Dezgropand potcoave – I

             Ora doi

 

Am iubit aceiaşi bărbaţi

(sau alţii cu aceleaşi nume)

 Am făcut o casă să zboare în noapte

cu noi şi cu alţi străini rătăciti.

Le-am luminat somnul cu râsete

în care desluşeau gustul altor poveşti

 Am stat la masă cu moartea

şi moartea bea rom cu ceai

şi noi beam ceai cu rom

şi tu trageai maţa de coada

şi eu măsuram moartea cu milimetrul

şi cabanierul ne căuta perechi

şi perechile nu aveau roţi la bicicletă

(le luase moartea să-şi vulcanizeze papucii).

 Ti-am fost mână stângă şi mi-ai fost ochi

de privit pe dinafara

am încercat să-ţi fiu oglindă

de privit pe dinăuntru, dar m-am speriat

de umbra gândului meu

sau umbra sufletului tău

răsfrântă în gând

Incă nu te înţeleg şi nu mai vreau

şi nu ştim nimic.

încă nu mă urasti şi nu mai ştii

decât că sensul

e prea mare ca să fie în noi

iar lumea, prea mică

pentru atatea

neputinţe.

Advertisements

3 Responses

  1. Aww…missed these…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: