1 Mai in Siriu

E acea perioada din an in care totul ma indeamna sa imi fac bagajul si sa ma mut in padurea verde plina de flori si de sunete, de viata proaspata si entuziasta.

Era cat pe ce sa ratez cea mai frumoasa parte a primaverii asa cum poate fi simtita doar la firul ierbii, sus pe munte, insa a venit 1 Mai si mult asteptata zi libera si am plecat catre un loc de poveste: Lacul Vulturilor.

 

Lacul Vulturilor, Siriu

Traseul declarat usor a fost cel putin pentru mine un infern, pe fondul numeroaselor nopti nedormite si al lipsei conditiei fizice. Corpul meu a fost locul de desfasurare al unei mari batalii intre picioarele si genunchii care refuzau sa colaboreze si sa ma poarte in sus pe traseu, ochii scaldati in verde luminos si mainile care se incapatanau sa tina aparatul foto si sa il indrepte catre fiecare floare, fiecare creanga, fiecare nor.

 

De data asta nu am capitulat ci am avansat cu incapatanare si sustinerea morala a partenerilor de calatorie si intr-un final, dupa ceva nervi si injurii aduse lacului pe care l-am botezat cu numele altui lac, din Cheile Nerei, am reusit sa ajung pe malul lui.

Vremea a fost minunata si soarele si-a facut datoria, drept dovada stand mainile mele bronzate pana deasupra cotului “tractorist style”.

Echipa a fost grozava, fotografiile nu sunt prea rele si in ciuda drumului de intoarcere care a parut fara sfarsit, trebuie sa declar iesirea una reusita.

 

Am ajuns acasa abia pe la 2 dimineata pe 2 mai marcand a 3-a zi din ultimele 7 in care am dormit mai putin de 3 ore, dar efortul a meritat, atat gratie primaverii care se manifesta in forme absolut superbe pe munte, cat si datorita echipei cu care mi-am petrecut ziua.

 

Presim ca aceasta iesire a fost doar prima dintr-un sir de numeroase aventuri pe carari de munte.

Advertisements

One Response

  1. Super! Ma bucur pentru tine 🙂 Eu de cate ori vad cate o padure de un verde crud, nu stiu de ce, dar ma gandesc inevitabil la padurile din Siriu 🙂 Chiar si acum in Cernei, mi-a fugit nitel gandul spre Siriu. Iti doresc, asa cum le-am dorit si colegilor mei de tura, “carari cu umbra” ! Ca de soare sigur vom avea parte cateva luni bune…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: