Unde sa nu mergem in Bucuresti

De ce si-ar numi cineva restaurantul «Lacrimi si Sfinti » ? Afli cand primesti nota…

Cine ar alege o asemenea denumire pompoasa si deloc legata de arta culinara ? Pai probabil ca un artist gen Dinescu.

Unde duci doi francezi in delegatie in Romania ca ii impresionezi? Daca au fost deja la Carul cu Bere singura optiune ramane sus amintitul local cauzator de lacrimi si ganduri deloc ingeresti.

 Saptamana trecuta am mers impreuna cu doi colegi din Franta si o colega la sus amintitul local recomandat de catre cineva care nu fusese la el, insa auzise ca este ultima senzatie in Bucuresti fiind deschis recent si mai ales fiindca e al lui Dinescu.

Nu m-a incantat de la inceput ideea fiindca nu imi plac localurile de genul asta, insa decizia era luata si rezervarea facuta si in plus, eu trebuia sa achit nota de plata.

 Ca sa nu va plistisesc cu o descriere prea lunga o sa va spun pe scurt despre local, subliniind aspectele cele mai importante:

 Localizare: Str Selari, ratacit prin multitudinea de restaurante si terase deja suprapopulate de unde elita Bucurestiului ii priveste de sus pe trecatorii de rand.

Trebuie sa ajungi in fata restaurantului pentru a-l observa, altfel parand o cladire obisnuita, fara terasa sau binecunoscutul bucatar hidos care le zambeste stramb trecatorilor. ( punct in plus)

 Ambianta: elemente de decor specific romanesti realizate din lego impodobesc peretii. De acord cu frumoasele motive romanesti dar impotriva realizarii lor din lego. Draperiile din in cu motive populare si capacele rosii de oala de pe pereti puncteaza la impresia artistica in timp ce copacul cuier din scandura alba si lego-ul sus amintit  depuncteaza din punctul meu de vedere localul.

 Servirea: extrem de difícil de captat atentia unui chelner si chiar atunci cand acesta iti sesizeaza semnele disperate mai dureaza 5 minute pana ajunge la masa ta.

 Mancarea: Maxim sase feluri principale de mancare pe baza de prepelita, gasca, miel, porc si peste. Tot atarea feluri de supe, salate si deserturi ceea ce pentru mine e echivalent cu un meniu saracacios spre pustiu.

La masa noastra s-au consumat: porc de pe frontiera cu sos de vin, miel cu stufat si burta de crap cu legume. Toate portiile sunt mici spre foarte mici si dupa masa simti nevoia sa mergi intr.-un local mai serios si sa mananci ceva consistent.

Deserturile cu nume pompoase gen : inghetata uimitoare si placinta sincera nu indulcesc amarul platitorului de nota.

 Inghetata uimeste doar prin dimensiunea redusa si placinta cu mere ar putea sa mai lucreze la capitolul sinceritate ( un gramaj in meniu sau o fotografie cu placinta comparata cu o moneda de 50 de bani ar fi recomandata).

 La sfarsitul cinei nota de plata se apropia de 300 de lei si eu ma gandeam ce am pe acasa prin frigider de mancare desi era aproape miezul noptii. ( am mancat doar un mar Ale, relax)

 In concluzie, localul merita vizitat doar ca obligatie de serviciu, cand nota e platita de catre firma, nu cand vreti sa iesiti in oras cu prietenii fiindca in rest exista sute de localuri cu mancare buna la pretura decente sau cu mancare multa si buna la aceleasi preturi.

 In plus, in celelalte localuri probabil ca veti primi o factura fiscala atunci cand o veti cere, nu cateva zile mai tarziu dupa insistente si un drum extra in centru fiindca in prima seara singura persoana care putea emite o factura plecase acasa.

 Inca un detaliu descoperit sambata cand am fost sa recuperez factura a fost legat de curatenia indoielnica a incaperii unde se tine casa de marcat, incapare mascata cu niste draperii prin care am putut totusi sa zaresc cimentul nu tocmai curat  si cateva mopuri cu care se parea ca cineva curatase cosuri de sobe.

 In afara sefului de sala, singurul politicos si cu evidente calitati indispensabile pentru postul pe care il ocupa, toti chelnerii par plictisiti si aroganti asemenea vanzatoarelor de la magazinele din mall care pe privesc intotdeauna de parca ar putea afla exact cati bani ai in portofel, niciodata suficienti dupa mutrele acre cu care te intreaba ce doresti.

 Astept din partea voastra idei de alte restaurante in care sa imi duc invitatii data viitoare. 

Advertisements

33 Responses

  1. Mi-ai smuls un zambet de la prima fraza. Comic, dar mai mult tragic. E ok sa aiba putine feluri in meniu, mai ales daca se vor fitosi. Ar insemna ca stiu sa le prepare bine si nu au nevoie de alte “decoratiuni”. Totusi, restul experientei ma face sa cred ca n-au inteles prea bine conceptul. N-au nici meniu fix, deci departe de a oferi o “experienta” culinara. Iar preturile mi se par demne de un steak house peste drum de King’s College. Numai ca acolo primesti friptura, nu gluma.

    Like

    • Oi fi eu zgarcita mai nou, insa mi se pare absurd sa platesc 18 lei pe doua cupe de inghetata pe care le iau de la toneta din fata blocului cu 6 lei. Da, au facut toneta cu inghetata in fata blocului… 😦

      Like

      • Vai, vai, inghetata – la vara!

        Da, nici eu nu inteleg de ce in Bucuresti o bucata de carne fripta trebuie sa coste mai mult pentru ca, vezi Doamne, e servita in restaurantul cutare. Ne uitam zilele trecute la meniul unui restaurant ce parea extrem de fitos si am descoperit cu uimire ca preturile erau cat se poate de obisnuite. O bucata de carne fripta ramane o bucata de carne fripta. Restaurantele care taxeaza mai mult trebuie sa vina cu ceva in plus in farfurie – mai multa mancare, o reteta mai sofisticata – nu pe pereti.

        Like

        • Da, 45 de lei o friptura de miel mi se pare strigator la cer.( sau am devenit eu foarte zgarcita de cand cu ratele)

          Like

        • Daca gasesti aceeasi friptura la jumatate de pret in alta parte…e cam exagerat. Acum eu nu prea mai stiu care sunt preturile, cu atat mai putin prin Bucuresti, dar la banii aia nu trebuia sa plecati flamanzi, asta e clar.

          Like

        • Pai la restaurantul unde mananc de pranz un meniu cu toate felurile nu sare de 20 de lei, iar o portie de somon cu legume nu sare de 25, asa ca da, mi se pare cam exagerat sa dau 25 de lei pe doua bucatele infime de friptura in sos de vin si pe 5 feliute de cartof prajit deja rece cand aterizeaza in farfurie.( da, farfuria e de fapt o tigaie de arama frumoasa, cu capac, insa as prefera sa puna accentul pe continut, nu pe vesela). De exemplu la Taverna Sarbului, alt local cu preturi mari, portiile sunt pe langa delicioase si foarte mari.
          Eh, probabil ca sunt eu incapabila sa apreciez mancarea fina, dar dupa 8 ore de atelier epuizant cand comand o inghetata ma astept sa fie o inghetata uimitor de mare.

          Like

        • Nu înţelegi de ce? Pentru ca sunt suficient de mulţi snobi dispuşi să plătească atâta din cauză că e restaurantu lu’ Dinescu sau vinul lu’ Isărescu sau you name it. Deci mai bine mănânc din brişcă caş de la ţărani cu ceapă verde şi ridichi şi beau vin franţuzesc sau autohton mai ieftin şi fără atâtea fiţe.

          Like

        • Exact, fitele se platesc scump, mai ales in Bucuresti unde e important ce porti, ce masina conduci si pe unde te afisezi, chiar daca nu mananci nimic o saptamana ca sa iti permiti in weekend un meniu la Dinescu.
          Eh, dupa ce imi deconteaza factura ma duc la piata in semn de razbunare si umplu un portbagaj cu ridichii, salata, ceapa verde si urzici 🙂

          Like

  2. Data viitoare intreaba un prieten!

    Like

    • Pai nu am organizat eu, cand am aflat de iesire rezervarea era deja facuta si in plus, nu puteam sa ii duc la Capitan ca unul dintre ei e marocan si nu stiu daca aprecia mancarea libaneza, trebuia sa fie ceva specific romanesc, gen lego populare 😉

      Like

  3. Da nu am zis ca sa-i duci la Capitan! Mai stiu si alte locuri! Eventual, le puteam face chiar eu o salata!

    Like

  4. Merg de ceva vreme cu plăcere la Hanu’ Berarilor Interbelic. Au o locație la Piața Națiunilor Unite și mai nou pe Pache Protopopescu, fiecare în câte o vila elegantă, gen conac. Profil românesc, meniu mai arhaic, porțiile nu-s mici si prețurile mi se par ok. Face parte din rețeaua City Grill dar nu seamănă cu ele la nimic.

    De asemenea, de peste șase ani merg la Casa Jienilor, atât la prima locație, pe Făinari (cu design mai tradițional) cât și la cea deschisă acum vrei doi-trei ani pe Agricultori, într-o vilă cu două etaje. Nu m-au dezamăgit niciodată.

    Like

  5. Bine de stiut. “La Mama” stiu ca avea renume bun. Nu am mai fost de ceva vreme. Mai era si “Casa Iancului” (facusem un Revelion acolo). Intr-o vreme mergeam la un restaurant chinezesc care nu spunea prea multe datorita decorului (Harbin, pe langa Alba Iulia – http://metropotam.ro/Unde-iesim/Restaurantul-saptamanii-Harbin-art3215418819/), insa mancarea super gustoasa si la preturi decente compensau cu varf si indesat. Ultimul restaurant la care am mancat romaneste si mi-a placut a fost… Hanul Ancutei (dar e in Busteni :D).

    Like

    • Mie imi place mancarea de la Mama si cea de la Taverna Sarbului. Mai nou sunt fana El Capitan, iar cand vreau sa mananc romaneste merg la bunica sau la Iasi ( prietenii stiu de ce).

      Like

  6. Some ideas: Ruby Tuesday for american-ish food, Jaristea for silly foreigners: http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&list=PL6DF5D750E452D2E6&v=-ERDM3JbcCg#t=308s

    Like

    • My silly foreigners would have laughed so hard they would have died when faced with that “blue aparition” so I must keep them away from such places. I wonder though where are they going to take us next time I’ll go to Paris.

      Like

    • Este o crima impotriva umanitatii sa pui link cu asa ceva in post 😦

      Like

  7. De Casa Iancului am amintiri foarte plăcute din vremea când lucram în zonă și mergeam acolo în pauza de masă. Aveau o ofertă de marți până vineri cu mâncarea la jumătate de preț la prânz (lunea era tragic că era închis de tot), dar în afară de asta mi-a rămas gândul la ceva ce nu am mai găsit în altă parte, ei îi ziceau “coroniță fiartă în zemuri” sau ceva de genul. Era de fapt scăricică, într-adevăr fiartă cu ceva mirodenii, dar prezentată pe farfurie răsucită, o minunăție atât pentru ochi cât și pentru papilele lacome 🙂

    Offtopic, e o setare nouă în WordPress-ul de aici? Înainte puteam să scriu direct, acum mă pune să ma loghez pe WordPress (nu am cont și nici nu am de ce să îmi fac, neavând blog) sau să mă conectez cu Twitter (nici d-ăsta n-am) sau Facebook (cu care am reușit în final).

    Like

    • Am scris la support wordpress in legatura cu bug-ul insa nu vor sa inteleaga care este problema. Ei spun ca bugul sesizat a fost corectat in februarie si sa daca exista comentatori care si-au uitat parola de wordpress sa si-o reseteze. Oamenii refuza sa intelega ca exista si oameni care nu au cont wordpress. O sa ii presez in continuare cu mesaje, face parte din jobul meu dupa cum prea bine stiu unii dintre cititori.

      Like

      • Eu mi-am schimbat adresa de mail cu cea ‘alternativa’ (pentru spam) si merge, doar ca nu-mi mai pune avatarul obisnuit. Couldn’t care less.

        Like

      • Hmm, ciudat. Se intampla numai unora? Pentru ca eu pot comenta si fara sa dau click pe iconite, doar scriind detaliile necesare.

        Like

        • Li se intampla doar neposesorilor de blog si celor cu bloguri pe alte platforme ( blogspot) le apare un nume ciudat gen askimet si multe cifre dupa.

          Like

        • Păi văd la link la tine că ai blog, deci cont la WordPress 🙂 Probabil ține minte în vreun cookie cine ești și nu te mai întreabă. Era vorba de cine nu are cont de WordPress.

          Like

        • Ia sa facem un test…

          Like

        • Mda, problema e adresa de e-mail pe care o scrii. Daca ai un cont atasat acelei adrese (mie mi-a pus automat gravatarul), iti cere sa te loghezi. Mi se pare ok ideea, asa nu mai poate nimeni sa scrie comentarii in numele tau.

          Like

        • Testul de mai sus avea alta adresa si nu mi-a cerut sa ma loghez, n-am avut nici o problema. Imi imaginez ca apar ceva incompatibilitati cand folosesti adresa respectiva pe alta platforma de blogging.

          Like

  8. Citind, primul gand a fost chop-house amintit mai sus… unde ti se serveste veverita la pretul unui sandvis dintr-un supermarket mai rasarit 🙂 si unde friptura de vanat are probabil 500g. ah, sa nu uit, pe pereti au fotografii cu biciclete frumoase (si bicicletele, si fotografiile).

    Like

  9. Dacă tot ai adus vorba de Capitan și libanezi, de Four Seasons ce părere ai? La Capitan am fost doar o dată, însă la Four Seasons de multe ori și încă aș tot merge.

    Like

  10. Eu cred ca daca le luai cate o saorma erau si oamenii aia multumiti si nici nu ne adunam atatia sa comentam. Doar tot romanu mananca saorma, nu?

    Like

    • Cum sa nu comentam? Dar noua ne place tare mult sa comentam si asa am obtinut super idei de restaurante de vizitat in viitorul apropiat. Ah, si unul din francezi e marocan 😀 asa ca nu manca shaworma decat in cazul in care se produce pe undeva shaworma cu peste.

      Like

  11. Am văzut mai sus că s-a vorbit și de chinezi, mie îmi place cel mai mult Templul Soarelui.

    Și așa mi-am amintit și de indieni și acolo conduce detașat Haveli, nu numai pentru mâncarea super cât și pentru ambianța liniștită și pentru cei doi chelneri indieni (sau pakistanezi, nu îmi dau seama) care aduc un plus de autenticitate. Dacă erau și îmbracați tradițional era și mai bine. În mod ciudat, din mâncarea de acolo nu pentru vreun fel anume am slăbiciune ci pentru bucățelele de ceapă roșie murată pe care le aduc din oficiu la masă împreună cu sosurile.

    Intenționat sau nu, se află lângă ambasada Indiei 😀

    Mi-am amintit și că multă vreme am fost entuziasmat de Excalibur, dar de la o vreme parcă nu mai sunt ce-au fost. Mai ales ca o dată nici nu au avut aripioare (blasfemie! eu mai ales pentru ele mergeam acolo).

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: