Lumea mea nu-i ca-n povesti

Nu am incredere in oameni. Nici nu imi plac oamenii in general.  Poate ca nu sunt o persoana buna si din cauza asta nu simt o iubire mare si oarba fata de omenire.

Iubesc, respect si apreciez putini oameni, si aceia in mare parte fiindca ei au facut efortul de a se apropia de mine deoarece eu stau in carapacea mea si ii observ, judec sau admir pe cei din jur fara sa incerc sa le atrag cumva atentia.

Cu increderea stau si mai rau, asta in sensul in care nu prea am incredere in promisiuni in general sau in faptul ca oamenii sunt capabili sa faca lucrurile pe care afirma ca le vor face.

De fiecare data cand uit sa fiu atenta si circumspecta primesc un bobarnac menit sa imi reaminteasca regula de baza: ai incredere doar in tine si in lucrurile care depind de actiunile si intentiile tale.

Ei bine, cand uit si primesc cate un mare bobarnac parca intreaga lume se darama in jurul meu. Cum? De ce? De ce mie? De ce acum? De ce intotdeauna cu lucruri carora ajung sa le confer mai multa importanta decat ar trebui?

Nu stiu si nu voi sti niciodata sa fac fata dezamagirilor, de orice fel ar fi ele. Nu stiu sa merg mai departe decat dupa o repriza zdravana de plans si cateva momente de panica.

Pe langa ca nu stiu atat de multe lucuri obligatorii pentru supravietuire, culmea, nici nu inteleg o multime de alte lucruri.

Cum pot oamenii sa renunte la principii, sa se faca mici si sa inchida ochii cand lumea din jurul lor se ingroapa in nedreptati?

De ce e atat de greu sa fii demn in mod consecvent, sa nu te umilesti, sa nu faci lucruri strambe sau pur si simplu prostesti pe motiv ca esti indragostit, ca urmaresti un scop meschin la birou sau pur si simplu fiindca restul oilor gri cred ca este o idee buna?

 

De ce nu ne oprim sa gandim ce facem si ce spunem, pe cine ranim, daca merita sa renuntam la atat de multe particele marunte din fiinta noastra de fiecare data cand alergam dupa un tel sau altul?

Ii vad pe oamenii din jurul meu inaintand prin viata ca prin jugla, taind in stanga si dreapta, tarandu-se in noroi cand ar trebui sa mearga drept, nepasatori si orbi in ceea ce ii priveste pe semenii lor.  Demnitatea si omenia au devenit atribute optionale. Regulile exista doar atata timp cat isi servesc scopul. Legile si moralitatea, bunul simt, la fel.

Oamenii incearca sa manipuleze si sa controleze totul in jur de parca singurul lor scop in viata ar fi acela de a recrea lumea dupa chipul si asemanarea lor, dar cum poti pretinde lumii sa se schimbe dupa chipul si asemanarea ta cand tu nu te-ai mai privit in oglinda demult?

Cum sa creezi o lume mai buna, asa cum afirmi ca vrei sa faci, cand tu nu esti bun, nici drept asa cum te vezi prin prisma propriului orgoliu, ci marunt si meschin, o simpla rotita intr-un mecanism al carui rost nu-l vei intelege niciodata?

Nu am incredere nici in mine insami, s-au asigurat de asta toti cei care au avut grija sa ma atace de fiecare data cand am incercat sa apar o cauza sau alta.

Da, si eu sunt o rotita care incearca sa evadeze, sa gaseasca sens in goana haotica spre o concluzie. Da, si versiunea mea de realitate, bun si rau, urat si frumos e distorsionata prin prisma tuturor intamplarilor bune si rele care m-au slefuit in timp si poate gresesc atunci cand judec si acuz, cand nu inteleg si mai ales cand imi declar nemultumirea in fata celor neobisnuiti cu adevarurile de orice fel.

 De fiecare data imi amintesc ce mi-am propus de mult, ca singura entitate pe care pot indrazni si incerca sa o schimb sunt eu insami, ca pe restul ii pot accepta sau respinge, niciodata schimba.

Mi-am propus de mult timp sa nu mai fiu oglinda societatii in care traiesc si sa imi fac un scop din a fi un om mai bun, mai intelegator si mai generos. De nenumarate ori orgoliul sau egoismul m-au oprit din drum si de cele mai multe ori calea mai usoara era in alta parte, insa am continuat sa imi spun ca tacerea e cel mai bun raspuns in fata nedreptatilor si rautatilor atata timp cat situatia nu poate fi controlata prin propriile actiuni si decizii.

Calculand timpul in care imi apartin in totalitate si pentru care ma simt in intregime responsabila, acesta reprezinta cam 10% din viata mea, si nu stiu daca imi va fi vreodata in putere sa maresc procentul pana la un punct de echilibru.

Deocamdata, tot ce pot face e sa ma asigur ca in acel timp limitat sunt omul pe care il pot privi in ochi in oglinda fara jena si fara regrete, iar in restul timpului, cel care nu imi apartine, incerc sa fac acelasi lucru, oricat de greu mi-ar fi din cauza asta.

povesti

Advertisements

4 Responses

  1. Scopul nedeclarat si, uneori inconstient, al oamenilor chiar este acela de a modela tot ce-i inconjoara dupa chipul si asemanarea lor. Nu cred ca este neaparat o problema de verticalitate cat una care tine de nevoia omnului de predictibilitate si control

    Like

    • Predictibilitate si control, doua cuvinte care imi plac nespus, dar asta nu inseamna ca incerc zilnic sa ii trasform pe cei din jur in imaginea mea, ca le bag ideile mele pe gat si cand imi pun intrebari incuietoare le spun: fiindca asa stau lucrurile sau fiindca asa vreau eu sau vrea x, al carui purtator de cuvant sunt.
      Am impresia ca civilizatia presupune intr-o mare partea infranarea unei foarte importante parti din pornirile noastre naturale(animalice). Daca ne putem controla impulsul de a manca cu mana, de exemplu, de ce nu ni-l putem infrana si pe cel de a incerca sa ii inrobim, indobitocim si supunem pe cei care sunt altfel decat noi?

      Like

  2. interesant subiect de reflexie ….. te pune pe ganduri … “oare eu din ce categorie fac parte?!”

    Like

  3. It’s all in the genes. Ne asemănăm foarte mult cu cimpanzeii, maimuţe sociale foarte teritoriale. O lume mai bună = o lume fără noi.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: