Lectii de viata

Mi se intampla pentru prima data in viata sa ma confrunt cu misoginismul si desi fenomenul se produce de cateva luni bune am fost socata de fiecare noua manifestare a acestuia.

La inceput nu intelegeam anumite comportamente si nu mi le explicam nici pace, pana cand tot un barbat, de data asta unul inteligent si deloc misogin mi-a explicat: pentru ca esti femeie.

Apoi am realizat ca nu doar ca sunt femeie ci sunt o femeie sub 30 de ani manager de proiect, dubla greseala intr-o lume predominant masculina, cu oameni nascuti sefi, parca.

Zi de zi ma izbesc de noi exemple de tratament discriminatoriu si degradant, umilitor pana la urma atata timp cat desi sunt mai mult decat capabila sa imi gestionez proiectul si sunt cea mai in masura persoana sa raspund la intrebari sau sa fac cerinte pertinente orice actiune a mea trebuie sustinuta de catre seful meu pentru a capata greutate.

Nu conteaza cat de mult muncesc si cat am dedicat unui proiect strategic pentru companie si in care mi-am investit tot timpul si toata energia si care a mers bine in ciuda a nenumarate obstacole. Nu conteaza ca am luat decizii strategice si am venit cu solutii eficiente care au salvat situatia dezastruoasa a proiectului, ca am tinut in frau o echipa de 8 persoane din care unele extrem de necooperante si am conlucrat mai mult decat eficient cu o echipa client extrem de exigenta. Toate eforturile mele sunt invalidate atunci cand cineva, de gen masulin  decide sa nu ma intrebe pe mine cum merg lucrurile pe proiectul meu ci il intreaba pe seful meu.

Nu fiindca nu as fi capabila sa raspund, nu fiindca nu am cunostintele necesare pentru a raspunde sau parghiile necesare pentru a pune lucrurile in miscare, ci fiindca sunt femeie.

Organizatia asta in care nu ma mai regasesc deloc incepe pe zi ce trece sa semene tot mai mult cu societatea feudala in care nobilii transpusi in manageri nu se sfiesc sa il calce pe sarmanii muncitori de rand in picioare cu prestanta conferita de titlu, iar femeile sunt niste biete accesorii sustinute doar pentru a respecta procentul de masculin vs feminin din firma si fiindca trebuie si ele sa munceasca, dar pe functii cat mai aproape de notiunea bazica, uneori virtuala, de cratita.

Advertisements

6 Responses

  1. Daca in contul tau aproape omonim de facebook datele sunt corecte, adica organizatia de care vorbesti e cea scrisa acolo, sunt chiar uimit de ce spui aici. Adica am auzit ca respectiva firma o duce chiar ok, si nu cred ca ar reusit cu un management de doi lei. Si daca la o asemenea companie se intampla lucruri d-astea, la ce sa ne mai asteptam de la cele cu o reputatie tinzand spre 0. E destul de trist…

    Like

    • Nu poti judeca o societate atat de mare dupa un exemplu sau doua, din cele cu care ma confrunt eu. In plus, poate ca oamenii respectivi sunt buni manageri insa doar pentru persoanele de gen masculin, nu si pentru cele de gen feminin. Ma tem ca multi dintre ei nici nu realizeaza ca fac unele lucruri clar discriminatorii fiindca subconstientul este cel care le conditioneaza reactiile. In plus, faptul ca sunt mult mai mica de varsta decat ei ma face sa fiu mai putin auzita, din pacate.
      Ah, si mai e un aspect, daca cineva merge zilnic la farmacia veterinara si cere medicamente pentru el si le primeste de fiecare data nu va invata niciodata ca farmacia de peste drum este cea corecta, destinata oamenilor. Daca ar fi refuzat de fiecare data cand adreseaza o cerere gresita si directionat catre sursa corecta poate ca lucrurile s-ar schimba, insa nici farmacistul caruia i se adreseaza intrebarea nu poate refuza clientul fiindca refuzul lui ar fi perceput gresit de catre client.
      Astazi mi s-a spus ca asa patesc de regula furnizorii de servicii, si ca in firmele de consultanta lucrurile stau mult mai rau. Probabil ca ar trebui sa fiu fericita ca sunt discriminata intr-o firma de top si nu intr-una de rand.

      Like

      • Cu farmacia veterinara cred ca se poate trata. Banuiesc ca relatia ta cu ea e destul de in regula. Adica un refuz elegant al solicitarii clientului, sau mai degraba o indrumare spre partea opusa a strazii ar aseza lucrurile cum trebuie : ).
        Eh, astea-s numa presupuneri, nu stiu dedesubturile, dar probabil ca prin zona asta e cheia.
        Si da, am auzit ca in general o firma de calibrul asta ofera destule satisfactii, mai ales pe termen lung, ma gandesc ca-s multe cai prin care poti sa te faci remarcat. De exemplu, una ar fi putea fi reusita cu proiectul de care ai amintit ; P.
        Asa cum spunea si ggl, dezavantajul ar fi ca intr-o firma mare colectivul nu poate sa fie prea unit, ierarhiile-s stricte, spre deosebire de o firma cu putini angajati.
        In fine, pana la urma esenta e sa fim mandri de noi insine, de ce-am facut pe unde ne-am dus. Mai departe, respectul colegilor/sefilor (poate neexprimat, tacit cateodata) va exista clar si va fi direct proportional cu plusul adus pentru firma sau colectiv.

        Like

  2. Managementul pe verticală suge. Poate de aia nu suport să lucrez în firme mari. Pentru că în loc de coelgi ai şefi şi manageri care iau “decizii strategice”. Şi pe care evident îi urăşti, încerci să tragi chiulul cât mai des sau să le sabotezi autoritatea cât mai mult cu putinţă. La noi şeful e în primul un coleg – unul mai special pentru că în ziua de salariu îţi pune banii pe birou. Adevăraţii şefi sunt clienţii.

    Like

  3. De acord cu ăl’ de mai sus.

    Eu unul nici n-am încercat să lucrez într-o firmă mare, ca ONG-ist am avut de-a face cu aşa-zişi “manageri de succes” care se uitau strâmb la idealistul ăsta pletos care nu ştie să vină la costum.

    N-am să pricep niciodată goana după statut, după funcţie, salariu şi reputaţie.

    Am şi eu diploma aceea de “manager de proiect” dar încă nu am apucat s-o folosesc. Aş aprecia câteva sfaturi, dacă eşti dispusă să-mi dai.

    Like

    • Nu cred ca sunt in masura sa dau lectii in materie. Managementul de proiect e o chestie vaga care acopera atatea domenii incat toate generalizarile sunt simpliste: urmeresti calitatea produsului, costurile de realizare si termenele de livrare si te rogi sa fie bine. In rest jonglezi cu clienti care vor floricele pe campii, cu furnizori neatenti care strica ce ai realizat cu multa munca si te lupti cu colegi plictisiti, frustrati sau pur si simplu invidiosi.
      Daca esti organizat si tii termenele sub control si reusesti sa te faci ascultat totul ar trebui sa fie bine. Daca cineva din echipa ta va uita sau va refuza sa indeplineasca o sarcina tu vei fi responsabil daca nu poti dovedi ca ti-ai facut datoria si i-ai reamintit, l-ai format si batut la cap de o suta de ori.
      De regula pana si cei mai incapatanati asculta indicatiile cand devin constienti ca au ajuns in situatia in care vina le-ar fi atribuita in totalitate.
      Cel putin la noi cand vina vorba de proiecte, seful de proiect sta cu spatele la un zid cu planningul in brate si isi petrece 70% din timp incercand sa faca oamenii sa munceasca. 🙂
      Ah, si la final ti se arunci niste felicitari vagi si o bataie puternica pe umar asa ca daca nu te multumesti cu satisfactia lucrului bine facut o sa iti fie greu sa accepti ca ai tras din greu pentru atata lucru.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: