• Best Of:

  • Advertisements

And this is life

Inca trei saptamani, maxim, si ar trebui sa revin la « normal ». Un normal usor afectat de numeroasele schimbari pe cale sa se produca, insa ceva mai echilibrat decat haosul cu care ma lupt momentan.

 

Cred ca daca realizam cat de greu e ceea ce fac acum si cate intamplari neprevazute dau peste cap aproape zilnic umbra de echilibru pe care incerc sa o mentin, ma lasam pagubasa.

E al naibii de greu, spun asta desi sunt constienta ca am avut noroc pana acum, si pe langa noroc am avut sustinerea a nenumarati prieteni.

In ciuda partilor bune, de care sunt constienta, sunt situatii in care nu pot fi ajutata, sunt gandurile si planurile care nu imi dau pace, sunt atatea solutii de gasit si sunt pentru prima data in ipostaza in care nu o pot alege pe cea mai convenabila, indiferent cat de costisitoare ar fi.

 

Am serviciu de 5 ani deja si cam tot de atunci sunt pe cont propriu, insa ma simt de parca as fi la capatul unei lungi vacante dupa care ma asteapta viata adevarata, cu toate responsabilitatile de rigoare.

 

Si cand ma gandesc la faptul ca as mai fi putut amana momentul macar cu vreo 2 ani…

Advertisements

10 Responses

  1. Deci te mariti?

    Like

  2. Bravo Ale, acum urmeaza sa ma intrebe daca m-am apucat de facut copii. 🙂

    Like

  3. Io cred ca ti-ai gasit un locsor al tau, o casuta unde sa te poti intoarce din calatoriile peste mari si tari… 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: