Scrisoare din drumul spre micul meu infern

Exista pe undeva o manivela a masinariei timpului pe care sa o invart ca sa-l scot din ritmul asta ingrozitor de lent in care se taraste catre iarna? Ma enerveaza noptile prea scurte si zilele faramitate in mii de sedinte, telefoane si liste peste liste.Nu stiam ca iti poti pune viata intr-un fisier Excel ( se va inventa, vreodata, proza in format tabelar?). Unde naiba e vremea in care nu aveam nicio grija decat aceea de a gasi modalitati sa nu ma plictisesc prea tare?

Unde esti copilarie, cu padurea ta cu tot? Copilaria s-a dus in craci (adica in padure, dar fara mine) de cand am hotarat, profitand de un mare sut in regiunea dorsala, sa ma maturizez si sa pun in cui “the travelling shoes” pe termen nelimitat.

E tare greu sa vrei sa fii matur si responsabil cand ai putea atat de usor sa planifici noi aventuri prin colturi frumoase de lume alaturi de oameni dragi.

Nu s-a plans nimeni ca aproape am disparut de pe blog, fapt ce m-a facut sa realizez ca lumea ( cea mica, a blogului) nici macar nu va clipi in fata transformarii mele in mic butoneci in lupta disperata cu viata, facturile si toate repercusiunile ingrozitoare ale traiului responsabil.

V-am scris, totusi, ca sa va explic ce se intampla cu mine.

Am emigrat in lumea celor mari si o urasc. Cei mari sunt chiar atat de rai si urati pe cat pareau de partea cealalta a geamului iar toate beneficiile prezentate de un recrutor cu vocea usor sasaita si cu limba bifurcata sunt doar pietre de moara care asigura un traseu liniar( din cauza lanturilor, pietrelor de moara si a altor obiecte de recuzita standard) catre un sfarsit de poveste in care singurele detalii care par sa conteze sunt un pom, o casa si o mostenire genetica in format biped.

F**k this!

Advertisements

8 Responses

  1. Chiar daca nu m-am plans, ti-am simtit lipsa:). M-am bucurat totusi de cele cateva fotografii postate cam in acelasi ritm ca si pana acum.

    Viata printre cei mari si responsabili este asa cum ai descris-o, de cele mai multe ori. Dar incerc sa iti transmit un mesaj pe care eu l-am primit mult mai tarziu, din pacate, si sper sa il primesti cu inima si mintea deschise. Nu lasa rutina zilnica, problemele materiale, si pe oamenii din jurul tau, oricat de apropiati si de dragi iti vor fi, sa se aseze intre tine si visele tale. Pune mereu deoparte o bucatica de timp pentru sufletul tau, pentru o bucurie sau o placere marunta, aduna-le pe toate gramada ca pe o comoara, pentru ca pana la urma cu asta ramai si asta te face sa fii implinita si sa poti duce pietrele de moara.

    Imi cer scuze ca mi-am permis sa dau sfaturi neintrebata, sper sa nu-ti para deplasat comentariul meu. Am simtit ca trebuie sa transmit mai departe ceva ce mi-a fost daruit si mie candva si mi s-a parut intelept. Am scris toata povestea pe unul din blogurile mele. Articolul se cheama “Despre vise, despre zbor”.

    Iti doresc numai bine si sa gasesti echilibrul intre lumea ta interioara si cea plina de corvezi din afara.

    Like

    • Multumesc din suflet pentru sfat. Asta incerc sa fac intotdeauna, sa mentin unde trebuie linia de demarcatie dintre ceea ce trebuie sa fac si ceea ce imi doresc sa fac. Sunt insa intr-o perioada in care am hotarat sa aman ceea ce imi doresc sa fac (sa calatoresc, sa imi cumpar prostii, etc) pentru un obiectiv destul de insemnat. Desi a fost decizia mea, imi e greu sa ma conformez si mai am rabufniri de genul celei de mai sus. Asa cum i-am spus si lui Vali nu voi fi niciodata omul care si-a pus visele in cui oricat de greu ar fi sa le ating. Niciun bun material si nicio realizare in plan profesional nu se compara cu bucuria ce rezulta din actiunile facute pentru indeplinirea unui vis, fie el unul marunt sau unul maret.

      Like

  2. On the bright side, adults can shop at Ikea – those guys have 10 different ways to make a bike rack!

    Like

  3. Welcome to the real world!
    Cam cat timp va mai trece pana vei vedea lumea cu ochii mei?

    Like

    • Niciodata nu o sa accept sa vad lumea in versiunea ta, orice s-ar intampla. Iarta-ma pentru sinceritatea excesiva insa asta nu e lumea reala doar fiindca ai imbratisat-o tu si iti pare fireasca. Trebuie doar sa imi gasesc drumul catre o varianta echilibrata intre viata de dinainte si viata de dupa schimbarea care e pe cale sa se produca.
      Nu o sa ma vait si nici nu o sa imi pun cenusa in cap prea des in urmatorii 30 de ani, iti garantez. 🙂

      Like

  4. Dupa ce am citit ce ai scris pe 19, chiar mi-am pus un mare semn de intrebare legat de absenta ta 🙂 pe care si eu am simtit-o. Dar cum si eu am “emigrat” in lumea celor mari, ceea ce “trebuia” sa fac m-am impiedicat in acel moment sa fac ceea ce imi “doream”… in ultima perioada, viata a avut un ritm mai tumultuos care chiar daca imi place, ajunge uneori sa ma oboseasca si sa ma faca sa imi doresc sa evadez, macar si pt 1-2 zile acolo unde imi pot reincarca o parte din baterii… stii, pana de curand am tot trait cu senzatia ca nu fac ceea ce imi doresc, ca jobul meu e departe de ceea ce mi-as fi dorit de fapt. Apoi, am realizat ca daca jobul meu era acelasi cu cea mai mare pasiune sau hobby al meu, atunci acea pasiune sigur disparea si jobul ramanea unul ca oricare altul. Pasiunea sau hobby-ul se mentine atata timp cat il faci fara niciun fel de constrangeri. Cel putin mie mi se aplica aceasta regula. Asa ca desi am un job care imi mananca mult timp prefer ca in timpul liber sa fac ceea ce ma pasioneaza cu adevarat si sa pastrez astfel pasiunile neatinse de rutina, de reguli etc. 🙂 Cat despre cele 3 lucruri pe care le poti lasa pe mai departe…cine le-a inventat? Sau cine poate spune pe lumea aceasta ce este normal si firesc cu adevarat? Cred ca fiecare avem o normalitate a noastra, in functie de dorintele si posibilitatile noastre, nu de ceea ce considera neaparat societatea ca e bine pentru noi. Multe lucruri au fost scrise ca litera de lege in ideea de a manipula. Exista liberul arbitru si fiecare in anumite limite normale isi poate cladi propriul fagas in viata. Eu iti doresc sa iti gasesti acel echilibru. Si ce am mai observat , cel putin la mine: ca lucrurile devin mult mai usoare atunci cand nu mai lupt impotriva valului. Uneori e bine sa lasi lucrurile sa se aseze de la sine, uneori unele aspecte sunt mai presus de puterea noastra. Si tot luptand cu ele nu facem decat sa obosim. 🙂 Mie imi place sa ma detasez uneori si sa las timpul sa rezolve si el ceea ce e peste puterile mele. Si chiar a functionat. A…si am uitat, sa nu pierzi niciodata copilul din tine! A te maturiza nu inseamna sa nu mai fii copil …

    Like

  5. Hehe, daca stii de cate ori am dat refresh la blogul tau a vad ce mai coci. Dar stiam ca esti ocupata si nu m-am speriat prea tare.

    Si nu mai fi tristuta, esti doar obosita. Un pui de somn, si lucrurile vor parea mai vesele. Sa vezi ce bine va fi cand vei tapeta peretii cu rafturi pline de carti, in loc sa le tii ascunse pe sub pat.

    Si te-as contrazice, cred ca un adult ar ramane acolo unde e acum, ca ar economisi mai mult. Eu cred ca esti o curajoasa, si imi place aventura asta pe care ai inceput-o. E tot un fel de calatorie, dar mai personala, spre interior. 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: