Criza de la jumatatea vietii

Mi-a alunecat intr-o seara mana pe telecomanda si am nimerit un reportaj super tare pe Nat Geo sau un post asemanator, nu stiu care si cred ca nici nu prea conteaza. Imaginea care m-a marcat si pe care ma incapatanez sa o povestesc desi povestita nu are nici pe sfert impactul pe care l-a avut atunci asupra mea, era cu un ingrijitor de zoo care ducea la analize un ciopor de pui de urangutan intr-o roaba.

 In secunda aia am stiut ca asta este ceea ce vreau sa fac in viata. Sa plimb maimute cu roaba, sa pandesc bufnite din spatele unui tele, sa dorm cu puii de panda si alte chestii din aceeasi categorie.

 Acum stau si ma intreb, de cate ori imi aduc aminte de faza aia sau vad vreo fotografie de natura minunata : Ce dracu fac eu la 30 de ani intr-o multinationala, 9 ore pe zi cu fundul intr-un scaun, cu dureri in spate si in curand cu dioptrii cand tot ce imi doresc e sa colind lumea, sa umblu desculta prin iarba o data pe saptamana, nu o data pe an si sa nu mai port in viata mea pantofi cu toc, sacou si camasa?

 Mai apoi imi aduc aminte ca sunt un animal social, am credit la casa pe urmatorii 28 de ani (yey, acum 2 ani erau 30) si am fost crescuta prea « bine » ca sa ma fac hippie sa imi bag picioarele si sa plec in lume cu un rucsac in spate si cu mult tupeu (din care n-am din nastere).

 Ce poate fi mai trist decat sa stii ca doar 50.000 de euro si un dram de inconstienta te impiedica sa faci tot ce ti-ai dorit vreodata ?

Orangutan4_468x345

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: