• Best Of:

  • Archive

  • Advertisements

Cheile Nerei – informatii utile

Dupa ce am bajbait doua zile prin Cheile Nerei mi-am propus sa scriu cel mai complet si exact ghid de calatorie posibil, ca sa va feresc de neplacerile de care am avut noi parte. Prin urmare, textul ce urmeaza va fi unul strict cu informatii utile, despre partea frumoasa a locurilor urmand sa povestesc intr-un text distinct, odata ce voi fi reusit sa selectez pozele pentru album.

Am pornit din Pitesti spre Cheile Nerei vineri, 12 august pe la ora 18:00 si am ajuns in Sasca Romana dupa ora 2:00. Fiindca era foarte tarziu, am dormit in masina in apropierea punctului de informare turistica din Sasca Romana.

Traseul parcurs a fost urmatorul :

 

Mersesem in Sasca Romana convinsi ca de acolo urma sa mergem tot cu masina pana la pastravaria de unde urma sa vizitam Lacul Ochiul Beiului si cascadele Beusnitei.

Ne bazasem in planificarea miscarii cu pricina pe o harta publicata de site-ul parcului precum si pe o multime de indicatoare, harta care contine un drum care nu exista. Exista in schimb traseu din Sasca Romana pana la intrarea in parc, doar ca noi am vrut sa evitam sa parcurgem distante lungi pe drum forestier pe jos.

Am aflat lucrul cu pricina a doua zi, la ora 8 :00 cand domnul de la punctul de informare turistica a taiat candid, cu pixul, drumul care nu exista, drum reprodus si pe harta din geamul cladirii lor.

 

Pentru a ajunge in parc cu masina trebuia sa ne intoarcem la drumul principal si sa mergem in satul Potoc, nesemnalizat de altfel.

Tot atunci am primit si urmatoarea minunata harta despre a carei utilitate in parcurgerea cheilor nu o sa comentez fiindca ma enervez iar. Luati aminte:

Zis si facut am pornit la drum si am gasit o intersectie cu un indicator de lemn pe care cineva scrisese cu vopsea acum aproape stearsa : spre lacul Bei.

Din Potoc se poate intra cu masina in parc dupa plata unei taxe de 5 ron/ persoana. Imediat dupa intrarea in parc un drum din stanga duce pana la pastravarie de unde se pleaca pe traseu spre lacul Ochiul Beiului.

Se poate ajunge cu masina pana la pastravarie, pe un drum ingust dar acceptabil. Imediat in stanga pastravariei incepe traseul lejer, prin padure pana la lacul Beiului. ( nu stiu ce marcaj are, am vazut unul gen patrat albastru din cand in cand, pe copaci)

Traseul continua dupa lac inca 15 minute pana la cea mai mare dintre cascadele Beusnitei, care nu prea mai avea apa cand am vizitat-o.

Parca am fi pe coperta albumului unei trupe din anii '90.

Smecherii cu pile la pastravarie trec cu masina prin curtea ei si pot ajunge cu ea pana langa lacul Bei, dar e pacat, fiindca drumul prin padure este lejer si foarte dragut.

 Pentru a ajunge la inceputul traseului prin chei spre Lacul Dracului cel mai rapid este revenirea cu masina la intersectia pe care s-a intrat in parc si continuarea drumului spre Cantonul Daminan.

Drumul forestier este ingust, cu cateva portiuni dificile si daca se intampla sa va intalniti cu alte masini o sa dati de belea insa o sa va bucurati foarte mult la revenirea din chei daca veti gasi masina la Damian si nu va trebui sa parcurgeti drumul luung si anevoios pe jos, prin caldura sufocanta.

De la Cantonul Damian la lacul Dracului prin Cheile Nerei traseul dureaza 6 ore. La ora 15:00, cand am ajuns acolo am crezut ca e o gluma si ca va dura de fapt mult mai putin, insa ne-am inselat.

Cu rucsac greu in spate si aparat foto si mai greu, parca, de gat, traseul prin chei pana la Lacul Dracului a durat exact 6 ore.

 Am mers 5 ore sambata, fiindca la ora 20 :00 am oprit sa campam in padure, si restul, pana la lac, a doua zi.

Duminica am prins lacul in cel mai fotogenic moment al lui de peste zi, la ora 9 :00, cand primele raze de soare ii ating suprafata.

Drumul de intoarcere a durat exact 5 ore si 30 de minute, tot prin chei, in mars sustinut cu o singura pauza la izvor si prea putine pauze pentru fotografii.

Cateva observatii :

Parcul este unul dintre cele mai neingrijite din cate am vazut, cheile fiind pline de gunoaie, de la nenumarate pet-uri la sticle de domestos, haine si geluri de par. Cred ca majoritatea deseurilor au fost aduse de catre apele puternice acum ceva timp, un an doi, insa nu cred ca cineva s-a obosit sa adune macar o sticla adusa de catre ape.

Cheile sunt parcurse de catre o gramada de oameni in papuci sau tenesi fiindca sunt descrise ca fiind un traseu usor spre mediu.

Nu am simtit traseul ca fiind unul usor si nu cred ca de vina a fost doar rucsacul greu.

Nu sunt prea multe locuri de campare in prima portiune a cheilor, de la Damian spre Lacul Dracului. Abia dupa cam 3,5 ore apar portiuni unde ar incapea un cort, doua, fie pe mal cam prea aproape de apa din punctul meu de vedere, fie mai sus, printre copaci si stanci.

Traseul este unul care necesita multa atentie si echipament serios, exact ceea ce lipseste familiilor cu copii de 4, 5 ani, papuci si cutii cu bere pe care le arunca pe unde apuca.

Cu cateva exceptii oamenii nu saluta pe traseu si de cele mai multe ori nu au nici macar decenta de a acorda prioritate in zonele dificile.

Marcajele sunt putine, vechi sau incorecte, asta facand abstractie de faimoasa harta cu drumul care nu exista.

Taxa de 5 lei pentru intrarea in parc este complet inutila atata timp cat traseele nu sunt marcate, nici amenajate in zonele dificile iar de gunoi e clar ca nu se ocupa nimeni.

Cred ca daca cineva ar ramane izolat in Cheile Nerei ar putea sa isi construiasca o pluta din pet-uri si sa plece din zona folosind doar o parte din gunoiul omniprezent.

Pentru drumul de intoarcere am facut cea mai buna alegere hotarand sa mergem drumul cel mai lung, prin Moldova Noua si Cazanele Dunarii. Zona este atat de frumoasa incat merita un text aparte pe care sper sa il « livrez » tot saptamana asta.

Drumul parcurs cu masina, a fost urmatorul :

Cam astea au fost elementele sacaitoare din cele doua zile petrecute in Parcul National Cheile Nerei- Beusnita. Partile frumoase au fost mai multe, dar despre ele trebuie sa povestesc sustinuta de imagini. Daca aveti intrebari, nu ezitati. Daca hartile va par mai mici, un click pe ele va va fi de folos. 😉

Cascada "La Vaioaga" si echipa: Robert, Georgi si subsemnata

Advertisements

6 Responses

  1. Bun, deci pot tăia Cheile Nerei de pe lista chestiilor pe care voiam să le văd.

    Like

  2. Eu nu as taia zona de pe lista, noua ni s-a parut superb acolo! Poate pentru ca am mers mai mult pe jos si mult mai putin cu masina.

    Ma mir ca nu ti-am zis de drumul ala, stiam ca drumul care duce la pastravarie vine din alta parte, nu din Sasca Romana. De acolo se putea merge doar pe traseul cu tunele, foarte frumos de altfel.

    Nu tin minte sa fi vazut asa multe gunoaie, desi muzica data tare si fum(uri) la cantonul Damian am vazut. Nici marcajele nu mi s-au parut o problema, nu am avut deloc probleme de orientare – poteca e foarte evidenta si e una singura, nu prea ai cum sa gresesti.

    Traseul de 6 ore chiar este de 6 ore, credeam ca stiai asta 😀

    Oh well… eu am ramas cu o singura dezamagire dupa ce m-am intors din Cheile Nerei: ca nu am apucat sa fac baie nici in rau nici in vreun lac! Poate vara viitoare. Cu siguranta vreau sa revin pe-acolo, mie zona mi s-a parut superba!

    Like

    • Am prins aluzia referitoare la mersul cu masina vs pe jos dar tot cred ca este bine ca unele distante sa fie scurtate cu masina mai ales daca nu sunt atat de interesante incat sa merite sa fie parcurse pe jos. Poteca e ok, dar marcajele tot vechi sunt si la intersectii de drumuri eziti in loc sa stii sigur incotro trebuie sa mergi. Legat de cele 6 ore a fost probabil greseala mea ca nu am retinut ca sunt 6 ore de la Damian, eu credeam ca sunt de la pod 6 si de la Damian mai putine macar cu una. 🙂
      Gunoiul era peste masura si pana si in lacul Dracului pluteau pet-uri. Sincer, desi zona e frumoasa si am facut fotografii care imi plac foarte mult, mai repede as merge a treia oara in Apuseni si cheile Galbenei decat inca o data pe Cheile Nerei.

      Like

  3. eu as vrea mult sa merg pe jos prin inima naturii(prin padure)insa imi este fff frica de animale salbatice,de serpi si nu mai merge nimeni cu noi.Adica as fi doar eu si sotul.Ce as putea sa fac?

    Like

    • O solutie ar fi sa va inscrieti pe carpati.org la ture de initiere. Oamenii de pe site sunt foarte draguti si va vor explica de ce echipament aveti nevoie si de ce regli trebuie sa tineti cont pentru a nu avea probleme cu animalele salbatice care de altfel sunt foarte pasnice si sperioase in tara noastra.
      Eu cred ca trebuie sa va depasiti teama si cateva excursii in grup organizat va vor ajuta sa prindeti curaj si sa indrazniti sa colindati muntii in doi. ( cea mai frumoasa experienta)

      Like

  4. Salut!
    Pana la urma, harta pe care o obtii de la ocolul silvic Sasca Montana e mai completa decat cele gasite pe internet?
    Merci fain,
    Cristi

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: