Impresii de calatorie

Imi place sa privesc scurta vacanta care s-a incheiat ieri ca un fel de benchmark pentru a ma convinge ca as putea trai altundeva decat in Romania. Concluzia e simpla, nu numai ca mi-as dori, insa mi-ar placea la nebunie sa locuiesc acolo, departe de mai toate problemele si neplacerile de pe meleagurile noastre.

O sa spuneti ca nu sunt nationalista, ca abandonez vaporul in deriva insa mi s-a luat. De cum am schimbat avionul intre doua tari civilizate cu cel de Romania am intalnit exemple crunte de romanism.

In avionul cu destinatia OTP farfuze cu sacosele pline de cumparaturi de la duty free si macho manii locali cu pulover in V si geaca cu blana au dat navala, au trantit bagaje in capul celorlalti calatori si au facut un show de prost gust cum rar se poate vedea spre amuzamentul amestecat cu enervare al restului de calatori decenti.

La coborare am stat jumatate de ora sa ii asteptam sa isi adune papornitele imprastiate in tot avionul in timp ce se invarteau ca niste tampiti fara sa se gandeasca macar o secunda ca ar putea sa lase calatorii grabiti sa coboare in timp ce isi vedeau de treaba.

 Cu doua zile inainte, dupa o vizita intr-un oras  unde puteam sa jur ca nu se gasea picior de roman, un individ vizibil turmentat, desi tanar, alerga disperat dupa masina care tocmai plecase din statie. Era 10 :30 si ne miram ca era ametit, dar apoi i-a dat pasaportul soferului si am vazut ca era roman. Am tacut malc urmatoarele 3 ore ca sa ne asiguram ca nu se prinde nimeni ca ii suntem conationali, timp in care omul a facut un concurs de baut bere de unul singur, doua banchete mai in spate.

 Incep sa ii inteleg pe strainii care vor s-o ia la fuga cand ad de romani. Cum sa nu o faci cu asa exemple, plus cele prezentate prin presa ?

Romanii sunt cei care iti trantesc un rucsac in cap in avion si nu spun macar pardon, romanii sunt betivi si nu isi iau bilet la timp, romanii cersesc pe la colturi de strada.

Romanii decenti care isi vad de treaba lor nu sunt observati, deci nu exista. In 5 zile petrecute in strainatate in afara de cei de la hotel nu a stiut nimeni ca sunt romanca si toata lumea s-a purtat admirabil.

Recunoasc, faptul ca le-am vorbit in limba lor a fost un plus, insa si daca as fi vorbit in engleza s-ar fi purtat la fel de frumos, atata timp cat nu stiau ca suntem din Romania.

Incep sa cred tot mai mult ca avem imaginea pe care o meritam atata timp cat nu invatam ce inseamna bunul simt si decenta cat ne preocupa doar binele nostru si confundam degajarea cu nesimtirea.

Problema e ca nu putem schimba nimic, oricat de mult am actiona ca ambasadori ai propriei tari prin bun simt si decenta. Orice abatere  de la normalitate, orice barbarism specific va sari in ochi mult mai tare.

 In concluzie, dupa zilele astea sunt tot mai hotarata sa fac tot ce e posibil pentru a pleca pentru urmatorii 5 -10 ani sa lucrez in afara, insa ma intreb cum va fi intoarcerea dupa atata timp daca doar dupa 4 zile la intoarcere Romania, desi insorita, mi-a parut oarecum urata si populata preponderent de idioti si nesimtiti. ( taximetristul, vecinii de zbor, golanii de la scara blocului)

Ah, ati vazut cum se vede lumea din avion cand intram pe teritoriul Romaniei ? De la campurile intinse arate sau perfect cultivate din Germania, de exemplu, la campurile inca nearate din Ro, la satele aruncate parca de un copil plictisit intr-un desen stramb, la drumurile desenate parca de mana cetateanului turmentat amintit mai devreme…

Nu ma intelegeti gresit, imi iubesc tara cu muntii si dealurile ei, cu unii oameni dragi si speciali care ma surprind placut sau nu imi inseala niciodata asteptarile, insa devin tot mai enervata si agasata de restul, cei nu stiu cat la suta din cauza carora avem si vom avea inca multa vreme titulatura neoficiala de tara de salbatici.

Advertisements

8 Responses

  1. Oh, cate exemple din astea as avea… Ne-am plimbat 2 mile pe malul Tamisei si la fiecare coltisor.. lautari-romani, alba-neagra, evindent, tot romani, vanzatori de alune caramelizate – romani. Ii examinam vreo 20 de secunde, ne uitam unul la altul: “yup, these too!”

    Like

  2. Din pacate ai dreptate. Exemplele rele sunt cele care persista in memorie (a noastra si a strainilor) si cei putini la numar care ar putea face faima tarii noastre nu prea ies in evidenta pentru ca ei reprezinta normalitatea. Ce ne miram cand inclusiv mass media de la noi incearca sa ne eticheteze prin emisiunile tv de divertisment de 2 bani vechi. Pe de alta parte sincer nu ii prea inteleg pe cei care pleaca peste hotare si o tot dau in sus cu patriotismul lor. Unii or fi sinceri dar altii o zic mai mult pentru imaginea lor. 🙂 Eu una nu ma simt o mare patrioata. Ceea ce ma tine aici este firea mea mult prea atasabila de persoanele dragi, fara care mi-ar fi tare greu in alte tari, indiferent cat de bune ar fi conditiile de acolo. De exemplu am avut ocazia sa ajung in Elvetia, care multa vreme a fost tara visurilor mele, nefiind insa singura, ci cu Florin. In fiecare seara fugeam pe malul lacului si de fiecare data ma indragosteam nebuneste de acele locuri, in care crestele din alpii francezi isi oglindeau semetia in apele lacului. Sa nu mai zic de curatenia absoluta, liniste, circulatia de pe strazi ca la carte, civilizatie la un nivel absolut. Cu toate acestea, dupa o luna de zile simteam un mare gol in suflet si chit ca am plecat plangand de acolo, lasandu-l pe Florin (avusesem de ales – alesesem sa plec), am simtit ca locul meu e aici, nu acolo. Poate ca turist, nu in interes de serviciu, ar fi alta poveste (ceea ce imi si doresc pe viitor sa fac, sa ajung din nou acolo :D). Asa cum a fost in Slovenia de unde am plecat cu inima stransa, dorindu-mi invers, sa traiesc acolo. Dar mai cred ceva: inainte sa vin in Bucuresti nu ma vedeam nici in ruptul capului plecata din Craiova. Acum, mi se pare foarte firesc sa stau aici. Aici ma simt acasa. Cine stie ce iti ofera viata in viitor?! E posibil ca la un moment dat sa mi se pare foarte firesc sa plec, ori din tara ori in alt oras de aici, ori cine stie..in varf de munte 😀 departe de nebunia din oras.

    Like

    • Gabi, planul cu retrasul la munte e pentru viitor cand vom iesi la pensie, acum suntem prea active pentru asa ceva. Sincer, oricat as iubi muntele, daca as sta mai mult de doua saptamani intr-un loc as lua-o razna cu toate cartile din lume si oricat as avea de colindat si fotografiat prin zona.

      Like

  3. Nu-ţi mai place strada ta cu un singur bec? 🙂

    Like

    • Imi place, insa as vrea sa experimentez si traiul intr-o tara cu toate becurile la locul lor, cu oameni politicosi pana la enervare, cu parcuri curate si strazi impecabile.

      Like

  4. Mie mi se pare ciudat de fiecare data cand ma duc in Romania. Nu ma mai simt la locul meu acolo. Sunt privita ca o nebuna cand spun Multumesc si zambesc vanzatoarelor, cand am pretentia sa se uite la mine si sa nu vorbeasca la mobil in timp ce eu le spun ce vreau… Nu stiu, cred ca tine de cum ai fost crescut. Cunosc un cetatean care are o problema cu tot ce tine de anglia (desi sta aici de 2 ani) si e ca pestele in apa in nesimtirea din ro. Din punctul asta de vedere, nu cred ca vreau sa ma mai pot intoarce

    Like

  5. M-as simti prea vinovata daca nu as planifica sa ma intorc intr-un viitor indepartat desi probabil ca readaptarea ar fi crunta. Nu stiu de ce ma tot aseman cu capitanul de pe Costa Concordia desi in tara asta eu sunt doar un biet calator, in niciun caz nu un membru al echipajului.
    Bine, deocamdata ma simt aiurea si daca ma gandesc la o plecare, in special din cauza bunicilor care sufera teribil si stiind ca sunt la doar 200 de km distanta si care nu stiu cum ar reactiona daca le-as spune ca plec la 5000 de km distanta si urmeaza sa ne intalnim de doar 3 ori pe an.

    Like

  6. Mda si pe mine ma enerveaza romanii agitati (spaniolii sunt si mai varza) si obiceiurile lor romanesti mai mult decat Romania. Si eu ma feresc de romani ca de dracu in strainatate. Tara asta e de cacat pentru ca noi suntem de cacat.

    Nu ma intereseaza campurile arate ale nemtilor care au civilizat si disciplinat natura dupa chipul si asemanarea lor, desi mi-e draga ordinea de la englezi. Mi-au trebuit 5 zile sa ma adaptez al haosul de aici dupa ce-am revenit din Londra unde am stat tot 5 zile. Dar n-as trai la Londra.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: