Al noualea cer – Negoiu

Cel mai frumos traseu de pana acum, fara indoiala.

Oricat de spectaculoasa ar fi Piatra Craiului, cand ajungi in Fagaras pe creasta si vezi intinderea de creste aparent fara sfarsit te simti in al noualea cer si tare nu ai vrea sa cobori.

Bine, probabil ca oricum te dor genunchii si e si asta un motiv pentru care ai zabovi la inaltime. 🙂

Am pornit spre cabana Negoiu joi dimineata. Fiindca majoritatea partenerilor de tura erau din Targoviste ne-am dat intalnire la Sinaia, pana unde am mers cu trenul.

Din Sinaia am pornit spre Porumbacu de Sus prin Rasnov si Fagaras. Chiar la intrarea in Porumbacu de jos, un drum porneste in stanga spre Porumbacu de Sus. Drumul se continua cu unul forestier 18 Km de la sosea pana in ultimul punct in care pot fi lasate masinile.

Drumul forestier are portiuni care pun masinile cu grada joasa in dificultate, insa intre a strabate peste 10 Km pe jos si a merge cu masinile cat mai aproape de cabana, am ales a doua varianta si tare bine am facut.

Atentie, spre finalul drumului se lucreaza si pot fi intalnite utilaje asa ca va recomand sa parcati masinile imediat dupa cariera.

Noi am parcat langa fostul canton, acum o ruina plina de gunoaie si am continuat pe jos, cam doi km pe drum forestier si apoi prin padure un traseu lejer pana la Cabana Negoiu cu escala la cascada Serbota pe care o descoperisem in ianuarie inghetata si care acum mi-a facut o impresie deosebita.

Traseul prin padure – triunghi albastru

Cascada Serbota

Si la cabana situatia s-a schimbat fata de cum se prezenta in ianuarie, insa despre aspectele neplacute voi aminti la finalul textului.

Vineri dimineata, dar nu prea, adica in jur de 9 :00 am pornit spre vf Negoiu pe triunghi albastru pe drumul zmeilor. Traseul frumos de dimineata se cunoaste si daca nu m-ar fi convins deja crestele vazute cu o seara inainte m-ar fi convins zona podetelor ca urma un traseul spectaculos.

Drumul Zmeilor

Dupa ce am trecut de zona podetelor de fier sau lemn, refacute si in stare foarte buna, am iesit din padure si am continuat pe poteca pe curba de nivel pana la Caldarea Saratii de unde ne-am aprovizionat cu apa proaspata si ne-am facut curaj pentru urcus.

Caldarea Saratii si cascada cu acelasi nume (presupun)

Tot acolo am intalnit pentru prima data o noua specie de oi, cu blana cu tenta roz, rasa sugestiv intitulata de catre subsemnata : flamingo de Fagaras.

Flamingoooo

Am inceput sa urcam pe grohotis oprindu-ne de cate ori puteam ca sa privim in jur si in urma, la cabana de langa care abia plecasem si care devenea tot mai mica.

Cabana se vede pe prima culme impadurita de la baza caldarii

La Piatra Pranzului am intalnit marcajul cruce rosie, dar am continuat pe triunghi albastru asteptand sa intalnim banda rosie care avea sa ne duca pana pe Negoiu.

Am ajuns in curand in cea mai haotica zona pe care am intalnit-o pe munte, o zona plina cu lespezi uriase parca aruncate din cer pe care ne-am catarat mai ceva ca niste capre negre.

Acele Cleopatrei ?!?

*

Ac

Dupa ce ne-am odihnit putin pe stanci am urcat pana la popasul lui Mihai ( sau Saua Cleopatrei) unde am intalnit banda rosie.

Pauzaaa

Daca prima portiune a traseului pe banda rosie este usoara, ultima bucata pare absolut imposibila. Urmarind marcajul pe stancile ascutite mai ca nu iti vine sa crezi ca se poate urca pe acolo, dar se poate si este mult mai usor decat pare.

Nu cred ca am mai abordat vreodata o bucata de traseu cu atata entuziasm cum am facut cu ultimul urcus pana pe varf.

Am gasit varful aglomerat, la ora de varf. Majoritatea celor de pe varf veneau dinspre Balea lac si facusera 6 – 7 ore pana acolo. Ne-am asteptata randul la poze cuminti, am imbratisat la propriu momaia pe care sa afla placuta cu inatimea varfului si doar cu ochii crestele nesfarsite, am mai facut o serie de poze, dupa care am inceput sa coboram.

E atat de usor sa uiti sa respiri aici sus

 

Reveniti in zona in care marcajul banda rosie intalneste triunghiul albastru ne-am amintit ca nu am mancat de pranz si am luat masuri, dupa care am coborat in pas vioi pana in caldarea Saratii.

Eram atat de entuziasmati si euforici incat o buna portiune din drum, dupa ce am trecut de grohotis, am coborat in ritmul melodiei de la Pantera roz, ba chiar am pus bazele unei noi momai, pe care va rog sa o ajutati sa creasca daca pasii va vor purta intr-acolo.

Despre cat de frumos a fost traseul voi lasa mai bine imaginile sa vorbeasca. Dupa ele voi continua cu partea mai tehnica si utila a jurnalului.

Creasta vazuta de la cabana Negoiu

Cabana Negoiu


 

 

Lacul si refugiul Caltun, vazute de pe Negoiu

The Way Back

Despre traseu: Traseul de la Cabana Negoiu pana pe vf Negoiu este estimat la 3 ore, ceea ce mie imi pare imposibil. Vorbim de 1000m diferenta de nivel, grohotis, stancarie si abrupturi, zone de parcurs in 3 ore poate de castigatorii maratonului din Bucegi, nu de catre oameni ca mine, de exemplu.

Noi am facut cam 5 ore pana pe varf, in pas lejer si cu opriri dese. La coborare am facut 3 ore, majoritatea, ultimii din echipa coborand cam cu jumatate de ora in urma noastra in caldarea Saratii.

Este un traseu frumos, spectaculos, unul in care nu ar trebui, totusi, intalniti oameni in tenesi sau blugi, dar i-am intalnit si chiar pe varf. Sa le fie de bine si sa ii tina norocul cat mai mult, ca de inconstienta sper sa se vindece.

Despre Cabana :  Nu am intalnit nicaieri, niciodata servicii atat de proaste ca la cabana Negoiu. Daca in Ianuarie ne-am simtit bine la cabana acum a fost o experienta oribila.

Fiindca am ajuns la cabana la 18 :30 cabaniera ne-a trantit usa in nas pe motiv ca trebuie sa pregateasca masa pentru un grup de turisti. A trebuit sa asteptam afara o ora pana a binevoit sa ne cazeze. Nu am primit fete de perna, dar ni s-a promis ca vor fi aduse mai tarziu. Mai tarziu a insemnat a doua zi cand reveniti din traseu i-am amintit noi ca am dormit fara fete de perna.

Am asteptat cu jumatatile de ora sa primim un ceai sau o cafea pe motiv ca trebuia servit grupul si nu fiindca nu ar fi avut cine sa ne serveasca findca erau peste 6 persoane care lucrau acolo, ci fiindca doar « cabaniera » era cea care vindea orice.

Indiferent ca veneam de pe munte morti de sete si de foame trebuia sa asteptam pana ce erau servite grupurile de straini.

Pe langa servirea de care v-am spus preturile sunt de-a dreptul nesimtite. 9 lei o ciorba sau o sticla de cola la 0.5, 20 de lei o cola la 2 L, 10 lei o ciocolata, 4 lei un croissant, 0.5 lei o jumatate de felie de paine, 2 lei un cub de unt sau o cutiuta de gem.

Va recomand sa va inarmati cu rabdare si sa mergeti cu provizii la cabana. Fiindca este un bun punct de plecare catre varf merita sa va sacrificati si sa stati o noapte, doua la ei insa nu merita sa cumparati ceva de acolo, poate doar un ceai (3 lei) sau o cafea reincalzita (5 lei).

Cazarea costa 25 Ron pe noapte locul in camera de 10 persoane sau 27 locul in camera de 6 persoane. De regula au apa curenta si se poate face dus contra cost, doar ca in perioada in care am fost noi intampinau o dificultate tehnica si nu au avut apa deloc.

 Extraoptiuni:

Un alt traseu spectaculos pentru care cred ca ar merita sa mai stau o noapte sau doua la cabana este cel spre varful Serbota 2331m, traseu care merge pe o creasta spectaculoasa si cuprinde o bucata considerata cea mai grea din tara, Custura Saratii.

Creasta ce duce la Vf Serbota

Cam atat despre Negoiu. Mai multe detalii veti descoperi in imagini, sunt convinsa. Albumul va urma cat de curand.

Sincerely yours, DarkClaudS

Advertisements

17 Responses

  1. Se pare că-mi aminteam corect. Acul Cleopatrei s-a spart acum câţiva ani, din el rămânând doar ce vezi în fotografia de aici:

    http://alpinet.org/main/foto/showfoto_en_t_acul-cleopatrei_display_poze_what_zona_position__item_96870.html

    Like

    • Nu e cel din fotografia mea? Cred ca el e, doar ca eu l-am prins mult mai de aproape. Se pare ca doua dintre fotografiile puse in text se incapatanau sa devina una singura si descrierile erau confuze. Acum cred ca am rezolvat problema. oricum, desi am avut doua harti si o carte cu descrierea traseului mi-a fost greu spre imposibil sa identific toate formele de relief descrise pe acolo. Niste imagini concludente ar fi ajutat.

      Like

      • Şi eu cred că Acul Cleopatrei este în fotografia ta. Acum, ca ai lămurit descrierea fotografiilor am comparat ce văd la tine (fotografia numită Ac) cu ce văd pe alpinet şi pare aceiaşi siluetă.

        Cât despre a identifica toate formele de relief, este o misiune aproape imposibilă la prima trecere prin zonă. Plus că uneori toponimele se mai încurcă în funcţie de cât de atent sau mai puţin atent s-a documentat autorul ghidului (nişte vorbe pe tema asta am găsit în cartea lui Fratu, Pe custurile făgărăşene). Oricum, chiar cu ghiduri atent întocmite şi cu interes din partea drumeţului, puţini sunt cei care reuşesc să-i semene lui Mircea Ordean care, cel puţin în abruptul prahovean al Bucegilor, ştie numele de la aproape toate crestele, văile şi brâurile.

        Like

  2. Sincer, te invidiez! 😀 Dar ma si bucur pentru tine 🙂 Si noi aveam in plan vara asta Negoiu dar ni s-a dat planul peste cap 😀 abia astept si eu sa ajung sus acolo..si sper pe viitor si pe Custura Saratii si pe Vf Serbota.
    Eu intelesesem ca ar fi mai greu dinspre cab Negoiu decat dinspre Caltun, dar acum cred ca fiecare traseu are portiunile lui dificile. Dinspre Caltun cred ca ar fi mai usor sa urci pe Strunga Dracului si sa cobori pe Strunga Doamnei…chiar citisem undeva ca Strunga Doamnei ar fi pt ..doamne :)) haha ! 😀
    Ma tenteaza ambele, cel putin dupa descrierea taaa…clar ma tenteaza si varianta asta! 🙂 Ce tare..iar mi s-a facut dor de munteee… stau cu ochii in 2 monitoare si totusi gandurile mele zboara dincolo de ele 😀
    Asa..nu imi vine sa cred, desi nu ma mai mira interesul asta al unor cabanieri (si la Omu mi s-au parut de ex cam “nesimtite” preturile, mai ales ca acolo se poate aproviziona relativ usor, nu urci nu stiu cat cu spatele..dar in fine..ce sa mai zici. Vorba ta, merita uneori sa te sacrifici.
    Superba excursia voastra! 🙂 Si la mai mare!

    Like

    • Nici nu banuiam ca voi ajunge pe Negoiu anul asta asa ca nu se stie niciodata. Acum ma gandeam ca ar mai fi timp de ceva prin Fagaras in septembrie cu plecare de la Balea, poate Vanatoarea lui Buteanu.
      Legat de cabanie si preturi cred ca e normal sa fie mai mari tinand cont de eforturile facute pentru a duce produsele pana acolo, dar trebuie sa existe o limita dictata de lege daca de bunul simt nu poate fi vorba. Am inteles ca la Malesti se aduc proviziile cu elicopterul si tot nu au preturi atat de mari ca cele de la Negoiu.

      Like

  3. Ca tot ziceai de “caldura” si “amabilitatea” cu care ati fost primiti la cabana, poate de de incercat si Refugiul Caltun? Ai si lacul langa…Oricum, faina ironia cu care ai relatat conditiile! Se adevereste faptul ca sfarsitul lui august este ideal pentru creasta..

    Like

    • Andrei, într-un fel ai dreptate când spui că merită încercat să stai la Călţun pentru a urca Negoiu.

      Totuşi, să nu uităm că refugiile pot să fie deja pline când ajungi, nu poţi să-ţi rezervi loc în ele, plus că o parte a oamenilor de munte preferă să nu se bazeze pe ele dat fiind că aceste construcţii ar trebui folosite, zic ei, doar în condiţii dificile (persoane epuizate, accidentate, condiţii meteo complicate) nu şi de cei care ar putea să stea la cort sau să mai meargă câteva ore până la următoarea cabană.

      Like

    • Am avut o experienta neplacuta cu un refugiu plin in Iezer, anul trecut si de atunci ma tem sa ma bazez pe refugii. Oricum, experienta de la Negoiu a fost si mai rea asa ca mai degraba o sa ajung la refugiu decat inapoi la cabana. 🙂

      Like

  4. felicitari pentru tura , sper sa pot ajunge si eu la anul sus pe varf… multumesc pentru descrierea turei….
    cu respesct,
    Horatiu

    Like

  5. legat de cabanieri,am avut si eu destule neplaceri,dar exista varianta cortului…..

    Like

  6. foarte frumos, superbe imaginile. şi o întrebare: prin Retezat ai fost? nu de alta, dar eu zic că ăla e de departe cel mai frumos munte de la noi. fiecare are farmecul lui normal, dar Retezatul are parcă un plus, are peste 80 de lacuri glaciare, unul mai frumos decît altul, izvoare şi pîrîiaşe, peisaje superbe. aşa că, dacă nu ai ajuns pe acolo, îţi recomand cu căldură, chiar merită! o după-amiază faină!

    Like

    • Nu am ajuns inca in Retezat. Ii rezervasem o saptamana anul asta insa a aparut altceva. La anul nu mai scapa fiindca am vazut destule imagini si am auzit destule povesti incat sa stiu ca va fi dragoste la prima tura 🙂 Multumesc pentru comentariu si recomandare.

      Like

  7. Nesimtirea de la cabana Negoiu este binecunoscuta de majoritatea care au zabovit pe acolo si nu sunt cunoscuti ai cabanei sau “grup de straini”. Chiar alaltaieri am fost acolo si ma uitam cum toata lumea care iese din cabana e nervoasa, injura de preturi, injura de servire. Au venit 2 fete care erau pe fuga, au urcat dinspre Porumbacu si se grabeau sa se intoarca, au comandat 2 portii de cartofi cu gratar, li s-a spus ca dureaza 10 minute, au zis sa nu dureze mai mult ca se grabesc si pleaca daca nu e gata ca au programat la pensiunea unde stateau plimbare cu caii la ora fixa si….le-a fost prea foame ca sa plece, au ratat-o, mancarea au primit-o dupa 45 de minute, desi nu era niciun grup, nimeni in cabana. Eu pe seara, dupa ce i-am ajutat la carat lemnele alea care le ai in poza in fata cabanei, m-am dus sa comand de mancare. Era imputitul ala la bar care mai serveste in afara de cabaniera si cabanier, care e si mai mult beat(sau asa pare). Am stat cel putin 5 minute in fata lui, timp in care depana amintiri cu un prieten. La un moment dat nu mai rezist si-i zic “Prietene, mi-e foame, pot sa comand si eu ceva ?”, la care imi raspunde senin, imediat si-si continua povestea. Am zis ca innebunesc, am plecat, mi-am desfacut o conserva si nici c-am mai intrat in cabana lor decat la baie. Am dormit in cabana veche, nu doar ca nu aveau fata de perna, miroseaua asternuturile si camera de-ti veneai sa vomiti, am dat tot jos, am dormit in sac si mi-am facut perna din 2 bluze.
    Legat de preturi….sunt cele mai nesimtite, nu sunt singura cabana care aduce alimentele cu magarusii, dar au preturi mai mari decat toate.

    Like

    • Cand am fost in iarna am stat o noapte si la plecare am conversat cam o ora cu un domn dragut care credeam ca e cabanierul. Acum schimbarea a fost atat de mare incat am crezut ca s-au schimbat cabanierii. Nu stiu exact ce s-a intamplat, insa e groaznic ce se intampla acolo, noi muream de sete asteptand sa fim bagati in seama la bar si ei carau pe masa “grupului” ciorbe, fripturi si pepene.(erau germani sau maghiari, evident) Pai daca pot cara pepeni pentru 40 de persoane cu magarii pot sa aduca si alimente la preturi decente, zic eu.

      Like

  8. Am facut Fagarasii in 1974 si numai la Cabana Negoiu nu ne-am simtit bine-veniti
    Faine poze!
    ei

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: