“Stories of imagination tend to upset those without one.” Terry Pratchett
De fiecare data cand descopar un autor grozav si o carte pe masura simt ca nimic din ce voi citi pe urma nu va egala maiestria autorului in a carui opera ma pierd. Asa se intampla acum, de cateva luni bune, cu Robin Hobb si trilogiile ei minunate pe care nu le-as mai lasa din mana.
Dupa LOTR si GoT nu credeam ca voi mai gasi carti fantasy atat de complexe si de bine scrise incat sa ma faca sa ma scufund in ele complet, sa vreau sa fiu singura ca sa nu ma intrerupa nimeni din citit, sa uit sa dorm desi a doua zi merg la seviciu, sa astept cu nerabdare calatorii interminabile cu trenul sau avionul, pe care sa le petrec pierduta printre foi, fie ele si electronice. In ultimele 4 luni am citit 6 carti imense si am trecut deja la a saptea si as fi fost mai departe, dar sunt zile in care nu mai vreau sa citesc fiindca ma apropii de sfarsitul povestilor si nu vreau sub nicio forma sa le las sa se termine.
Aseara am numarat cate carti mai am de citit pana voi epuiza opera lui Hobb si am descoperit cu stupoare ca mai sunt doar noua, asa ca pe la sfarsitul anului (sau pe la jumatatea lui) o sa raman fara obiectul obsesiei actuale si cum marea intrebare : Si eu acum ce mai citesc ?
Din fericire, Hobb traieste inca si cel mai probabil va continua sa scrie, asa cum o face si GRR Martin, in timp ce noi, muritorii, ne tinem respiratia si asteptam, mai mult sau mai putin cuminti, sa ne incante cu noi istorii fantastice.
Ca tot am amintit de Martin, opera lui Hobb ii seamana intr-un fel, fiindca este la fel de captivanta, doar ca in timp ce la Martin nu poti sa nu te concentrezi pe gama negativa a sentimentelor, la Hobb abunda cele pozitive.
O opera frumoasa, cu personaje bine conturate, captivante, istorii originale, chiar daca folosesc aceeasi recuzita de baza ( dragoni, regi si regine, bastarzi), suspans si rasturnari de situatie inimaginabile, tot ce-ti trebuie pentru un refugiu departe de viata care nu e niciodata ca in carti sau filme.
Si fiindca tot a venit vorba de filme, nu pot decat sa sper ca in anii ce vor urma vom avea parte de o ecranizare a cartilor lui Hobb findca merita, merita, merita.
Nu stiu in ce masura am reusit sa transmit entuziasmul cu care am imbratisat cartile lui Hobb, dar daca nu ma credeti pe cuvant, ar trebui sa ii intrebati cat de grava e situatia pe toti cei pe care ii ignor fiindca sunt cu nasul in carti, sau pe cei care ma aud comentand cu voce tare incantarea sau dezamagirea care ma incearca pe masura ce lucrurile avanseaza complet neasteptat in cele trei taramuri descrise in carti.
A mai citit cineva cartile lui Hobb ? Observ ca e prea putin cunoscuta, mult mai putin decat ar merita, avand in vedere ca e o autoare geniala. Intreb fiindca simt nevoia sa discut cu cineva in cunostinta de cauza despre Fitz, the Fool si ceilalti.
Gasiti un scurt interviu cu Robin Hobb aici : http://sentientonline.net/?p=2675
“ Everyone thinks that courage is about facing death without flinching. But almost anyone can do that. Almost anyone can hold their breath and not scream for as long as it takes to die.
True courage is about facing life without flinching. I don’t mean the times when the right path is hard, but glorious at the end. I’m talking about enduring the boredom, the messiness, and the inconvenience of doing what is right.”~Amber
Filed under: Book Frenzy | Tagged: farseer trilogy, robin hobb |
Leave a Reply