• Best Of:

  • Advertisements

Orasul viselor – Venetia

Nu am fost niciodata atrasa de Venetia in ciuda renumelui orasului. Eram curioasa si banuiam ca e o destinatie buna din punct de vedere fotografic insa nici prin cap nu imi trecea ca orasul despre care stiam si auzisem atatea lucruri imi putea rezerva surprize atat de frumoase.

Nici nu imi revenisem prea bine din intalnirea cu magia Sloveniei ca am pasit in Venetia si teama ca nicio destinatie nu se va ridica la inaltimea primei parti a vacantei a disparut.

 Venetia e un oras unic asa ca este imposibil de introdus intr-un clasament alaturi de alte orase europene frumoase.

Putini turisti atrasi de magia si mai ales de faima orasului cunosc dificultatile cu care se confrunta locuitorii orasului si orasul in sine, suprapopulat si amenintat permanent cu scufundarea in apele care i-au adus si faima.

Petrecand aproape trei zile pe stradutele inguste ale Venetiei si ratacindu-ne pe insulite desprinse parca din povesti ne-am intrebat cum este oare viata locuitorilor permanenti ai orasului si cum privesc ei cohortele de turisti de prea putine ori politicosi si discreti si de prea multe ori dovedind o lipsa de respect si educatie cutremuratoare.

 

In ghidul de calatorie scria ca principala atractie a orasului este insusi orasul si asa este. Chiar daca eviti principalele atractii tot vei fi fascinat de farmecul canalelor marginite de case inalte, frumos colorate si te vei simti prins intr-un labirint in care sa tot ratacesti alaturi de persoana potrivita.

 

Pentru coerenta si ca sa nu va plictisesc foarte tare cu relatarile mele care tind sa fie interminabile, o sa incerc sa va povestesc pe scurt si structurat despre ce am vizitat si mi-a placut mai mult in Venetia.

 

Insula mea

 

Undeva pe stanga cand treci podul care leaga continentul de Venetia se afla o insula rotunda acoperita de vegetatie si pustie pe care, de cand am vazut-o, am vrut sa locuim for ever and ever and ever.

 

Palatul Dogilor e unul din obiectivele obligatorii pentru a afla istoria dogilor si a Venetiei si a avea o imagine completa asupra bogatiei si grandorii atinse cu secole in urma si pastrata pana in zilele noastre.

Locuinta dogelui si a familiei acestuia, dar si locul in care se aflau institutiile politice ale republicii venetiene este o lectie de istorie in sine dar si una de politica si diplomatie.

Salile impresionante, decorate somptuos erau menite sa ii impresioneze/ reduca la tacere, pe cei veniti pentru audiente sau pe infractorii care isi asteptau judecata.

Inchisoarea se gasea chiar sub palat si ulterior, o aripa noua a fost construita peste canal, legata de palat prin Puntea Suspinelor.

Asta vedeau detinutii, multi pentru ultima oara, in timp ce erau purtati de la judecata catre temnitele in care urmau sa isi petreaca restul vietii, in unele cazuri, extrem de scurt.

 

Cea mai mare incapere in care am intrat vreodata se afla tot in palatul dogilor si are 54 pe 45 de metri, ea gazduind intalnirile saptamanale ale reprezentantilor nobilimii venetiene.

 

Un tur complet al palatului include toate atractiile amintite de catre mine si multe altele. Nu se pot face fotografii in interior, un motiv pentru o bila neagra acordata responsabililor cu turismul in Italia.

 Detaliu din curtea interioara:

San Marco

 

O mica dezamagire legata de Venetia a fost creata de catre bazilica San Marco. Dupa coada interminabila, la usa ti se spune ca trebuie sa iti lasi rucsacul la o garderoba aflata undeva prin piata. Dupa ce iti lasi rucsacul si revii la intrare ti se spune ca nu poti intra cu umerii goi, fusta sau pantalonii prea scurti si primesti contra cost (1 €) o bucata de carpa cu care sa iti acoperi umerii sau picioarele, dupa caz.

Desi mare, bazilica nu m-a impresionat cu nimic, reusind surprinzatoarea performanta de a nu se califica macar in topul bisericilor si catedralelor din Europa. In concluzie, aceasta merita sa fie admirata mai degraba pe afara decat in interior.

 Piata San Marco este unul dintre cele mai aglomerate locuri din cate am vizitat, intrecuta poate, doar de catre Podul Rialto. Totusi, va recomand sa va opriti cateva minute pentru a hrani porumbeii care nu vor ezita sa vi se aseze pe cap, brate, rucsac, fara teama.

 

Adevarul este ca Venetia este atat de frumoasa incat nici nu simti nevoia de a vizita prea multe obiective, ci mai degraba de a te plimba pe stradutele ei marginind canale ca printr-un imens muzeu in are liber.

 

Sistemul de transport este simplu, pe baza de vaporetto, gondolele fiind un moft costisitor ( peste 100 de euro calatoria).

Terase dragute sa gasesc la tot pasul, la fel si galerii de arta moderna si magazine pline de obiecte inutile, dar atat de dragute. Evident, kitsch-ul nu lipseste, insa prezenta lui e compensata de multitudinea de obiecte dragute si originale, majoritatea handmade, care pot constitui cadouri inspirate.

 Tinerii sub 29 de ani primesc un card numit Rolling Venice, care le asigura reduceri considerabile la transport, intrari in muzee, etc. Spre deosebire de Vanice Card, Rolling Venice este un card util si reducerile sunt considerabile.

 Cine doreste si mai ales isi permite se poate caza chiar pe insula, in Venetia, insa o varianta mult mai ieftina este cazarea pe continent, in Mestre, de unde un autobuz ajunge la Piazzale Roma de unde pleaca vaporetto catre aproape toate destinatiile posibile.

 Pentru detalii legate de costuri trebuie sa verific notitele de acasa. Voi reveni cu un update la text mai tarziu.

 

 Va urma relatarea zilei petrecute in cea mai frumoasa parte a Venetiei : insulele Murano, Burano si Torcello.

 

Albumul dedicat Venetiei ( fara ziua petrecuta pe celelalte insule) se gaseste AICI.

 

 

 

Advertisements

8 Responses

  1. Eu vreau sa vad poze cu insulita.

    Like

  2. Uai, ce-i cu perspectiva aia?

    Like

  3. La bazilica am vazut si eu prostia aia cu pantalonii scurti si m-am distrat. De coada nu-mi mai amintesc. Cred ca totusi n-am mai intrat pana la urma pentru ca m-a enervat ceva si-am decis ca n-are sens. Asta era prin 1996.

    Ce bisnitari is si crestinii astia, iti dau si lenjerie de pat contra cost sa te-nfasori in ea ca sa nu-i ofensezi. La moscheea din Constanta era gratis costumatia obligatorie pentru femei: un fel de chestie neagra cu gluga din material subtire, cum mai vezi pe la prezentarile de moda – interlocutoarea arata chiar bine imbracata asa, probabil ca daca ar fi vazut-o vreun arab mi-ar fi oferit o gramada de camile in schimb 🙂

    Like

  4. Sper sa ajung si eu acolo intr-o buna zi. 😉

    Like

    • Iar eu sper sa revin pentru cel putin o saptamana, in care sa vizitez temeinic toate muzeele si toate locurile pe care le-am ratat prima data. Mai am inca de povestit despre ziua petrecuta in Murano si Burano, adevaratele bijuterii ale Venetiei.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: