• Best Of:

  • Advertisements

Dezgropand potcoave – VIII

 Scrisoare de dincolo de noi

Dragul meu, iti scriu abia acum

Doi ani prea tarziu

si parca

O viata prea devreme

Iti scriu fiindca mi-au dat de inteles

Ca poate nu te-am iubit destul

Fiindca nu am pus in prea multe versuri

Povestea ta, prin care, am ratacit un timp.

Poate o să crezi la fel auzind de cărţi

povestind de o altă iubire

decat cea pe care ţi-o promisesem cu garanţie,

de cel puţin o viaţă şi un pic

Adevărul este că de aici, de după moarte

Sa scriu despre ce am avut îmi pare crud

Adevarul meu este că unele dureri

Sunt prea vii ca să poată deveni vreodată, poeme

Iar faptul că noi încă ne purtăm trupurile

De parcă ar fi vii

Că sărutăm şi iubim trupuri straine

Ne arată că trebuie să ne ascundem moartea

Cum ştim mai bine,

să nu speriem bunicii

Şi parintii,

şi prietenii

rătăciti, între zambetele noastre false

Şi iluzia

că ar exista viaţa, şi după crimă

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: