Macin – calatorie intr-un vis

 Dobrogea seamana cu romanele lui Murakami, ratacesti intr-o lume plina de exotism la limita fina dintre real si fantastic, gata oricand sa pasesti gresit si sa te pierzi in una din cele doua lumi.

Esti abia la 370 de metri inaltime dar parca ai privi spre lume de dincolo de nori. Privesti in zare si nu esti niciodata sigur daca formele pe care le intrezasesti pe colinele incredibil de verzi sunt copaci infloriti sau oi fantastice.

Timpul insusi devine parca elastic si din cand in cand, ai impresia ca ai alunecat direct in preistorie si iti croiesti drum ocolind mamuti si oua uriase de dinozaur in timp ce pe dinozauri ii zaresti doar din cand in cand, cu coada ochiului. 

Intamplarea a facut ca Macinul sa fie singurul munte din tara si pe o raza de 300 de kilometri pe care vremea se anunta frumoasa in weekend-ul prelungit 2 – 4 Iunie asa ca am renuntat la ture posibile in Fagaras sau Piatra Craiului si ne-am indreptat in directia opusa, catre Dunare, unde am debarcat parca intr-o poveste.

Nu stiu in ce masura a contribuit la atmosfera starea mea de spirit si cat a fost farmecul irezistibil al Macinului, dar efectul ramane acelasi.

Am lasat in urma orasul gri si serviciul care devine pe alocuri ingrozitor si am pasit intr-o poveste care a sters orice urma de tristete si suparare chiar daca doar pentru cateva zile.

Fiecare detaliu al calatoriei a avut farmecul lui, de la drumul printre campuri de maci la calatoria cu bacul, la padurea scufundata si testoasa care ne-a iesit in intampinare inainte de a ajunge in camping.

 

Locul de cort in sine parea desprins dintr-o poveste, la fel florile si crestele scaldate in lumina calduta a apusului.

 

Traseul banda albastra incepe chiar din spatele campingului si fiindca durata prevazuta este de doar 5 ore, duminica dimineata nu ne-am trezit foarte devreme iar cand ne-am trezit, totul in jur indemna la visare asa ca abia pe la ora 10:00 am plecat pe traseu fara sa banuim cat de spectaculos era de fapt.

 

 

Dupa o scurta urcare si o intalnire cu un pui de testoasa am ajuns in creasta de unde se intindea o priveliste absolut surprinzatoare in toate cele 4 zari.

 

Stanci in forme care te indemnau sa dai frau liber imaginatiei, campia nesfarsita, verde sau galbena, strabatuta de drumuri prafuite si punctata de copaci alburii, flori si fluturi, un peisaj de vis complet diferit de ceea ce ne imaginasem ca ar insemna Macinul.

 

5 ore au trecut fara sa simtim altceva decat soarele arzator si lipsa apei in timp ce am cutreierat de la un grup de stanci la altul, am facut pauze lungi si  ne-am incarcat bateriile pentru cateva saptamani cu privelisti ca cele de mai jos:

 

*

 

*

Albumul complet se gaseste, ca de obicei, AICI

Advertisements

5 Responses

  1. Se trece cumva cu bacul sau de ce ai poze cu ambarcaţiunea aia?

    Like

  2. In sfarsit! De cand astept sa am ce citi…

    Like

  3. Asa da:) Nu pot sa ma abtin sa nu te felicit:D pacat ca nu apare si pe carpati.org…dar intr-un fel e mai bine ca am toate conturile inactivate:))) si oricum nu puteam lasa comentarii acolo:> Trebuia sa-mi fac un cont fictiv de genul Pandelica2001 si ar fi fost prea mare efortul. Ba n-ar fi fost pentru ca fac astfel de lucruri in mod regulat:))) Ce pot sa zic, place mult cum ai aranjat pozele. PS. Te rog frumos sa nu mai concepi jurnale asa de reusite caci va trebui sa-mi incalc promisiunea mai des:))

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: