Apuseni 2013 – Cheile Rametului

A treia mea aventura in Apuseni a inceput cu un traseu inedit, pe care il ratasem in primele doua ture. Anul asta, dupa ce m-am chinuit sa includ in prea putine zile libere tot ce doream sa revad si sa le arat bunilor mei prieteni si mai nou, parteneri constanti de ture, am hotarat sa dedicam prima parte din zi faimoaselor chei ale Rametului.

 Pentru a castiga timp pretios la destinatie am hotarat sa plecam catre Apuseni de pe 14 august, imediat dupa serviciu. Traseul parcurs :

 Bucuresti – Pitesti – Rm Valcea – Sibiu – Alba Iulia – Teius – Geoagiu de Sus (374 Km parcursi in cam 6 ore)

 Daca porniti catre Cheile Rametului, Teius trebuie sa fie punctul de referinta. De acolo, chiar din centrul orasului porneste ( pe partea stanga cand vii dinspre Alba Iulia) drumul catre Manastirea Rameti si dupa ea, la vreo 4 Km se gaseste campingul in care am innoptat si noi.

 Pe la ora 23:00 am ajuns in camping putin socati de « chefurile » intalnite pe drum la o asemenea ora tarzie si pe un drum destul de prost si retras. Ce avea sa descoperim acolo intrecea, insa, orice imaginatie.

 Prima surpriza, cea neplacuta, consta in prezenta unei trupe de indivizi dotati cu un camion, stroboscop, boxe de discoteca si un izvor nesecat de manele care zguduiau muntele. Copacii din jur palpaiau in lumina stroboscopului, Guta urla din toti plamanii, iar eu, dupa o zi petrecuta la serviciu si dupa 6 ore de mers cu masina mai aveam putin si plangeam de nervi si oboseala.

 Surpriza placuta a urmat la scurt timp, cand ne-am intalnit, neplanificat si neimaginat, cu o familie de prieteni. Cu ajutorul lor, al focului de tabara si al unui bax de bere am supravietuit in cosmarul manelistic pana la 3 dimineata. Atunci am capitulat si am mers in cortul care vibra pe aceeasi melodie a lui Guta, repetata obsesiv. Intinsa in cort, cu capul in sacul de dormit si vreo doua tricouri puse peste urechi am realizat ca nu doar cortul vibra, ci si organele mele interne.

Am adormit inchipuindu-mi ca dorm pe boxe intr-o discoteca si intrebandu-ma daca asa arata iadul…

Campingul nemanelizat

Campingul nemanelizat, a doua zi

 A doua zi ar fi trebuit se ne trezim devreme, dar planul fusese deja spulberat de « prietenii » cu stroboscop asa ca ne-am trezit abia pe la ora 9 si am pornit fara prea mult entuziasm prin chei, care cu dureri de cap, care cu dureri de oase, care cu o senzatie de greata inexplicabila, avand in vedere ca mai aveam, totusi, 6 beri din baxul de 24 🙂

 De la camping, punctul terminus pentru masini, in nici 15 minute incep cheile, asa ca traseul este foarte accesibil din acest punct de vedere. Pe urma, lucrurile se schimba putin.

 Inca de la inceputul traseului am inteles de la o doamna care vine anual acolo ca am avut norocul de a prinde cheile intr-un an in care nivelul apei era extraordinar de scazut, asa ca puteau fi parcurse lejer si fara a intra in apa, dar apoi care ar fi fost farmecul ?

DSC_8996

Chiar si cu un nivel scazut al apei aceasta nu este limpede si adancimea maxima, testata de G, parea sa fi fost cam de 1m60.

 Partea de pana la portalul maiestuos de stanca este doar un preambul la ceea ce urmeaza, adevaratul traseu incepand abia cand descoperi lanturile agatate destul de sus pe stanca si trebuie sa iei marea decizie : te cateri pe lanturi si iti pui la incercare mobilitatea si forta in maini sau iti agati bocancii de rucsac, ridici pantalonii cat mai sus si te bagi la apa.

 De data asta, presupunand in mod eronat ca o sa reusesc sa trec prin apa fara ca aceasta sa imi ajunga mai sus de coapse am hotarat sa traiesc periculos si am ales varianta lejera si…uda.

 In scurt timp imi regretam decizia impreuna cu Robert  🙂

Rrrrrreeeceeeee...

Rrrrrreeeceeeee…

 Pe termen mediu apa deja ajunsese mai sus de brau asa ca tot ce puteam sa fac era sa rad, sa ridic rucsacul ca sa nu ia apa si sa profit de experienta inedita si foarte rece.

 Incep sa imi placa tot mai mult pesterile si cheile pe masura ce descopar in cate forme inedite si extraordinare de frumoase stie natura sa isi scrie povestea. Nicaieri nu te simti mai mic si mai umil in fata naturii decat intr-un loc modelat de milenii. Orice creatie umana, oricat de desavarsita, nu va fi decat o copie in fata maretiei creatiei naturii.

page Cheile Rametului

 Traseul prin chei e unul dintre cele mai spectaculoase din cele parcurse pana acum, in mare parte fiindca aici niciodata nu te departezi de firul apei. Cand o faci, este doar in altitudine, alegand sa strabati anumite portiuni pe lanturi, in rest mergi pe firul apei intr-un peisaj pe poveste.

page - Oameni

Nu pot compara cheile Rametului cu valea lui Stan fiindca aici am intrat la apa, pe cand acolo traseul este amenajat cu atatea scari si lanturi incat intalnirea cu apa este aproape imposibila, de multe ori privind cheile de pe scari aflate la inaltimi ametitoare.

 Prefer cheile Rametului fiindca aici esti in contact direct cu natura care pune la cale un spectacol pe cinste, cu atatea forme indelung slefuite, cu verdele crud al vegetatiei si cu albastrul nemarginit al cerului. Daca pleci destul de devreme pe traseu si esti intr-o zi lucratoare, ai norocul de a nu intalni si « natura umana » nu la fel de frumoasa, nici de civilizata sau delicata.

 Am parcurs cheile dus-intors de la camping in cam 3 ore, asta avand in vedere ca am fost primii pe traseu si nu am stat la coada  ca sa trecem pe lanturi si am avut-o cu noi si pe « latusta » de Mirunica care a vazut cheile de sus, din bratele sau de pe umerii nostri.

 Pe la pranz am revenit in camping, am strans corturile si am pornit la drum catre Rosia Montana unde ne-am pus cortul pe un deal si am petrecut o seara nu tocmai reusita la Fan Fest.

DSC_9125

 Au urmat alte cateva zile pline de trasee spectaculoase si pesteri minunate, asa ca povestea va continua.

 Albumul dedicat cheilor Rametului se gaseste la un clic distanta, chiar AICI.

Advertisements

2 Responses

  1. > am ajuns in camping putin socati de « chefurile » intalnite pe drum

    Nu degeaba v-am zis sa mergeti prin spate.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: