A Home is Not a Place But a State of Mind

Text scris acum doua luni. Explicatiile la sfarsit.

« Semn clar ca imbatranesc : a inceput sa ma preocupe problema pomului, casei, copilului, nu neaparat in ordinea asta. Alt semn e acela ca devin superstitioasa si desi scriu despre noua mea preocupare, aceea de a obtine in cam doua luni casa mea,  nu public si tin totul secret pana o sa ma vad cu  actele in mana si cu piatra de moara de gat pentru urmatorii 30 de ani.

De fapt, daca stau sa ma gandesc, o sa ma mut de la gazda actuala in gazda la banca si cred ca varsta se manifesta déjà prin senilitate ca altfel nu inteleg de ce ma bucur atat de tare ca arunc pe fereastra atata libertate, atatea calatorii si mofturi pe care nu o sa mi le mai permit.

Aspectul pozitiv e acela ca va fi vorba de fereastra mea si ca doamna banca-gazda nu o sa apara in peisaj decat o data pe luna cand o sa merg eu pe la ea, si nu invers.

In ciuda a tot ceea ce am realizat sau mai bine zis mi s-a intamplat, fiindca nu cred ca am facut ceva demn de un cuvant atat de pompos, abia daca as reusi sa am cei patru pereti ai mei pe care sa ii mazgalesc cum cred de cuvinta sau sa ii capitonez cu carti, m-as simti cu adevarat fericita.

Si libera, desi voi locui in colivia bancii.

Vreau sa locuiesc macar primele doua saptamani in apartamentul meu nou si gol, sa dorm pe jos si sa privesc lung la pereti planificand unde sa imi agat tablourile si unde sa pun cartile.

Vreau sa imi cumpar o canapea mov pe care vad eu mai tarziu cu ce o s-o asortez, dar e musai sa fie canapeaua aia mov intr-o camera alba si goala, a mea.

Pe langa canapea o sa imi cumpar un espressor smecher si o sa ma trezesc cu o ora mai devreme doar ca sa imi fac cafeaua si sa ma plimb cu ceasca in mana prin casa goala, sa deschid larg ferestrele si sa imi imaginez cum o sa fac fiecare bucatica din locul acela drag sa ma reprezinte si sa ma bucure in fiecare secunda.

Cu cat incerc sa nu ma entuziasmez cu atat imi amintesc tot mai tare de peretii aia care trebuie sa fie dureros de albi si de canapeaua mea mov si uit ca dosarul e la banca si drumul e lung si habar de unde naiba o sa fac rost de 5000 de € in trei saptamani.

Cred ca o sa public textul asta dupa semnarea contractului sau dupa ce acesta se va bloca in meandrele unui sistem idiot.»

Explicatiile. Cea mai simpla explicatie pentru semi disparitie, raritatea calatoriilor, nervi si efectele lor devastatoare, mai ales  asupra prietenilor reali este aceea ca nu am avut altceva mai bun de facut decat sa imi cumpar un apartament. ( ati aflat deja asta fiindca nu ma pricep sa tin secrete si prietenii mei nici atat)

Chiar atat de simplu aparent, mult mai complicat decat mi-as fi imaginat, de fapt. E o calatorie extrem de dificila prin meandrele unui sistem bancar haotic si ale unui sistem legal deseori absurd.

Numar ultimele zile pana cand o sa imi indeplinesc o mare parte din visul de mai sus, fara canapeaua mov fiindca am ales intre timp alta  🙂

Sunt foarte obosita si foarte fericita ( inca un pachet de nervi) desi probabil ca o sa realizez mai bine ca s-a intamplat minunea cand o sa raman singura in apartamentul inca pustiu, cu « toata agoniseala mea de-o viata » ( ce cliseu dragut si emotionant) pusa in cutii, saci si pungi.

Legat de faimoasa « agoniseala », acum trei ani m-am mutat in Bucuresti cu toate lucrurile inghesuite in Loganul unei prietene. De data asta ma tem ca o sa fie nevoie de 4 – 5 drumuri, pe putin.

Nici nu stiu ce sa va mai spun, acum la ceasul destainuirilor. A fost greu, si va fi in continuare fiindca urasc toate prostiile birocratice care trebuie sa devina parte integranta din noua mea viata, aceea de om responsabil, cu rate si muulte facturi de platit.

Daca vreti sa stiti ceva despre oferte de apartamente, banci, prima casa, magazine de electrice, prize modulare, mobila pe comanda, perdele si altele de care nu imi amintesc acum, sa stiti ca il pot concura sau cel putin reproduce fidel pe google.

 V-am mai spus ca sunt fericita ? Parca da…

Advertisements

7 Responses

  1. Felicitari, s-o stapanesti si s-o umpli sanatoasa.
    Parca imi dau lacrimile cand imi amintesc ca acum jumatate de an eram fix in aceeasi situatie ca si tine. A doua zi dupa ce m-am mutat (si dupa o vizita de 6 ore la Enel) am zis ca daca stiam ce presupune sa am o casa a mea, nu faceam in veci pasul asta. Acum ma gandesc deja ca as mai cumpara inca 1000 de locuinte daca mi-ar sta in putinta pentru ca nimic nu se poate compara cu sentimentul pe care ti-l da actul ala pe care l-ai obtinut cu atata efort.
    Ah, si mai e si dulceata planurilor, pe care ai subliniat-o atat de frumos…

    Like

  2. Pom as in copac?

    Like

  3. Felicitari, Dark One!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: