Facebook si “prietenia”

 

Sunt membra unui grup pe Facebook dedicat iubitorilor muntelui, grupul este creat de o fiinta foarte simpatica mare amatoare de drumetii pe munte in adidasi albi si trening. 😐

In acelasi grup sunt oameni pe care ii am si in lista de “prieteni” si care publica texte de genul asta: “Pentru cineva v-a fii prima iesire la munte”

Cum ii spui unuia din oamenii de mai sus ca ar trebui sa isi revizuiasca fie echipamentul fie cunostintele de limba romana fara sa il superi?

E tare greu cu prieteniile astea si mai ales cu orgoliile astea sa ii spui cuiva fara sa se supere pe tine pentru totdeauna  ca ar trebui sa isi revizuiasca echipamentul, gusturile muzicale sau cunostintele de limba romana.

Mi-e rusine sa ii spun unui om in toata firea ca se scrie “va fi” si nu “v-a fii” si nu cred ca e un comportament normal sa ma tem de adevar, insa e genul de lectie care nu e apreciata niciodata de catre cei care o primesc.

P.S Stiu ca uneori gresesc la randul meu din viteza sau nestiinta, insa va rog ca daca ma vedeti ca scriu ca o cizma sa imi atrageti atentia sa corectez. Promit ca nu o sa ma supar niciodata.

 

Advertisements

10 Responses

  1. Încă mai eşti pe fakebook?

    Like

    • Da, pai altfel cum sa fiu la curent cu toate nuntile, botezurile si “relatiile” fostilor colegi de liceu? FB e ca un fel de poarta in trecut, catre perioada liceului sau ca o reuniune de clasa saptamanala. E foarte amuzant sa vad evolutia unor oameni si sa analizez cat de mult s-au schimbat intre timp.

      Like

      • Eu nu ma omor dupa fostii colegi de liceu, iar aia de care chiar imi pasa stiu deja ce fac pentru ca oricum mai comunicam. Restul chiar nu ma intereseaza, decat daca fac ceva interesant util pentru societate. Gen lansare de carte, album (as in music), proiecte personale deosebite in orice domeniu, lucrari stiintifice, etc. Nu nunti, botezuri, cine si-a mai tras-o cu cine, etc.

        Like

        • Sper ca stii ca glumeam la faza cu nuntile si botezurile. De fapt, am in lista de prieteni pe Fb destui oameni interesanti cat sa merite sa raman pentru a avea contact cu ei. Sunt atat prieteni aflati foarte departe cat si oameni pe care ii admir si care publica lucruri interesante. In plus, e o sursa de distractie pe seama colegilor de serviciu.

          Like

      • Oricum, articolul asta e mult mai interesant decat ceea ce fac eu, mai ales ca o tu sa-l si pricepi:

        http://blog.pinboard.in/2011/11/the_social_graph_is_neither/

        Like

  2. eu i-as scrie un mesaj privat, intr-un mod politicos. nimanui nu-i place sa fie tras de urechi in public, plus ca poate a fost o scapare 🙂

    Like

    • Daca ar fi un om pe care il cunosc in realitate poate ca i-as scrie un mesaj, insa e doar un coleg de grup pe FB si tare mi-e teama ca o sa reactioneze urat. Din pacate nu se poate numi scapare daca apare exact in acelasi format de 3 ori intr-un text 😦

      Like

      • inteleg – totusi nimeni nu cred ca se simte lezat atata timp cat cineva i se adreseaza pe un ton binevoitor.

        dar depinde de foarte multe, cine stie, poate e mai bine sa nu te legi la cap fara sa te doara 🙂

        Like

      • Mai dă-i naibii – dacă n-au învăţat la şcoală să scrie corect în mod cert n-au să înveţe acum, iar tu nu eşti datoare să faci pe profesoara.

        Like

  3. Între fi şi fii mi-e şi mie greu să aleg uneori. Şi, greşeala mea, mi-a fost lene până acum să caut regulile care se aplică pe tema asta… Dar pentru un individ care, în urmă cu vreo 8 ani, era “urecheat” pentru că vorbea ostentativ de corect limba română… poate că e semn bun…

    Cât despre reacţiile urâte, elegante sau binevoitoare, uite ce dialog se naşte când oamenii civilizaţi discută (şi) despre nesimţiţii cu care interacţionează ocazional:

    -Eu rămân la maşină, să nu deranjez pe cineva.
    -Poţi lăsa un număr de telefon în geam. Eventuala persoană încurcată poate să te sune.
    -Da, între oameni civilizaţi e o metodă bună. Totuşi, mie mi-a fost zgâriată maşina, chiar cu număr de telefon în geam.
    -Adevărat, pe lângă bunăvoinţa ta, mai depinde şi ce tip de persoană încurci…

    Prin urmare, dacă pe mine mă corectează cineva când mă exprim incorect în română, obişnuiesc să ascult fără patimă şi, dacă asta nu-mi întoarce definitiv pe dos obiceiurile, încerc pe viitor să mă exprim corect. Dar dacă te pune dracu` să încerci să corectezi un individ mai puţin civilizat… s-ar putea să ai parte de o (sonoră) trimitere la origini sau de un (virtual) şut în fund…

    Uneori tăcerea în faţa incompetenţei (lingvistice, sociale, emoţionale) pare cel mai sănătos răspuns. E trist ce spun dar… asta pare să ceară lumea “sensibilă” în care trăim.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: