eu de dezbatut!), ar fi mersul pe jos! Pe care eu l-am ales azi si de care m-am bucurat atat de mult. Iti da atata energie si o atat de buna dispozitie mersul prin parc, una doua poze facute chiar si in graba, incepi ziua de munca cu alt tonus si parca greutatile sau grimasele unor colegi nu te mai ating asa usor… si scapi si de problema locurilor de parcare.
    Dar sa nu divaghez prea tare de la subiect, uite o intamplare de care am avut si eu parte: mi-am insusit mea culpa la vremea respectiva, insa tot nu am fost de acord cu felul in care acel individ a procedat: am venit cu masina la serviciu si neavand un loc unde sa parchez (unul neplatit) am ales unul platit, in ideea ca o voi scoate din parcare la sfarsitul programului obsinuit de munca… doar ca respectivul proprietar a ajuns acasa cu o ora mai devreme decat era planul meu asa ca (desi mai erau si alte locuri libere) a inceput sa imi declanseze alarma non-stop, pana cand am ajuns eu jos (evident, plina de draci…. chiar daca intr-un fel era vina mea ca parcasem pe locul altcuiva, ma asteptam la mai multa intelegere si la mai multa decenta… i-am spus vreo 2-3-4 printre care ca ar putea fi si mai civilizat ca nu i-ar strica, ca si mie mi se intampla sa gasesc locul ocupat acasa, dar nu ma apuc sa declasez la infinit alarma, ci pun un biletel frumos in speranta ca omul e de bun simt si a doua zi nu se mai repeta (si, intr-adevar, nu s-a repetat pana acum).
    Eu cred ca un sinonim la simtul acela al proprietatii e de fapt invidia. Si langa sv meu e o straduta cu casute si de multe ori alegem sa parcam langa o curte (neblocand poarta, dar tot in dreptul acelei proprietati). Intr-o dimineata am fost f placut surprinsa ca proprietara sa miste putin semnul care delimita locul ei de parcare, pentru a ne face noua mai mult spatiu de parcare. Ceva ce rar intalnesti. Cat despre batraneii rautataciosi, au fost printre primii care m-au socat cand am ajuns in Bucuresti – in special in mijloacele de transport unde se impingeau si alergau disperati spre cate un loc de stat jos…. as mai avea de povestit dar divaghez iar prea tare de la subiect 😀
    Nu stiu ce solutie ar putea fi gasita … eu pentru moment asa cum am spus, am ales mersul pe jos, voi, poate alegeti bicicletele, incet-incet, cine stie, se mai relaxeaza atmosfera si in capitala noastra mult iubita (pt ca in provincie nu am prea intalnit istericalele de aici , sincer).

    Like

  3. Haha, tata parcheaza uneori in dreptul unui garaj din spatele blocului. Proprietarul are numarul nostru de telefon si din cand in cand ne trezeste la 6 dimineata ca sa plece la serviciu. 😀

    Like

  4. Nu parcaţi, trotuar. Şi om isteric înarmat cu baros.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: