Punct nostalgic

Ceasul a sunat la ora 6 :30. M-am trezit cu sentimentul ca blocul s-a pierdut in ceata ca o barca desprinsa peste noapte de docuri si purtata in larg. Ceata impiedica pana si lumina de obicei prea puternica a felinarelor sa patrunda in camera. Blocurile din jur erau ascunse, la fel si oamenii din statia de autobuz. Lumina slaba a farurilor autobuzului era singura care strabatea ceata groasa si am privit-o, incercand sa ma trezesc, cu senzatia ca priveam o barca de salvare  venita sa ne ancoreze si sa ne poarte din larg inapoi in siguranta portului familiar.

 *

O sa vreau sa fiu printre primii oameni care o sa isi monteze obiective foto direct pe retina. Acum pierd prea multe cadre perfecte in zilele in care las aparatul acasa..

Advertisements

2 Responses

  1. ar trebui să funcționeze selecția vizuală, dacă le pierzi nu erau de păstrat 🙂

    Like

    • Le pierd fiindca nu vi le pot arata si voua, mie imi raman pe retina si in suflet, insa am capatat impulsul de a va impartasi tot ceea ce pot din viata mea, mai ales “cadrele” frumoase 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: