Vreau sa simt Praga…cu tine…

 Praga a fost o mini obsesie cativa ani si aveam impresia ca orice as face si oricat as planifica vacante cu apogeul in Cehia, acestea erau anulate din diverse motive. Renuntasem si anul asta la idee si apoi a aparut o solutie grozava. Asa se face ca dupa vacanta surpriza din Slovenia si Italia am ajuns in Praga, orasul multor vise.

Nu stiu daca am simtit Praga cum trebuie. Am simtit frigul si ploaia imbinate cu incantarea de a fi intr-un oras atat de mult asteptat si visat, orasul lui Kafka dar si al lui Kundera.

Cum sa nu iubesti Praga dinainte de a o cunoaste citind “On her way up, she paused several times to look back : below her she saw the towers and bridges, the saints were shaking their fists and lifting their stone eyes to the clouds. It was the most beautiful city in the world.”  si cum sa nu o iubesti dupa ce ai descoperit-o si simtit la fel ca eroina lui Kundera?

Am ratacit doua zile prin Praga intrebandu-ma daca nu cumva a venit toamna tarzie si daca va mai fi vreodata cald, precum si daca nu cumva Praga insorita, asa cum doar o visasem, m-ar fi facut sa vreau sa raman acolo pentru totdeauna si mai bine ca nu mi-a devenit atat de draga.

Deseori am avut senzatia ca parca autoritatile cehe nu vor sa imparta orasul cu turistii care se incapataneaza sa vina in numar foarte mare, asa ca refuza sa monteze indicatoare catre principalele zone si atractii turistice.

Ziua orasul este un labirint frumos. Noaptea este unul in care posibilitatile de orientare sunt foarte reduse iar vorbitorii de engleza inexistenti.

Catedrala Sf Vitus este cea mai frumoasa din toate catedralele vazute vreodata incluzand Notre Dame de Paris, Sé do Porto, Sé doLisbon, Westminster Abbey, egalata poate doar de catre Jeronimos din Bélem, Lisabona.

Castelul din Praga este plin de surprize placute si lectii interesante de istorie de la salile palatului in care se desfasurau turniruri pana la colorata straduta a aurarilor cu casute mici mici si tare frumoase.

Zona castelului si podul Carol merita o zi intreaga de explorari. Numai parcurgerea aglomeratului si totusi minunatului pod Carol este o experienta deosebita atat datorita podului in sine si a privelistii oferite, cat si datorita nenumaratilor artisti care expun lucrari superbe fie ca este vorba de fotografii, picturi sau bijuterii handmade.

In Stare Mesto adevaratul spectacol, cel putin pentru mine, nu a fost oferit de ceasul astronomic ci de sutele de oameni care se aduna la ora fixa sa il vada cantand indiferent de ora sau conditiile atmosferice.

 

*

Privelistea din turnul ceasului este minunata, dupa cum puteti sa vedeti mai jos in selectia de fotografii din a doua zi in Praga, ziua in care  a plouat tare si a fost atat de frig incat ne-am intrebat daca nu cumva a venit iarna si noi inca nu am ajuns acasa.

*

*

Cam atat din Praga, deocamdata. Voi reveni cu detalii pe masura ce o sa mi le amintesc. Pana atunci, albumul cu prima zi se afla doar la un click distanta, AICI.

Advertisements

6 Responses

  1. very pretty shots, thank you !

    Like

    • Thank you for the feedback. Sorry that the text is not in English but I decided to write mostly in Romanian since most of my readers are Romanian and ufortunatelly I do not have the time to translate every text. I’m glad you liked the photos and I hope you had the time to see the whole album on my picasa account.

      Like

  2. In Paga e fain sa te ratacesti, asa ca n-are nevoie de indicatoare aiurea pentru turisti superficiali. Noi am gasit destui vorbitori de engleza. Cu altii ne-am inteles in germana, sau in ceha prin semne. A scris Matei articol.

    http://fotomozaic.ro/artikel.php?s=0&categ=0&idstory=252

    Like

    • E frumos sa te ratacesti in Praga ziua, nu in jur de miezul noptii dupa o zi petrecuta in masina si peste 900 de Km strabatuti, cand tot ce vrei e sa faci un dus si sa dormi 12 ore. In timpul zilei, intr-adevar, e chiar indicat sa te ratacesti. Multumesc pentru articol mi-a facut placere sa il citesc si mi-au placut foarte mult fotografiile.

      Like

      • Pai fa un dus, dormi 12 ore si apoi vezi orasul. Ai fost pe podul sinucigasilor? Noi chair am prins un sinucigas acolo care incerca sa escaladeze gardul de protectie anti-sinucigas. Deci mai trebuie sa mergi odata 🙂

        Like

        • Pia da, dar pentru a face toate lucrurile alea trebuie sa gasesti hotelul, exact ce nu puteam face eu in noaptea cu pricina.
          Clar ca mai trebuie sa merg o data ca am ratat si muzeul Kafka, ceea ce e inacceptabil.

          Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: