Dezgropand potcoave – III

Noi şi singurătatea, Trei

Între două palme încleştate în somn

doarme, strivita, o alta poveste.

 Între două nopţi cu lună

eu

şi tu,

ne căutam jumătăţile.

Jumătatea ta eşti tu

jumătatea mea a uitat să se nască.

 Agonia ta e ascunsă în cuvinte

aruncate pe orizontală

Deziluzia mea se clădeşte vertical

de parcă şi-ar căuta vârful în cer.

 X si Y, ne căutam centrul oriunde, mai puţin în noi

şi căutarea asta absurdă ne leagă

sub numele Singurătăţii.

 Gândesc cu jumătate de suflet şi scriu

cu jumătate de viaţă greşită

Trăieşti cu un suflet şi jumătate

şi nu ne e de-ajuns.

Dă-mi o paranteză să mă ascund în ea

de viaţă şi chiar de tine

Agonia priveşte în oglindă şi vede Deziluzia

Deziluzia îşi piaptănă pletele şi simte Agonia

peste umăr

peste gând

şi peste un munte

clădit din cenuşa plină de poveşti

nescrise încă.

–  Tu! am visat un cer de sânge

– Ştiu, eram acolo şi durea..

l-am scurs într-un borcan şi l-am luat acasă

(cerul)

o sa cresc în el peşti desperecheaţi

hrană pentru alte vise.

Advertisements

2 Responses

  1. Hmmm, nothing else yet?? 😦

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: