Vulcanii Noroiosi – 21 Mai 2011

Stiati ca vulcanii noroiosi nu sunt calzi ? Eu, cand eram mica, eram convinsa ca apa care bolboroseste de zor in conurile lor trebuie sa fie fierbinte. Mai tarziu mi-a fost explicat fenomenul, in scoala, si apoi l-am uitat cu totul pana cand a fost momentul sa le fac o vizita buclucasilor vulcani.

Recunosc, de ceva vreme deja imi aleg destinatiile in principal in functie de cat de ofertante sunt din punct de vedere fotografic desi, daca stau sa ma gandesc pana si o plimbare la tara, pe dealurile copilariei, poate oferi surprize frumoase.

Plimbarea de sambata nu a fost ideea mea ci mai degraba un cadou surpriza pentru o aniversare care nu prea ma reprezinta dar exista, si cei apropiati nu uita sa o puncteze aproape niciodata.

Asa se face de sambata dis de dimineata am plecat spre Buzau, prin Ploiesti, fiindca nu stiam prea bine pe unde trebuia sa iesim din Bucuresti, spre Urziceni. Jalnic specimen de copilot am mai putut fi, uitand sa studiez traseul si mai ales hartiuta pe care notasem cu o zi inainte, indicatii catre destinatie.

Din fericire imi aminteam numele localitatii in care trebuia sa ajungem si am destula tinere de minte cat sa imi amintesc pozitionarea ei pe harta Romaniei. Dupa ce pe la jumatatea drumului am gasit o harta in torpedou am confirmat cu ea amintirile si am hotarat ca eram pe drumul cel bun, chiar daca si cel mai lung spre faimosii vulcani.

Vremea era frumoasa, compania pe masura chiar daca am avut opinii diferite pe tema rolurilor pilotului si copilotului in calatorii. In Buzau nu se gaseste niciun indicator care sa indrume turistii catre Vulcani sau catre celelalte obiective din zona asa ca cine pleaca la drum fara harta si fara temele facute nu prea are cum sa le gaseasca.

Noi stiam ca trebuie sa facem stanga inspre Intorsura Buzaului si apoi dreapta la indicatorul spre Berca. Pana ce am intrat in Berca nu am gasit niciun indicator dar apoi am gasit destule care ne-au ghidat catre Paclele Mari si cele mici.

Mergand printre dealurile si campurile verzi, nesfarsite, ne era greu sa ne imaginam terenul arid al vulcanilor vazuti in fotografii.

Si iata-ne ajunsi la Paclele Mari putin inaintea a doua autocare pline de elevi zgomotosi si dezorganizati.

Am parcat si am mers repede la vulcani ca sa ii (sur)prindem inainte sa fie asaltati de cohortele de “turisti”. Taxa de intrare pentru adulti este de 4 RON iar pentru copii este de 1RON. Imediat la iesirea din suprafata incercuita a parcului se afla o pensiune mare cu terasa si parcari amenajate.

Paclele mari sunt niste conuri maricele de vulcani de noroi formati de catre gazele naturale care intalnesc solul argilos si panza de apa freatica.

Am vazut atat vulcani vechi, cu conuri masive, cat si vulcani in devenire, deocamdata mici balti perfect circulare care nu si-au format conuri dar peste cativa ani sau peste cateva decenii ii vor concura pe cei existenti.

Platoul vulcanilor este arid, aparent lipsit de viata desi in unele locuri supravietuiesc fire stinghere de iarba sau paianjeni (aparent radioactivi 🙂 )

Contrastul dintre argila uda, cea uscata si crapata si verdele primavaratic al dealurilor inconjuratoare este foarte frumos.

La orele de varf privelistea este grav afectata de prezenta nenumaratilor “turisti” in sensul rau al cuvantului, genul care fac tot felul de comentarii idioate si stau in fata obiectivului, absenti, cand iti doresti mai tare sa fotografiezi un vulcan intr-un unghi interesant.

Dupa vizita la Paclele Mari(numita asa dupa cei trei vulcani impunatori din centru platoului) ne-am continuat drumul catre Paclele Mici.

Pe acestea din urma le-am apreciat mai bine fiindca nu se afla langa drum ci peste un deal verde si plin de flori. Pe al doilea platou se gasesc peste 30 de vulcani si ramasitele unora care si-au incheiat activitatea. Aici, singura taxa de platit este de 2 lei pentru o ora de parcare a masinii la baza dealului.

Platoul vulcanic nu mai este supravegheat de catre un gardian ca cel dela Paclele Mari, motiv pentru care cate un turist nauc mai cade in cate un vulcan. Am vazut unul coborand dealul murdar pana la genunchi de noroi si ne-am intrebat daca nu cumva venise la un tratament cu namol.

Am fotografiat de zor vulcanii, ne-am cocotat pe conurile celor inactivi (aici vorbesc in numele meu), am fotografiat apartia insolita a doi motociclisti si am ras cand unul din ei a intrat cu roata din fata intr-un vulcan, in mijlocul unei demonstratii.

Am ras atat de tare incat am si uitat sa il fotografiez cat a durat extragerea motocicletei din vulcan.

Pe drumul catre masina am privit lung la norii amenintatori care se apropiau si am stabilit traseul pentru restul zilei, catre Brasov pe la Intorsura Buzaului, un drum pe care nu il parcursesem pana acum.

Nu stiu cum se face ca nu am mai ajuns pana acum pe acolo avand in vedere ca drumul este unul superb, mai ales primavara cand soseaua serpuieste printr-o mare de verde crud punctat de nenumaratele nuante ale copacilor infloriti si de albastrul raului Buzau.

Mai ales dupa ploaie culorile devin si mai vii, aerul e curat si delusoarele imbie la nenumarate opriri. Cred ca drumul merita parcurs cu bicicleta, desi e cam periculos, avand numeroase curbe periculoase si circulatia fiind destul de intensa.

Brasovul a fost o dezamagire si motiv de nervi dupa ce am cautat cu disperare o parcare si am pierdut o jumatate de ora cautand marunt pentru a plati parcarea. In caz ca nu stiati, parcarile cu plata din Brasov sunt in grija unor mafioti care au pus aparate de taxare care primesc doar monede de 50 de bani sau 10 bani. O ora costa 1,50 ron. Angajatii firmei stau la panda si scriu, cat ai zice peste, amenzi usturatoare celor care depasesc ora/orele platite sau merg sa caute marunt si lasa masina in parcare fara dovada platii.

Cati dintre voi au in portofel mai mult de 2 lei in monede de 50 sau 10 bani? Ei bine, ati face bine sa aveti fiindca daca nu, o sa parcurgeti kilometri pe jos, cautand un magazin in care cineva dragut sa va schimbe banii, fiindca fie nu sunt magazine in zona parcarii, fie vanzatorii refuza sa va ajute.

Nervii cauzati de problema parcarii au fost calmati cu o masa tare bunala Taverna Sarbului si o plimbare prin centru, dupa care ne-am vazut de drum catre casa, unde am ajuns aproape de miezul noptii.

A fost o zi tare frumoasa pentru care trebuie sa ii multumesc pilotului meu, alaturi de care as vrea sa calatoresc mult timp de acum inainte.

Albumul complet, ca de obicei, se gaseste AICI

Advertisements

One Response

  1. Uitasi ceva. TALISMAN nu-ti spune nimic?(Hi,hi,hi)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: