Expeditia Musala 2012

 

Musala Pathway

Sa nu va speriati ca folosesc termenul expeditie, nu e vorba de o realizare atat de mareata si nici nu ne “dam mari” cu traseul asta, insa am fost organizati ca niste oameni care mergeau intr-o aventura serioasa si imi place termenul asa ca o sa abuzez putin de el.

Dupa cum am mai spus, am fost 14 membri prieteni si prieteni si fosti elevi ai prietenilor, mai toti cunoscandu-ne din iesiri anterioare. Am fi fost mai multi, insa avand doar 3 masini la dispozitie multi dintre doritori au ramas acasa.

Sincera sa fiu, si 14 am fost destul de multi si a fost greu de multe ori sa ne punem de acord asupra traseului si evident, au existat pe ici pe colo scantei. Sa nu mai spun cat de greu e sa gatesti pentru 14 persoane sarcina de care m-am achitat in prima seara, in calitate de cap al rautatilor si scorpie recunoscuta a “expeditiei”.

In ziua in care am urcat pe varf soferii anuntasera ca la 8:00 se invarte roata indiferent ca aveau pasageri sau nu asa ca nu stiu cum am reusit, insa exact la 8 urcam in masini cu mic cu mare si ne indreptam catre telegondola din Borovets.

Intentionam sa urcam la 8:30 cu prima gondola, insa planul ne-a fost dat peste cap de sutele de turisti care ajunsesera inaintea noastra si care asteptau cuminti la coada.

Sistemul telegondolei e mult mai practic decat cel al telecabinei asa ca nu ne-am petrecut jumatate de zi asteptand sa ne vina randul ci am inceput sa urcam dupa maxim o jumatate de ora de asteptare.

Privelistea care te intampina la coborarea din gondola, la Yastrebetz ( 2369m) este superba indiferent de anotimp insa acum, sub un cer senin punctat doar de cativa nori fotogenici ziua se anunta sa fi minunata.

 

Traseul aproximativ spre Vf. Musala ( vazut de la Yastrebets)

Am fost socati sa vedem hoardele de turisti care impanzeau la prima ora traseul de vara spre Musala, niciodata in Romania nu mai vazusem atatia oameni pe traseu.

Ne-am incadrat rapid in marea de turisti si am pornit pe drumul lejer catre cabana Musala. Ne-a pus ceva probleme traficul foarte asemanator cu cel din Bucuresti de la ora de varf doar ca era compus din oameni si nu din masini, insa dupa ce am ajuns la cabana Musala am iesit din marea de oameni si apoi traseul a fost mai putin aglomerat.

 

Ai nostri 🙂

Partea buna la treseul spre Musala e aceea ca nu iti da ocazia sa te plictisesti. Mereu descoperi creste spectaculoase, lacuri incredibil de verzi sau albastre, flori superbe, iar daca ai si vreo 4 geografi in echipa traseul devine foarte interesant si educativ.

Asa am aflat ca masivul muntos e aproape la fel de vechi ca muntii Dobrogei si am aflat cu cate grade scade temperatura in functie de altitudine plus o gramada de alta detalii interesante pe care altfel nu le-am fi aflat sau banuit niciodata.

Daca ar trebui sa impart traseul in 3 parti acestea ar fi: de la Yastrebetz la cabana Musala, de la cabana la refugiul Everest si de la refugiu pana la varf.

 

Cabana Musala

Desi orele pe traseu trec repede, mai ales intr-un grup numeros cu opriri pentru poze de grup si cu mine miscandu-ma in pas de melc, urcusul nu pare nicio secunda dificil, ci este o placere.

Asa se face ca tot minunandu-ne de culorile lacurilor, de crestele  spectaculoase si de florile intalnite la tot pasul, am ajuns pe varful cel putin la fel de aglomerat ca traseul.

Turisti “Bulgarian style”

A urmat o sesiune lunga de poze de grup si individuale, timp in care am cam monopolizat placuta cu altitudinea, spre nemultumirea prietenilor nostri bulgari pe care i-am ignorat.

Dupa sesiunea de fotografii de grup am facut un tur al varfului privind in cele 4 zari , am rontait ceva dulce si am pornit spre Yastrebetz, fiindca tare nu ne incanta ideea de a cobora de la Yastrebetz pana in Borovets per pedes, asa ca era musai sa prindem gondola si sa ne salvam picioarele de la cateva ore de agonie.

 

Abia pe drumul de intoarcere, usor obositi, am realizat cat de lung este totusi traseul parcurs, mai ales pe ultima portiune, de la cabana Musala pana la Yastrebets, pe drumul lin si usor in urcare.

 

Pe la ora 17:00 eram la telegondola si dupa 25 de minute ajungeam la masini. Dupa ce am facut provizii serioase de bere si gustari in statiune am pornit spre “casa” unde ne astepta Ruxy cu masa pusa. ( asa ar trebui sa se incheie orice tura, cu masa intinsa si cu cartofi prajiti si salata, nu credeti?)

A urmat o seara extrem de distractiva din care nu au lipsit jocurile, plonjon in jacuzzi si multe activitati generatoare de voie buna. ( din pacate nu am voie sa postez din fotografiile din acea noapte si va trebui sa ma credeti pe cunvant ca a fost o seara geniala)

A fost frumos, si mai vrem asa ca deja ne-am facut ceva planuri pentru vara lui 2013, dar deocamdata ne pregatim de o expeditie mult mai mare, mai grea si cu cazare sub un cer de milioane de stele, dar asta, dragii mei, e o poveste care nu s-a scris inca.

The End

Albumul cu intreaga expeditie se gaseste tot AICI. Njoy!

Advertisements

10 Responses

  1. In dex asa apare definitia expeditiei:
    1. Călătorie lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc.
    2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară.
    Tu la care te-ai incadrat?

    Like

  2. Hmm, organizati, da, am vazut noi in postarile anterioare… 😛

    Like

  3. Eu intelesesem ca de Omul Rosu trebuie sa ma feresc.

    Like

  4. Chaos theory, that’s our way of living and traveling 😉

    Like

  5. – 14 oameni e enorm, tot timpul iese scandal si raman unii in urma, chair daca ii cunosti si stii cum merg pe munte.
    – Expeditie hmm, cred poti sa-i zici şi aşa dacă-ţi place ţie. Am o prietena care le zice tot asa la iesirile in jurul cabanei, la munte (Cheile Mănăstirii). Eu le zic plimbări, nici măcar excursii. Excursia presupune rucsac şi cel putin un sanviş, deci o masă luată pe coclauri. Expediţie = ce a făcut Robert Scott la Polul Sud.
    – La noi nu vezi atâţia turişti pe traseu montan din motive de lipsă infrastructură (la bulgari văd ditamai drumul pe care încape o maşină până la cabană) şi lipsă cultură ture montane. Vezi însă pe Jepii Mici olteni în şlapi ce sună la salvamont. Şi cruci ale unor oameni în general inconştienţi dar şi ghinionişti. Asta înseamă telecabină şi turism de masă la noi. Oameni în şlapi pe munte + cruci. În Polonia pe Rysy cam tot atâţia turişti ai să vezi.

    https://plus.google.com/photos/107743027358846482512/albums/5686650200505709617?banner=pwa

    Like

    • Da, nici eu nu sunt adepta grupurilor mari, insa de data asta nu a iesit scandal, doar am avut cateva divergente legate de traseul urmat, la inceput. Nici nu am avut persoane care au ramas in urma, nu ne grabeam nicaieri prea tare si daca 3 persoane au mers mai in fata nu s-a suparat nimeni.
      In urmatoarea “expeditie” o sa fim cam 24, asa ca sper sa iasa cel putin la fel de bine ca iesirea din Bg. 🙂

      Like

  6. Ce țărani…tâmpiți..la noi la Sinaia,Bușteni e de 1000 de ori mai frumos..nu vă înțeleg, snobilor,vă place să vă căcați pe voi sau ce?

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: