Carti gratis, neamule…

Ieri seara m-a sunat Mada sa ma intrebe daca merg pe Lipscani ” sa vedem” cartile din instalatia stradala de care auzisem in aceeasi zi din nenumarate surse. Am refuzat-o cu regret fiindca eram deja in centru, dar nu aveam aparatul foto la mine si as fi suferit prea tare sa fiu acolo fara obiectul pasiunii de gat pentru a imortaliza niste cadre superbe, imi imaginam eu.

De dimineata am aflat, si habar nu am de ce m-a surprins vestea, ca evenimentul a fost un fiasco fiindca sute de romani s-au asezat la coada intr-un loc prin definitie aglomerat si s-au napustit cu disperare asupra celor 3000 de carti pe care le-au luat acasa cu bratul, sacosa, geamantanul…

Ce sa mai admiri? Ce sa mai lumineze bietele lanternute plasate strategic pe cartile deschise, de catre organizatori? Au disparut in timp record si unele si altele spre stupoarea oamenilor care chiar mersesera acolo cum ma invitase si pe mine Mada, ca sa vada cartile.

 Am citit astazi nenumarate pareri pro si contra despre eveniment si rezultatele lui. Multi spuneau ca e bine ca au luat cu sacosa zeci de carti toti disperatii, ca poate se lipeste macar una de ei. Sa fim seriosi, credeti ca vreuna din cartile furate din metrouri si autobuze in cadrul altui proiect frumos, sortit esecului au fost citite de catre hoti(acolo cartile era chiar atasate si trebuiau citite la fata locului, nu luate acasa)? Va asigur ca le-au luat fiindca sunt noile bibelouri si dau bine prin casa, nu fiindca ar avea cea mai mica intentie de a le deschide vreodata. Ah, si mai stiu o intrebuintare, pot fi parcurse fugar in vederea culegerii unui pasaj “interesant” care sa fie postat pe FB sau Twitter si trecut drept creatie proprie.

Daca o sa imi spuneti ca e si asta ceva o sa va raspund ca ar trebui sa avem asteptari mai mari.

In concluzie, avem inca o idee buna pusa in practica lamentabil fiindca s-a omis cel mai important detaliu: in Romania oamenii dau navala chiar si neinvitati la nunti, inmormantari, evenimente in care se ofera chestii gratis ( indiferent de utilitatea lor). Mai mult de atat, romanii sunt obisnuiti sa nu plece acasa cu buzunarele goale si in niciun caz nu le sta in fire sa ia doar strictul necesar cand le sunt puse la dispozitie, fara restrictii, bunuri de orice fel.

Da, stiu ca au fost si mult oameni decenti acolo care nu au fost manati de promisiunea cartilor gratis neaparat, desi nu e un aspect de neglijat pentru unii. Era sa ma numar printre participanti, nu am facut-o din pura intamplare si ma bucur, iar daca cineva m-ar fi amestecat prin generalizare cu huliganii  m-as fi suparat.

Din pacate exemplele negative sunt cele memorabile, iar gestul celor care s-au retras cu decenta in fata asaltului huliganilor disperati sa apuce mai multe carti nu a fost mentionat de niciunul dintre autorii articolelor taioase de astazi.

Impresia care ramane este aceea de rusine in fata naturii umane dezlantuite si tristetea pentru soarta atator carti frumoase ajunse in maini gresite. Cu siguranta cartile respective ar fi bucurat nenumarati copiii din sate uitate de lume sau din orase in pragul saracie, locuri in care cartile sunt un lux, nu un moft, ca pe Lipscani.

Ah, si inca o chestie care ma preocupa de ceva vreme: care e faza cu Lipscaniul? Da, stiu, e o zona frumoasa a Bucurestiului si ne grabim sa le spunem tuturor strainilor rataciti prin mareata noastra capitala sa mearga in Lipscani, dar de ce o facem? Ca sa isi croiasca drum cu greu printre terase populate de pipite absolute si toti fiii nelegitimi ai lui Botezatu and Co? Ca sa fie priviti de sus si sa le fie estimate tinutele si gentile de toti parvenitii care isi expun Iphone-urile si cheile de la X5 si Q7 cat mai la vedere? De ce se incapataneaza toata lumea sa organizeze evenimente culturale in centrul muzeului in aer liber al parvenitismului, alcoolismului, al silicoanelor si botoxului romanesc la mana a doua?

Cum sa fie cineva atat de crud incat sa puna pe jos carti deschise pe Lipscani? Nu va imaginati ce tragedie e pentru toate duduile trase prin inel, cu tocuri de 20 de centrimetri sau talpi ortopedice à la Lady GaGa care si asa se unduiesc mai ceva ca spicele de grau pe piatra cubica, sa infrunte asemenea obstacole in drumul lor catre faima si glorie la bratul nu stiu carui fotbalist din nu stiu care divizie?

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: