Expeditia Retezat 2012 – Peleaga si Bucura

A doua zi in Retezat a inceput foarte de dimineata cu niste dureri teribile de spate cauzate de dormitul printre pietre, motiv pentru care va recomand inca o data sa evitati campingul de la Pietrele mai ales in luna august cand locul este plin de oameni si cel mai probabil cele mai bune locuri sunt deja ocupate.

Fiindca zilele perfecte incep cu o cafea fierbinte, cel putin din punctul meu de vedere, dupa ce ne-am dezmortit oasele  si am strans corturile, am baut o cafea la cabana, am facut cateva poze de grup si am pornit la drum.

Destinatia: lacul Bucura prin valea Pietrele cu un mic ocol pana pe varfurile Peleaga si Papusa.( sau cel putin asa speram noi)

Traseul parcurs: Cab. Pietrele - Custura Bucurei - Vf. Peleaga - Lacul Bucura

Traseul parcurs: Cab. Pietrele – Custura Bucurei – Vf. Peleaga – Lacul Bucura

Prima parte a traseului urca pieptis prin padure, trece pe langa o cabanuta mica si cocheta, pe numele ei Gentiana si  dupa inca o bucata de traseu prin padure iesim in golul alpin.

In zare, custura Bucurei seamana cu zidurile inexpugnabile ale unei cetati si eu ma simt ca Frodo, cu rucsacul greu tinand loc de “the ring to rule them all”.

Traseul prin valea Pietrele

Traseul prin valea Pietrele

Evident, distantele estimate sunt complet eronate, iar urcusul este mult mai lung si mai greu decat ne-am imaginat, insa grupul este mare si vesel asa ca avansam cu voie buna.

Pe masura de urcam, George ne povesteste despre zona cu multe detalii stiintifice interesante. Totul capata un sens mai profund si mai “stiintific” atunci cand calatoresti cu cineva care poate sa iti explice de ce arata o vale asa, de unde stancile specifice Retezatului si iti indica alte aspecte minore pe care nu le-ai fi observat niciodata si cu siguranta nu le-ai fi gasit nicio explicatie logica de unul singur indiferent ca de atent ai fost la orele de geografie din scoala.

II spre creasta

Pe la jumatatea vaii Pietrele au inceput sa apara, spre marea noastra surprindere, maratonistii, fiindca tocmai se desfasura Maratonul Retezat. I-am intampinat pe toti cei care ne-au depasit cu incurajari si aplauze discutand mai apoi indelungat si cu admiratie despre taria de caracter si rezistenta fizica exemplara de care dau dovada acei baieti si fete.

 Gasiti detalii despre evenimentul anual si castigatorii intalniti de noi pe traseu aici: http://www.retezatmaraton.ro/

 Portiunea de urcus catre custura Bucurei nu este nici pe departe atat de grea cum pare din departare,

10

 asa se face ca am ajuns destul de repede in punctul din care o priveliste  fantastica se deschidea atat in spate, spre valea Pietrele, cat si in fata, spre lacul Bucura, linistit si albastru ca un bazin olimpic.

 12

In capatul celalalt al lacului, in locul de camping, se vedeau zeci de corturi deja instalate, insa mai aveam pana ce urma sa ajungem acolo, fiindca hotarasem sa facem un ocol pana pe varful Peleaga.

 Vremea frumoasa pana atunci incepea sa se schimbe si ploaia ne ameninta tot mai mult, asa ca am hotarat sa lasam rucsacii adapostiti sub stanci si sa parcurgem drumul catre Peleaga fara ei, inarmati doar cu apa, aparatele foto si pelerine de ploaie.

 Pe fondul oboselii deja acumulate si din cauza faptului ca traseul incepe cu un urcus ametitor pe un varf stancos si dificil, bucata de traseu pana pe Peleaga a fost parcursa in grupuri razlete, cu mai putin entuziasm decat meritau un varf si un traseu atat de frumoase.

Spre Peleaga

Spre Peleaga

Odata ajunsi pe el, grupul reunit a sarbatorit victoria in diferite moduri dupa cum reiese din imaginile de mai jos:

 

Varful care ne-a cucerit

Varful care ne-a cucerit

 La intoarcere ne-am imprastiat din nou pe mai tot muntele sub impresia puternica a ploii care parea ca nu mai vrea sa ne pasuiasca.Am ajuns la Bucura dupa amiaza, cand primii stropi loveau deja suprafata lacului si ne-am bagat in corturile instalate in mare viteza de catre vitezomanii grupului. Ploaia a durat putin, si a fost urmata de un cer senin si o serie de nori fantastici oglinditi in apa cristalina a lacului.

Bucura dupa ploaie

Bucura dupa ploaie

 Ne-am petrecut mai apoi seara stand la povesti din ture precedente si facand planuri pentru expeditia 2013, iar la ora 21:00 eram in corturi, gata de culcare, fiindca se facuse frig si vecinul nostru de cort ne atrasese atentia ca nu aveam voie sa facem galagie dupa ora indicata, fiindca altfel urma sa ne para foarte rau.

Era acelasi individ care aparuse la doua ore dupa ce instalasem cortul si ne anuntase agitat ca am campat in locul lui, ocupat cu o seara inainte. Dumnealui, avand “un cort mai scump”, il stransese peste zi si acum ar fi vrut sa isi reocupe vechiul loc pe care nu gasisem o placuta cu mesajul “rezervat”.

 Ne-am amuzat in cort mult dupa “ora de stingere” pe fondul discutiei halucinante avute cu vecinul pensionar si ne-am tot cauta pozitii decente de dormit in cortul mult prea mic pentru 4 persoane.

 Am dormit ingrozitor, in reprize, probabil pe fondul blestemelor pensionarului pagubit de locul de campare, motiv pentru care am hotarat ca a doua zi sa ne indreptam catre casa in loc sa pornim impreuna cu restul grupului catre lacul Zanoaga.

 Despre drumul cel lung catre casa o sa va povestesc, insa, in episodul urmator. 😀

Va urma

Va urma

Albumul complet se gaseste, ca de obicei, AICI

Advertisements

2 Responses

  1. :)) ce simpatica a fost relatarea! Nu i-ati spus, cine pleaca la plimbare pierde locul de onoare? 😀
    Custura Bucurei – varful cel ametitor – mi-a dat si mie de furca in drumul spre Peleaga (biiiine, acum muuulti multi ani :D), caci undeva pe la mijlocul lui am avut inspiratia sa ma uit in jos si in acelasi timp sa se miste uriasa lespede pe care ma aflam – a urmat un mic moment de panica dupa care am continuat – de atunci, denumirea de “Custura” imi suna altfel, usor provocator, incitant :D.

    Like

    • Ei, nu ne-am certat cu nenea “simpatic”, am avut un mic schimb de replici cu el, insa am renuntat sa incercam sa avem un dialog atunci cand ne-a spus ca ultimii care s-au certat cu el au regretat amarnic 🙂
      Dupa ce i-am spus ca noi ne culcam cand ne e somn a mers la vecinele noastre de cort pe care le intreba socat: cum adica, sa te culci cand iti e somn, ce vorba e asta?
      Mi-au placut mult si urcarea in custura si traseul catre Peleaga, insa regret faptul ca nu am mai avut destula energie cat sa incercam sa ajungem si pe vf Papusa.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: